Ce fac românii pentru o casă de la statul britanic?!

Articol publicat in sectiunea Articole recente, Bani, taxe şi beneficii, Locuinţe, Poveşti româneşti pe data 3 septembrie 2016

uk_familie

Când vine vorba de un acoperiș deasupra capului, mai ales gratuit sau aproape gratuit, românii par a face orice le stă în putință pentru a avea unul. Așa cum este deja destul de cunoscut, statul britanic oferă celor care se află în situații grele sau disperate de viață… o mână de ajutor. Chiar dacă regulile sunt din ce în ce mai stricte, iar cei care au întâietatea de a beneficia de aceste programe sunt în primul rând englezii, românii fac ce fac și… „se bagă în față”.

Sub anonimat, un român ne-a povestit cum a procedat o familie pe care el o cunoștea destul de bine pentru a obține o casă de la Council. „Ușor nu este, că altfel ar face toată lumea. Eu, personal, nu aș putea să trec prin tot ce au trecut și încă mai trec acești români. Trebuie să stai bine cu nervii și cu răbdarea…”, ne spune acesta.

 

Diaspora Românească: Cum s-a declanșat această idee nebună… până la urmă?

Un român: Nu este vorba despre o familie care are de toate și acum s-a gândit să mai aibă și o casă din partea guvernului britanic. Este o familie cu doi copii, unul mic de doi ani de zile, celălalt are în jur de 8 ani. Aveau mereu probleme cu banii pentru că doar soțul avea un job stabil. Deși lucra șapte zile din șapte, de dimineață până seara, pentru că de multe ori se plângea că nu mai apucă să își vadă copiii… se întorcea mereu acasă când aceștia dormeau, tot nu se puteau descurca. Peste jumătate din ce câștiga se ducea pe chirie, facturi și alte cheltuieli necesare. Nu le mai rămânea mare lucru. Ea, petrecându-și mai tot timpul acasă cu copiii, în parc și pe alte activități dedicate celor mici, a auzit din gură în gură, probabil tot de la alți români, ce și cum să facă… pentru a primi o casă. Adică, în cele din urmă, s-au hotărât și s-au înțeles cu proprietarul unde locuiau să fie dați afară din casă. Și așa a început practic coșmarul… de care erau conștienți că va urma.

 

D.R.: Cât a durat această evacuare?

R.: Destul. Vreo șapte luni în total. În țara asta, nimeni nu te prea poate da afară din casă, dacă ai un contract, așa de pe o zi pe alta, mai ales când sunt și copii la mijloc. Deci, totul a fost ceva regizat. Proprietarul s-a plâns autorităților că nu mai primește banii pe chirie, pe facturi, pe Council Tax, deși nu era așa, și s-a declanșat un adevărat proces. La început au primit scrisori de evacuare, apoi de amenințare, apoi câte un agent mai venea pe la ușă, apoi câte o echipă. De două-trei ori pe săptămână, timp de câteva luni bune, venea câte cineva care îi sfătuia că e mai bine să își găsească un loc unde să stea pentru că vor fi dați afară…

 

D.R.: Și în cele din urmă au fost dați afară din casă?

R.: Da! Cu echipe de la Council, de la Protecția Copilului, Poliție… pentru că erau și doi copii. Ca la circ. Oricum, mai devreme sau mai târziu, ei se așteptau să se întâmple acest lucru. Numai că planurile lor nu au mers așa cum le-au gândit ei. Statul nu le-a oferit o casă, ci i-a cazat într-un cămin unde mai erai și alte familii în aceeași situație. Și au ajuns din lac în puț, cum spune o vorbă românească. Odată ajunși în cămin, li s-a spus că vor sta temporar acolo, doar până când dosarul lor va fi evaluat încă o dată și apoi, în funcție de casele disponibile, li se va oferi una.

 

D.R.: În prezent tot acolo stau sau au primit casa mult râvnită?

R.: Tot în cămin, împart bucătăria și baia cu alte familii. E destul de aglomerat, mizerie pentru că nu toți strâng după ei, uneori chiar frig… Le este foarte greu. Mi-au spus că dacă ar fi știut prin ce trec, nu ar mai fi făcut așa ceva. Agentul care se ocupă de cazul lor i-a anunțat, în urmă cu câteva săptămâni, că s-a găsit o casă disponibilă pentru ei, dar în afara Londrei… și nu au acceptat. Li s-ar fi dat viața peste cap, pentru că jobul lui este în Londra, școala fetiței mai mari este tot în Londra. De fapt și de drept, nu s-a pus problema că nu au acceptat ei. Că în astfel de situații, când totuși statul îți dă un acoperiș și tu nu vrei că este nu știu cum sau nu știu unde, atunci chiar rămâi pe drumuri. Ce s-a întâmplat? Ei nu au vrut să audă de așa ceva… să se mute în afara Londrei, așa că au apelat la școala fetiței. Copilul avusese probleme serioase de acomodare, plângea mult, nu vorbea, ceilalți copii râdeau…. cum e la școală. Astfel că, știind aceste lucruri și nevrând să își ducă fetița la altă școală, să treacă din nou prin procese de acomodare… i-au rugat pe cei de la școală să ia legătura cu Council-ul. Școala le-a scris o scrisoare în care le-a explicat că acel copil abia s-a integrat, cu greu, în colectiv și dacă îl vor muta din nou, va rămâne cu sechele. Aici, școala are putere mare… iar Council-ul a luat în calcul scrisoarea. Însă, deocamdată… ei încă așteaptă.

 

D.R.: Credeți că se merită, în cele din urmă, tot acest sacrificiu?

R.: Sub nicio formă. În niciun caz. Niciodată. Chiar ei mi-au spus că dacă ar putea da timpul înapoi, nu ar mai face așa ceva niciodată. E un mare stres și o mare presiune pe umerii lor. E un chin. Dar poate-poate, în curând, vor scăpa din ce, practic, și-au făcut cu mâna lor. Rămâne de văzut cum se va finaliza totul. Acum le-au spus că, în câteva săptămâni, vor primi o casă… Oricum, nu se merită, părerea mea.

—————————————

„Eu am vrut, cu banii jos, să închiriez o casă și nu am putut. Toate agențiile mi-au cerut contract de muncă, iar eu lucrez ca self-employed… așa că m-am dus la Council și le-am spus că nu pot sta cu doi copii într-o casă plină de bedbugs (ploșnițe). Le-am spus că nu vreau nimic gratis și că sunt dispus să plătesc chirie… și nu m-au ajutat. Când am văzut că nu am nicio șansă, din disperare, le-am spus că dacă mă duc și stau sub un pod cu doi copii… atunci mă ajută. Știți ce mi-au spus… că s-ar putea, dar trebuie să stau sub pod săptămâni sau luni bune.”

Un alt român dintr-un oraș din Anglia

—————————————

Autor articol: Adriana Niculescu


Comentarii

O parere la “Ce fac românii pentru o casă de la statul britanic?!”

  1. Florentina Spune:

    buna.am o problema cu patronu de casa eu am fost corecta cu el em platit chiriea tip de un an de zile am avut contractul de de casa pe 6 lunusi mea zis cami fc contractul si el nu la mai fc eu eam platit chiriea in continoare si o mai scupito a mai pus inca 50 lire si mea zis cami fc contractul eam mai dat o suta la depozit si inc 50 lire cami renoste contractul el nu o mai fc nici un cotract pinain ziua de azi si eu eam platit chiriea pina in februare 2017 si nu mai vreau sai mai platesc nici o chiriea ca isibate joc de mine cosil tax il platesc snt la zi cu ipozitul si eu nu mai vreau sai platesc pentruca el nu mea dat cotractul nou ce se intpla pote cineva sam zica si mie va multumesc o zi buna va doresc

Spune-ti si tu parerea!