Căutăm antrenor cu limbă universală

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 19 decembrie 2014

Cine conduce handbalul românesc are aceleași probleme pe care le are și cel care ne conduce fotbalul: teama de un antrenor străin. Un antrenor care să fie obișnuit cu rezultatele pozitive și care să inducă naționalei feminine, de altfel plină de talente, o mentalitate de echipă vestică, de echipă cu pretenții.

Lucrul acesta s-a mai încercat în România și la vremea respectivă am scris despre el. La un moment dat antrenorii români se uniseră și susțineau că un antrenor străin nu poate reuși în România pentru că…fetele nu ar înțelege ce le transmite acesta. Temerea, oricât de ireală pare la prima vedere, este de înțeles: unii dintre tehnicienii noștri nu reușesc să vorbească prea bine nici măcar limba română, prin urmare o limbă străină le produce o teamă care se propagă rapid prin tot ADN-ul nivelului la care sunt. Contează ca tu și ai tăi să țineți de posturi și, prin urmare, să mai prindeți ceva deplasări în țări străine pe banii statului, așa că motive se găsesc.

Și așa s-a ajuns la veșnica variantă Tadici. Un antrenor care nu doar că nu le poate explica fetelor ce ar trebui să joace pe fazele viitoare, dar s-a dovedit la fel de incapabil până și să le spună elevelor sale ce au jucat greșit pe fazele anterioare. Desigur, nu putem să nu spunem și asta, Tadici are măcar o calitate: nu vorbește, probabil, o limbă străină. Auzindu-i frazele, am garanta că nici româna nu-i este o prietenă foarte apropiată.

Am sperat că noua conducere a federației va schimba ceva. N-a schimbat. Nu s-a schimbat nici ceea ce se întâmplă la competițiile de profil, adică România este din nou o cenușăreasă palidă, deși lotul său este unul de top.

Poate că a sosit vremea să ne orientăm către un om care vorbește măcar o limbă, aceea universală a handbalului de calitate.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!