„Caut coleg de cameră”. Un anunț cu multe surprize

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Poveşti româneşti pe data 17 noiembrie 2014

sleeping

„Caut coleg de cameră”. Iată o frază care, nu am exagera dacă am spune, este destul de cunoscută pentru majoritatea românilor din Marea Britanie. Ceea ce nu este mai deloc cunoscut este traiul celor care ajung să împartă o cameră de câțiva metri cu un… necunoscut! Și nu numai camera să o împartă, ci chiar să doarmă în același pat! Nu vă gândiți la alte lucruri! La mijloc nu este altceva decât o conjunctură.

Liviu are 42 de ani și spune că „doar de nevoie” a ajuns să doarmă în același pat cu un alt bărbat, total necunoscut. A fost o perioadă grea în viața sa și, la acea vreme, a fost cea mai bună variantă. În comparație cu un somn pe o bancă în parc sau într-o stație de autobuz…

 

Diaspora Românească: Cum s-a întâmplat de ai ajuns să împarți o cameră cu cineva necunoscut?

Liviu: Eram doar de două luni la Londra și am rămas pe drumuri. Am venit aici pentru că un prieten a spus că mă ajută, că mă așteaptă la aeroport, că îmi găsește de muncă și… m-a lăsat baltă. Am stat într-o casă cu țigani și m-au dat afară de pe o zi pe alta. În prima seară am dormit într-o stație de autobuze. Asta s-a întâmplat și în octombrie, când e destul de frig aici. La ora 5 dimineața, când au început metrourile să circule, m-am urcat într-unul și am mers de la un capăt la celălalt ca să mă încălzesc. Am și adormit. Aveam 190 de lire, toți banii. De-acum nu mă mai gândeam nicio clipă că o să rămân în Londra. Nu știam cum să fac să rog pe cineva să îmi cumpere un bilet, pentru că eu aveam banii cash și nici cu engleza nu mă descurcam. Am ajuns undeva în nord, m-am dat jos din metrou și, mergând pe stradă, am văzut un magazin românesc. Mi s-au luminat ochii. I-am povestit vânzătoarei ce mi s-a întâmplat. Femeia înmărmurită mi-a dat ceva de mâncare și, în timp ce se gândea cum să mă ajute, eu am văzut un ziar în limba română pe tejghea. L-am luat și l-am deschis chiar la anunțuri. Așa am citit un anunț în care un bărbat la vreo 45 de ani spunea că vrea să împartă camera cu cineva. Era £360 chiria pe o lună și omul mai căuta pe cineva cu care să împartă cheltuiala. Eu nu îmi doream să plec înapoi în România, mai ales că doar ce găsisem un job bun și începusem să câștig bani. Așa că imediat am calculat în mintea mea: £360 chiria, îi dau partea mea adică £180, îmi mai rămân 10 lire să mă duc la muncă și sper să primească fără depozit. Am pus mâna pe telefon, am sunat de vreo cinci ori până a răspuns. I-am spus ce am pățit, câți bani am și omul a fost de acord.

 

D.R.: Cum a fost să împarți camera cu cineva necunoscut?

L.: Nu m-am mai gândit la aceste aspecte. După ce am rămas pe drumuri, după ce dormisem o seară pe-afară, pe o bancă, faptul că aveam un acoperiș deasupra capului și un pat era deja lux pentru mine. Adevărul este că dacă îmi spunea cineva că o să dorm în același pat cu un necunoscut, aș fi râs, dar… așa a fost să fie. În rest, cum să fie? O cameră în care stă un bărbat arată de obicei urât, dar în care stau doi… arată jalnic. Mirosea urât. A doua zi am realizat că era o funie dintr-un colț în altul al camerei. Exact când m-am trezit și am deschis ochii, am văzut în fața ochilor șosete, lenjerie intimă, izmene. În prima seară, nici nu am apucat să vorbesc nimic cu colegul. Și dacă era un criminal, nu mai aveam putere să mă apăr…

 

D.R.: Dar patul?

L.: Fiecare dormea pe jumătatea lui și aveam fiecare câte o pătură, ca să nu ne dezvelim unul pe altul. Colegul venea atât de obosit de pe șantier că adormea imediat, nu prea apucam să vorbim. Nu era plăcut, vă dați seama. Sforăia, nu puteam să dorm… Mai făceam glume dimineața când ne mai trezeam unul lângă altul. Ne spuneam așa: „Acum, sper că nu mă confunzi cu nevastă-ta.” Asta nu e viață, mai ales la 40 și ceva de ani, să stai cu cineva e greu. Ai nevoie de intimitate.

————————————–

„Gândul că dorm cu cineva necunoscut lângă mine a fost cel mai greu. Erau seri în care mă apuca durerea de cap când mă apropiam de casă. El nu era un om rău sau nespălat, așa cum am mai auzit, dar dacă pentru două femei e normal să doarmă în același pat, pentru noi, bărbații, e cumplit. Apoi, omul sforăia de se auzea în toată casă, eu trebuia fie să adorm înaintea lui, fie să îmi pun perna în cap. Indiferent de variantă, oricum mă trezeam peste noapte și îl mișcam… să se oprească.”

Liviu, 42 de ani

————————————–

 

D.R.: Cât a durat această perioadă?

L.: Aproximativ o lună și jumătate. Până m-am pus pe picioare și am strâns niște bani ca să mă pot muta singur într-un single. Asta mă făcea să rezist, mă gândeam la ziua în care voi pleca de acolo mereu. Altfel ajungeam să fac depresie. Oamenii care ajung să locuiască în aceeași cameră nu o fac de plăcere. Singurul motiv sunt banii. Ca să nu plătească o sumă prea mare pe chirie, preferă să se chinuie și să doarmă cu alte persoane. De exemplu, colegul acesta de cameră al meu lucra pe șantier. Câștiga destul de bine, cam 1.400 de lire pe lună. Păi, nu și-ar fi permis el să stea singur? Numai că nu voia să cheltuiască. Aici sunt două categorii de persoane: cei care nu vor să plătească mult chiria și cei care nu își permit să plătească singuri chiria. Dar la mijloc sunt tot banii.

 

D.R.: S-a întâmplat să îți lipsească ceva din lucrurile personale?

L.: Nu s-a întâmplat. Aveam fiecare un dulap cu sertare care puteau fi încuiate cu cheia. Acolo ne țineam lucrurile personale. Dacă ar fi vrut să facă rău, putea sparge dulapul sau dacă nu reușea, pentru că era mai țeapăn, îl putea lua din cameră și pleca cu el… dar nu s-a întâmplat.

 

Un risc foarte mare la care se supun cei care își împart camera cu persoane străine este furtul de identitate. Diaspora Românească a vorbit de-a lungul timpului cu români care au trecut prin această traumă. Accesați linku-ul următor pentru a afla povestea unuia dintre aceștia: http://www.diasporaro.com/atentie-cu-cine-impartiti-casa-care-locuiti/.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!