Ce analize este bine să-ţi faci an de an

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 25 septembrie 2014

analize1_1

Cu ajutorul analizelor medicale monitorizăm starea de sănătate şi depistăm cauzele anumitor simptome. Efectuarea anuală a unui set de analize specifice vârstei, sexului şi factorilor de risc are rol de prevenţie. Ele pot identifica din timp anumite afecţiuni, care sunt astfel prevenite sau tratate mai eficient. Analizele preventive variază în funcţie de vârstă, unele teste fiind recomandate după 40 de ani.

Analizele medicale anuale constau, în mare parte, în măsurarea unor indicatori sanguini ce reflectă funcţia fiecărui organ şi sistem. În plus, medicul de familie va măsura tensiunea arterială, va asculta inima şi plămânii cu ajutorul stetoscopului, va verifica vederea şi reflexele neurologice. Sănătatea dinţilor trebuie păstrată prin controale periodice la medicul stomatolog, la intervale de cel mult un an.

Istoricul familial trebuie comunicat medicului de familie, care va recomanda investigaţii preventive sau specifice. Persoanele care au rude apropiate cu maladii tiroidiene îşi vor testa preventiv nivelul hormonilor TSH, T4 şi fT4. De asemenea, se recomandă urmărirea nivelului colesterolului la un copil care are un părinte tânăr cu o boală cardiacă sau cu hipercolesterolemie şi verificarea factorului reumatoid la cei cu părinţi cu poliartrită reumatoidă.

 

Între 0 şi 19 ani

Investigarea nou-născuţilor se face în primele 48-72 ore de viaţă, prin trei metode de screening:

Screeningul audiologic: Detectează semnale acustice la nivelul urechii nou-născutului. Lipsa lor este semn de deficienţă a auzului (hipoacuzie). Unii specialişti consideră că testul este necesar doar nou-născuţilor care provin din familii de hipoacuzici, au mame cu patologie de sarcină (rujeolă, gripă, disgravidii) sau care au luat medicamente toxice pentru ureche, s-au născut prematur sau au suferit traumatisme obstetricale.

Screeningul metabolic: Depistează fenilcetonuria şi hipotiroidismul, boli foarte grave pentru nou-născut, care pot provoca retard mintal, întârzieri în dezvoltarea fizică şi sexuală şi probleme ale sistemului nervos central. Depistarea fenilcetonuriei se face prin recoltarea câtorva picături de sânge din călcâi. Testarea pentru hipotiroidism se face prin măsurarea nivelului de hormoni tiroidieni.

Screeningul ecografic: Se aplică nou-născuţilor cu factori de risc pentru displazia de şold, cum ar fi sarcina gemelară, naşterea pelviană (copilul intră în canalul de naştere cu picioarele sau cu şezutul, şi nu cu capul), uter hiperton, care face ca fătul să stea înghesuit.

Până la vârsta de un an, bebeluşul este urmărit din punctul de vedere al greutăţii, auzului, văzului şi al dezvoltării generale. Monitorizarea continuă până la adolescenţă, completată de teste psihologice simple, ce analizează capacitatea de relaţionare cu ceilalţi. Copiilor li se fac analize de sânge doar în caz de suspiciuni, la recomandarea medicului pediatru. De exemplu, se pot impune examene coproparazitologice, pentru identificarea paraziţilor în scaunul celui mic, atunci când se suspectează o infecţie cu viermi intestinali.

 

Între 20 şi 40 de ani

Sângele: hemoleucograma completă poate semnala multiple boli, cum ar fi anemii, leucemii, inflamaţii sau stări de deshidratare. Oferă informaţii despre numărul elementelor sanguine (globule roşii şi albe, trombocite), dimensiunea lor, cantitatea de hemoglobină (normal: 11-15 mg/dl). Formula leucocitară evidenţiază procentul în care se găsesc în sânge diferitele tipuri de leucocite (neutrofile, bazofile, eozinofile, limfocite şi monocite). Prin testarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) se pot urmări bolile inflamatorii acute sau cronice, precum şi alte boli. Tot prin analiza sângelui este urmărită funcţia de coagulare. Valorile diferă în funcţie de vârstă şi de sex.

Substanţele minerale din sânge: Cea mai importantă este calciul. Calciul ionic seric circulă în sânge nelegat de proteine şi reprezintă fracţiunea activă din punct de vedere fiziologic. Dozarea lui este mai importantă decât cea a calciului total seric.

Funcţia pancreasului: Fiecare persoană trebuie să urmărească evoluţia în timp a glicemiei şi să se asigure că nu mănâncă înainte de recoltarea sângelui pentru a nu deforma rezultatul acestei analize, care reprezintă nivelul zahărului din sânge. După un repaus alimentar de minimum 12 ore, valorile normale se situează între 70 şi 100 mg/dl. Diagnosticul de diabet se pune dacă la verificări repetate, pe nemâncate, valorile depăşesc limita superioară.

Metabolismul grăsimilor: Se analizează valorile colesterolului, responsabil de apariţia bolilor cardiovasculare prin formarea plăcilor de aterom pe pereţii vaselor de sânge. Există două tipuri de colesterol: „bun” (HDL), cu valori normale peste 45 mg/dl, şi „rău” (LDL), cu valori normale sub 130 mg/dl. De asemenea, se urmăresc valorile trigliceridelor – creşterea acestora se corelează cu obezitatea abdominală şi pot duce la boli cardiace şi la accident vascular cerebral.

Funcţia hepatică este evidenţia­tă prin analizele ALT sau ALAT şi AST sau ASAT. Nivelul lor creşte în procesele de distrugere hepatică, aşa cum se întâmplă în infecţii (hepatite), dar şi în alte boli ale ficatului.

Funcţia renală deteriorată duce la acumularea în sânge, peste limite normale, a unor substanţe-indicatori, care, în mod normal, sunt eliminate optim prin rinichi. Acestea sunt ureea, acidul uric şi creatinina.

Sumarul de urină oferă informaţii despre densitatea acesteia, pH şi despre prezenţa unor substanţe precum proteinele, glucoza, globulele roşii şi corpii cetonici. Aceste substanţe, în cantităţi crescute, sunt semn de afectare renală sau a tractului urinar (litiază). Urina poate fi investigată şi pentru depistarea unor germeni.

Un consult ginecologic anual este obligatoriu pentru toate femeile. În cadrul acestuia se va efectua un examen Papanicolau, cu recoltarea de celule de la nivelul colului uterin. Testul descoperă modificările cauzate fie de cancerul de col, fie de infecţia cu virusul Papilloma (HPV), fie de inflamaţii. Dacă în urma tratamentului medical antiinflamator şi antiinfecţios modificările nu dispar, se impune testarea HPV. Testul depistează prezenţa şi identifică tipul virusului Papilloma, responsabil de majoritatea cazurilor de cancer de col uterin.

După vârsta de 30 de ani, se impune realizarea unei ecografii de sân anuale pentru depistarea cancerului de sân. Toate femeile trebuie să se palpeze lunar pentru a sesiza modificările de structură a sânului.

Ecografia abdomino-pelviană este o metodă noninvazivă care „vede” organele interne, fiind utilă la orice vârstă, atât în caz de simptome deranjante, cât şi pentru prevenţie.

Dermatoscopia reprezintă fotografierea leziunilor pielii şi, în principal, a aluniţelor, cu ajutorul dermatoscopului. Permite diagnosticarea melanoamelor şi stabilirea limitelor de siguranţă în care trebuie realizată excizia lor chirurgicală. În plus, imaginile aluniţelor expuse riscului de malignizare (cele care se freacă frecvent de haine) sunt stocate şi pot fi comparate în timp.

 

Sarcina, atent monitorizată

Femeile care doresc să rămână însărcinate şi nu reuşesc, trebuie să îşi facă teste anti-Chlamydia, anti-Mycoplasma şi anti-Ureaplasma. Este important ca partenerii să îşi cunoască grupul Rh, iar femeile cu Rh negativ să îşi dozeze anticorpii anti-Rh. În sarcină, se fac analize în funcţie de trimestru, pentru depistarea infecţiilor şi anomaliilor cromozomiale, cum ar fi triplul test, recomandat tuturor femeilor.

Autor articol: Diana Roman

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!