Cazul Norvegiei. E bine sau nu în afara UE?

Articol publicat in sectiunea Diaspora, UK la zi pe data 21 iunie 2016

Norvegia-UE

„Armate de est-europeni agricultori trudesc la culturile de pe câmpii. În satele şi oraşele apropiate ai letonii care servesc în cafenele, lituanienii care fac curăţenie în case şi mii de polonezi care lucrează pe şantierele de construcţii. Însă nu e vorba de Marea Britanie”, citim într-un material publicat în Daily Mail, „ci de Norvegia, naţiunea scandinavă care a refuzat în două rânduri să se alăture Uniunii Europene şi pe care simpatizanţii Brexit-ului o văd ca pe o ţară model, ferită de orice intruziune din partea Bruxelles-ului. Când am fost acolo în vizită săptămâna trecută, realitatea a fost însă cu totul alta.”

Autorul articolului, Ian Birrell, vrea să sublinieze în materialul pe care l-a semnat pentru Daily Mail că Norvegia o duce bine, însă că ar fi putut să-i meargă şi mai bine dacă ar fi fost parte UE. Şi că aspectele de care britanicii ar vrea să se distanţeze dacă votează Brexitul, din păcate, se regăsesc în Norvegia.

 

Ferma din afara UE angajează din plin muncitori est-europeni

Birrell povesteşte de situaţia unei ferme ce operează de 314 ani. Dacă până acum câţiva ani la fermă munceau localnicii din satele din vecinătate, acum ferma se foloseşte cu precădere de imigranţi, în special de polonezi; are 20 de astfel de angajaţi permanent, iar pentru culesul merelor şi al căpşunelor mai sunt aşteptaţi 250 de muncitori polonezi sezonieri.

În articol este subliniată rata de imigraţie de est-europeni din Norvegia, superioară celei din UK, pentru că Norvegia a permis dreptul la liberă mişcare pentru toţi cetăţenii UE. Totodată, în Norvegia au fost anul trecut mai multe cereri de azil decât în UK, cu toate că este o ţară mult mai mică. „Căpşunarii polonezi” a devenit o vorbă stereotipică în Norvegia, la fel cum se vorbeşte de „instalatorii polonezi” în Marea Britanie.

 

Fără UE, dar cu regulile ei

Ferma pe care a vizitat-o trebuie să urmeze aceleaşi regulamente UE şi este la fel în toată Norvegia, ceea ce i s-a părut bizar autorului Ian Birrell, găsind inexplicabilă admiraţia lui Nigel Farage pentru relaţia dintre Norvegia şi UE, atitudine extinsă şi la Owen Patterson, fostul ministru de cabinet conservator britanic care propune situaţia Norvegiei ca fiind „singura opţiune realistă”, respectiv la Arron Banks, fondatorul grupului de campanie electorală Leave.EU, care consideră Norvegia drept „opţiunea cea mai indicată pentru UK”.

Skogen Lund, directorul Confederaţiei Antreprenorilor Norvegieni, a spus pentru Daily Mail: „Eu am impresia că britanicii nu realizează cât de legaţi suntem de Bruxelles”, în condiţiile în care norvegienii au refuzat aderarea la UE în două rânduri – la referendumul din 1972 şi la cel din 1994. În schimb, Norvegia este semnatară a acordului Comunitatea Economică Europeană, alături de Islanda şi Liechtenstein, precum şi a Asociaţiei de Schimb Liber European alături de Elveţia, pentru a se alătura pieţii interne UE pentru bunuri, bani, servicii şi forţă de muncă. „Ca şi cum ar fi membră UE”, adaugă autorul.

 

Cetăţenii UE, 7% din populaţia Norvegiei

Mai puţin de 5% din populaţia Marii Britanii este reprezentată de cetăţeni veniţi din alte ţări UE, în timp ce în Norvegia acest procent se apropie de 7%. Într-o ţară care numără doar 5 milioane de persoane, 200.000 dintre acestea sunt de naţionalitate poloneză, la care anul acesta se vor adăuga încă 16.000.

De fapt, Norvegia, explică Birrell, este cumva mai integrată în UE decât Marea Britanie, pentru că Norvegia face parte şi din zona Schengen. Aşa se explică şi numărul mare de cereri de azil primite anul trecut – 31.000.

 

N-au vrut UE, dar nu s-a putut fără

Iar Norvegia contribuie şi ea la bugetul Uniunii Europene, cu £106 de persoană pe an, în timp ce Marea Britanie contribuie cu £128 pe an, deci argumentul că UK ar economisi aceşti bani pentru a-i investi în NHS sau în altceva este eronat, tranşează Birrell, continuând: „Norvegia este atât de devotată Uniunii Europene încât a trimis trupe armate pentru a se lupta sub steagul UE în cazul ameninţării piraţilor somalezi pe coasta Africii.”

Regulamentele UE sunt preluate de Norvegia ca toate celelalte state membre UE, însă, argumentează Birrell, există o diferenţă fundamentală între relaţia Norvegiei cu UE şi a Marii Britanii cu UE: „Norvegia nu are nici un rol decizional la Bruxelles.” „E un aranjament stupid”, a spus autorului Nikolai Astrup, un parlamentar conservator norvegian. Şi, pentru a impune o doleanţă Bruxelles-ului, trebuie să treacă printr-un proces foarte greoi, un ministru norvegian admiţând chiar că este nevoit să meargă la întâlnirile ONU din New York doar pentru a avea ocazia să se întâlnească cu colegii săi europeni şi a pune în discuţie o temă, într-un cadru mai degrabă informal.

Autorul mai pune în discuţie şi regulamentele impuse de UE pentru industria pescuitului, care a avut ca rezultat pierderea a 20.000 de locuri de muncă şi transferul de activitate din Norvegia în alte ţări UE, precum şi nişte probleme de securitate datorate faptului că Norvegia nu este o ţară UE.

 

Mirajul Norvegiei şi UE-ul salvator

Pentru cei care consideră că Norvegia este bogată „din cauză că” este în afara UE, se înşeală amarnic, spune Ulf Sverdrup, directorul Institutului Norvegian de Afaceri Internaţionale, în realitate Norvegia este bogată „în ciuda faptului că” este în afara UE, reuşind să-şi menţină prosperitatea datorită „petrolului şi a modului în care ne administrăm ţara”.

—————————————

Concluzia lui Ian Birrell

 

„Eu aş vota să rămânem în UE. Am avea mai multă influenţă, mai ales că suntem un stat mare, şi am avea posibilitatea de a contribui la dezvoltarea Europei. De ce să renunţăm la toate acestea?”

Ian Birrell, autorul articolului din Daily Mail

—————————————

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!