CÂȘTIG CU CASELE MELE!

Articol publicat in sectiunea Afaceri românești, Locuinţe, Reportajul săptămânii pe data 4 august 2014

Diaspora romaneasca_Castig cu casele mele

Ideea de a cumpăra o casă la Londra doar pentru a o închiria altora nu este nouă, dar pare tot mai atractivă pentru unii români, stabiliți de ani mulți în Marea Britanie.

„Am mai mulţi clienţi români – muncitori constructori – care au preferat ca în loc să plătească chirie unor indieni, de exemplu, să cumpere case. Cunosc români care au cumpărat până la cinci case aici în Londra”, ne spunea cu peste șase ani în urmă, unul dintre primii români care profesa încă de atunci ca „mortgage adviser” în capitala Marii Britanii. El aprecia că acest mod de abordare a pieţei imobiliare este „o afacere bună”, care însă este dominată în Marea Britanie de irlandezi şi în mai mică măsură de indieni. „Irlandezii au cumpărat străzi întregi cu case, pe care ulterior le-au închiriat imigranţilor. Dar trebuie ştiut că nu este uşor să iei credite ipotecare succesive. Băncile cer avans tot mai mare la fiecare credit ipotecar solicitat pentru a-şi diminua riscurile”, atrăgea tot atunci atenţia brocker-ul.

De atunci, piața imobiliară britanică a suferit unele evoluții și tot mai mulți români s-au adaptat acestora, pentru a deveni… „Landlord”.

 

 

Când mortgage-ul… aduce bani

 

O casă în Anglia nu numai că oferă stabilitate pentru norocoşii români care au devenit din chiriaşi, proprietari, ci şi o siguranţă materială. Nu sunt puţine cazurile celor care nici nu au apucat să se bucure singuri în apartamentul modern sau în casa cu grădină la care au visat zile şi nopţi în şir, că au şi dat fuga să anunţe în stânga şi în dreapta că oferă spre închiriere o cameră sau două… sau nouă. Fiecare după posibilitate.

 

O ceartă şi un mortgage

Deşi avantajele de a fi proprietar pe pământ englezesc sunt multe sau foarte multe, dezavantajele de a împărţi casa cu alte persoane străine sunt şi ele destule. Şi ne confirmă acest lucru Ileana, o româncă de 54 de ani din Iaşi, care a obţinut un credit ipotecar (mortgage) în urmă cu cinci ani de zile. Şi-a dorit o casă mare, spaţioasă, cu grădină, dar şi într-o zonă bună din Londra. Şi abia după un an de zile de căutări, a găsit ceea ce visa…

„Ideea de a face mortgage mi-a trecut prin cap într-o noapte, după o ceartă destul de aprigă cu cei cu care împărţeam casa la momentul potrivit, adică în urmă cu aproximativ şase ani şi jumătate. Plăteam destul de mult atunci pentru două camere… într-una stăteam eu şi soţul şi în cealaltă cei doi băieţi ai mei, şi dădeam cam 950 de lire. Mulţi bani, dar şi multe certuri… aşa că m-am enervat şi a doua zi am căutat un broker şi am început demersurile pentru casă. Eu sunt şi o persoană mai pretenţioasă, drept dovadă că abia după un an de zile am găsit ce voiam. Doar nu puteam să iau chiar prima casă pe care o vedeam. Când am văzut casa, am simţit din prima clipă… era ce îmi doream, patru camere, bucătărie mare, grădină şi mai mare…”, ne povesteşte românca de 54 de ani care a devenit proprietar în urmă cu cinci ani de zile.

O casă mare şi frumoasă. Şi totuşi, parcă nu se sime ca acasă… ne mărturiseşte românca de 54 de ani din Iaşi.

„Păi, eu, când m-am mutat, am luat cu mine şi un cuplu de români cu care locuiam la acea vreme, înainte de a cumpăra casa. Îi cunoşteam, ne înţelegeam bine şi ei au fost de acord să vină cu mine. Oricum, aveam în plan să pun anunţuri… voiam să închiriez o cameră sau două, pentru că eram conştientă că din salariul meu şi al soţului nu vom putea plăti chiar tot. Mortgage-ul a fost în primii trei ani de zile 1.150 de lire, plus facturile, înseamnă deja un salariu. Nu puteam trăi patru persoane, cu doi copii la şcoală doar dintr-un salariu… trebuia să închiriez”, povesteşte Ileana.

————————————–

„Banii pe care îi primeam de la chiriaşi, adică de la cele două camere pe cere le aveam în chirie, mă ajutau să îmi plătesc rata la bancă (mortgage-ul). Nu în totalitate, pentru că primeam 800 de lire, bani în care era incluse şi facturile.”

Ileana, 54 de ani

————————————–

 

Banii nu elimină grijile

Anii au trecut, iar casa Ilenei a devenit între timp şi o afacere. În prezent deţine cinci dormitoare pe care le închiriază. Cu banii primiţi de la chiriaşi pe o lună de zile, reuşește să îşi plătească rata la bancă, facturile plus cheltuielile cu maşina. Şi… cu puţină grijă, îi mai şi rămân. Şi totuşi, nici ea, dar nici soţul său nu au renunţat până acum la joburile pe care le au.

„Am modificat, am renovat, am pus pereţi, am construit, am mărit bucătăria, holurile, şi acum am cinci dormitoare şi trei băi pe care le închiriez. Primesc lunar peste 2.000 de lire de la chiriaşi. Cu aceşti bani îmi plătesc mortgage-ul care a scăzut la 1.080 de lire, facturile şi rata la maşină. Şi reuşesc, câteodată, nu chiar în fiecare lună, să pun şi ceva bani deoparte. M-am gândit de multe ori că aş putea renunţa la jobul din cleaning sau că soţul ar putea renunţa la munca sa din construcţii, dar nu e momentul încă… copiii merg la facultate şi trebuie să îi susţinem, noi ne mai dorim o vacanţă sau câteva mici atenţii şi atunci trebuie să muncim. Dar cine ştie… poate într-o zi, după ce băieţii mei vor fi pe picioarele lor, după ce termin cu datoriile, voi renunţa şi eu şi soţul la muncă şi vom sta acasă…”, ne spune Ileana.

Chiar dacă banii pe care îi primeşte din chirie îi asigură aproape tot, românca spune că grijile nu pot fi cumpărate.

„Cine crede că este uşor, se înşală amarnic. Păi, banii aduc şi griji. Eu trebuie mereu să mă asigur că este linişte în casă… ştie toată lumea, că se ceartă fraţi între fraţi, dar nişte străini… aşa că eu am grijă ca oamenii care stau cu mine să se înţeleagă. Dacă apar discuţii, trebuie să ascult pe fiecare în parte şi să rezolvăm situaţia, dacă se strică ceva, eu trebuie să repar, dacă unuia îi este prea frig sau prea cald… eu trebuie mereu să mă asigur că lucrurile merg bine în casă. În momentul în care închiriezi trebuie să îi asiguri chiriaşului toate condiţiile, nu doar să îi iei banii. Eu am oameni care locuiesc cu mine de cinci ani de zile… mi-au spus că dacă mă mut vreodată… dacă îmi cumpăr altă casă, să îi iau cu mine. Chiriaşii mei au şi drepturi şi responsabilităţi. Iar regula numărul unu este… când vine ziua de chirie, să nu stau să alerg eu după ei. În rest, eu le ofer tot confortul de care au nevoie… şi toată înţelegerea de care au nevoie”, ne spune Ileana.

————————————–

„Ceea ce este bine atunci când ai casa ta este că tu faci regulile, tu eşti boss-ul. Bineînţeles nu cu un aer de superioritate, trebuie să existe mereu respect. Eu pe asta mă bazez. Ofer respect, cer respect.”

Ileana

————————————–

 

Avantaje şi dezavantaje

Poate că din exterior pare cea mai la îndemână şi cea mai profitabilă afacere dar lucrurile nu stau chiar aşa ne confirmă interlocutoarea noastră.

„Avantajele sunt clare… faptul că ai casa ta, că îţi plăteşti mortgage-ul cu ajutorul chiriaşilor şi că faci regulile aşa cum vrei… fără petreceri, fără să aducă străini în casă, fără să meargă maşina de spălat după ora 9 seara… astea sunt doar câteva din regulile mele. Făcând tu regulile… e partea bună. Ei bine, dar există şi partea mai puţin bună. Orice familie vrea să locuiască singură, nu? Să aibă intimitatea sa… te mai cerţi cu soţul, mai vrei să îi spui vreo două vorbe sau să mergi prin casă doar în tricou… păi, nu se poate. Noi mai stăm cu alte opt persoane în casă. Trebuie mereu să fii atent, unul doarme, altul mănâncă, altul se spală. Nici eu în casa mea nu pot face chiar ce vreau eu… nu pot zbiera când mă enervează soţul, nu pot spăla când vreau eu. De exemplu, acum câteva săptămâni, am rămas cu hainele nespălate, pentru că toată lumea a fost acasă şi maşina de spălat a mers încontinuu. A trebuit să spăl duminică. Deci, cine nu ştie la ce se înhamă, să nu creadă că este uşor… că vin banii şi gata, eşti bogat stând acasă. Că nu e deloc aşa…”, povesteşte românca din Iaşi.

 

O casă cu planuri mari

Două planuri are în vedere Ileana în ceea ce priveşte viitorul. Primul… ar fi să reuşească să se mute într-o casă mult mai mare decât cea în care locuieşte acum şi să îşi construiască propriul apartament, iar cel de-al doilea, dacă nu îi va reuşi primul… să se întoarcă în România.

„Noi ne dorim să luăm o casă mult mai mare, chiar vreau să chem un evaluator pentru că am investit foarte mulţi bani în casă, am renovat, am schimbat uşi, geamuri, am mărit bucătăria, am construit o anexă, am mai făcut o baie… deci casa cred că valorează acum peste 400.000 de lire. O să vedem, nu îmi place să vorbesc despre planuri, pentru că sunt superstiţioasă şi cred că nu îmi mai ies… Dar în mare, asta îmi doresc, fie să mă mut într-o casă mai mare unde să îmi construiesc un apartament, cu bucătăria mea, cu baia pe care să nu mai fiu nevoită să o împart cu chiriaşii… aşa şi ei vor fi mai fericiţi. Fie să ne întoarcem în ţară, să închiriem toată casă şi din banii pe care îi primim, să ne plătim mortgage-ul, iar din restul să trăim frumos în ţară… Să vedem…”, ne spune românca din Iaşi.

————————————–

„Nu poţi sta la nesfârşit aşa… cu chiriaşi. La un moment dat, vrei şi tu viaţa ta. Recunosc… este o afacere bună, dar pe care nu orice o poate face…”

Ileana

————————————–

 

 

Subînchirierea…

şi modalitatea de a sta pe gratis

 

O altă metodă, destul de cunoscută şi practicată în rândul românilor din Londra, prin care grija numărul unu a lunii, şi anume chiria este eliminată, este subînchierea. Mulţi sunt cei care închiriază case prin agenţii sau prin persoane fizice pe care mai apoi la subînchiriază. Cei care au astfel de idei reuşesc să trăiască fără a plăti nici măcar o liră… pe acoperişul de deasupra capului.

P.M. este unul dintre românii fericiţi care nu deţin grija chiriei. Tânărul de 29 de ani din Maramureş a închiriat în urmă cu doi ani de zile, printr-o agenţie, o casă cu mai multe dormitoare. De atunci… „stau pe gratis”, ne-a mărturisit acesta. Planul de a închiria o casă i-a trecut prin minte încă de când a ajuns în Londra.

„Persoana la care am locuit când am ajuns în Londra avea o casă pe numele său, dar subînchiria camerele libere. Le spunea celor din casă că pe lună chiria este de 1.500 de lire, însă în realitate se plătea doar 1.150. Şi astfel, ea stătea în casa respectivă fără să plătească nimic… îi mai rămâneau şi bani. Mi s-a părut o idee bună… şi în următoarele luni am strâns bani şi am închiriat şi eu o casă pe numele meu”, spune P.M.

A plătit la acea vreme 3.000 de lire, „1.350 de lire – chiria pe o lună, 1.350 de lire – depozit şi 300 de lire taxa agenţiei prin care am închiriat casa.”

Singurul lucru pozitiv, spune tânărul român, este faptul că banii cu care şi-ar fi plătit o chirie normală în Londra îi trimite în România unde îşi construieşte propria casă.

 „Casa are trei dormitoare mari, un single, două băi, living, bucătărie şi grădină. În fiecare cameră stă câte un cuplu care plăteşte 450 de lire pe lună… adică 1.350 de lire în total pe lună, chiria casei. Iar în camera single stau eu. Am fost sincer şi le-am spus oamenilor din casă adevărul, pentru că nu mai vreau minciuni, complicaţii şi certuri. Ei ştiu că eu nu plătesc chirie şi nu au nimic împotrivă”, spune tânărul care nu de multe ori a vrut să renunţe la „afacerea” sa, din cauza dezavantajelor.

————————————–

„De multe ori am vrut să mă mut singur. Nici nu îmi venea să mă mai duc acasă. Aveam nişte chiriaşi care erau puşi mereu pe ceartă, care consumau mult alcool, care ascultau muzică până noaptea târziu. A fost groaznic. Dar am mers mai departe. Acum am noroc de oameni buni şi curaţi în casă… şi asta contează cel mai mult când ai o astfel de «afacere»”.

P.M., un român care a transformat chiria într-o afacere

————————————–

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

O parere la “CÂȘTIG CU CASELE MELE!”

  1. catrinel Spune:

    Subletting is illegal if is not stipulated clearly in the contract which is not.those people should be reported as the income is not declared. Futhermore the if there are 2 or more tenants and they are not related renting the same property the landlord need to hold a multi occupancy licence. Guys, check the law before publishing such information. You could get in trouble too…

Spune-ti si tu parerea!