Ce se întâmplă cu Avram Iancu?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 13 octombrie 2014

Avram Iancu s-a oprit din nou. Pentru cititorii care nu știu povestea, această propoziție simplă pare bizară. Avram Iancu nu este strămoșul direct al lui Avram Iancu, nici fantoma lui, ci un

cetățean român din România, bibliotecar la Petroșani, care vrea să treacă înot Canalul Mânecii. E o chestiune de imagine, căci, odată intrat în clubul înotătorilor care au învins Canalul, poți spune că ai întors cu brio o pagină a vieții tale și că, de acum, poți trece la altceva. Avram s-a avântat în această aventură și în 7 august, dar n-a ajuns să termine cursa, deși înotase până aproape de țărm. Fără detalii, această frază nu spune nimic. De fapt, el a înotat 40 din cei 42 de kilometri și nu a abandonat, ci a fost somat de organizatorii britanici să renunțe din cauza valurilor mari și a curentului puternic. De această dată, în 3 octombrie, ghinionul a fost și mai crâncen. A înotat cu o viteză superioară celei de data trecută, dar, în zece ore, a parcurs distanța pe care ar fi parcurs-o, în august, în cinci ore. Curenții puternici l-au deviat, din nou, de la destinație. Se află multe întrebări și multe răspunsuri în această poveste care, probabil, nu s-a încheiat. Când ești învingător și când ești învins? Avram al nostru s-a bătut cu valurile mai mult decât unii înotători care au ajuns la celălalt țărm, fiindcă au avut noroc. Nu s-a oprit după primul eșec, poate nu se va opri nici după al doilea. Oricum, nebunia de a trece Canalul în octombrie spune mult despre tenacitatea compatriotului nostru. Care, tocmai de aceea, începe să-și deschidă drumul spre o anume popularitate. Din mii de înotători de-a lungul întregii istorii cunoscute a omenirii, nouă sute au reușit să ajungă pe malul celălalt al Canalului. Dar și mai interesantă ar fi o istorie a celor care au fost învinși rămânând învingători și, mai ales, a celor care și-au depășit disperările și complexele, revenind în arena luptătorilor. Avram Iancu, învins de două ori, devine din ce în ce  mai învingător. Nu e un erou. Nu e personajul de pe prima pagină a ziarelor. Dar nu renunță să caute, înfruntând valurile, cea mai bună variantă a lui însuși. Aici e întreaga lecție. Nu doar în antrenamente, în rezistență, în ambiție. El vrea să fie cel care știe că ar putea fi. Nu ne-ar strica să ne reamintim, și noi, cine am fi vrut să fim și n-am reușit. Și să mai încercăm o dată. 

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!