Ce se întâmplă, doctore?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 8 decembrie 2014

Diaspora românească este, acum, subiectul principal al multor publicații de toate felurile și de pretutindeni. Poate indirect, prin jocul situațiilor, titlul ziarului nostru

exprimă mult mai mult decât părea la început. Modest și strict informativ, el este, acum, direct sau indirect, pe buzele tuturor. Diaspora românească există, trăiește, contează, schimbă lucruri esențiale, cum ar fi o țară. Dar, în același timp, își trăiește dramele ei. E o lume conectată la România, dar, totuși, foarte depărtată. Se înscrie în alte coordonate, are alte idealuri, are alte ecuații cu alte necunoscute. Una din ecuații este cea profesională, și focalizată mai clar, se referă la medici. Privită mai atent, situația e chiar îngrijorătoare. Din câte constata Comisia de sănătate a Senatului, în ultimii zece ani, România a oferit țărilor străine cadre medicale în valoare de 600 milioane de euro. Sigur, pare straniu să evaluezi profesia unui om în euro, să nu spui „atâția medici”, ci „atâția bani”, dar, până la urmă, este vorba despre investiția unui stat în educația propriilor  cetățeni. Ne pleacă, așadar, medicii. Sunt liberi s-o facă. Avem spitale și dispensare, la țară, absolut părăsite. Avem bolnavi care bat drumuri de zeci de kilometri pentru o aspirină, deși nu le trebuie aspirină, dar așa cred ei. Cifrele spun că în fiecare an termină facultățile de medicină cam 3.000 de tineri și tot cifrele spun că vreo 3.000 de tineri pleacă din țară. N-or fi toți medici, dar… problema e reală. Fiindcă profesia lor e universală, abilitățile pe care le deprind în școala românească sunt bune oriunde, medicii sunt printre puținii absolvenți care își pot găsi de lucru aproape oriunde. Alături de specialiștii în IT sau de inginerii de vârf în tot felul de nebunii, cum ar fi astrofizica, pilotajul de rachete interstelare sau chimia nucleară, medicii au șansa de a vorbi un limbaj științific universal. Sigur, o limbă străină e absolut necesară, dar adevărata limbă de circulație e propria lor profesie. De aici, plecările medicilor spre pacienți care se află în cele mai îndepărtate locuri de pe  această planetă. Numai că aici se află și o dilemă. Privită la nivel individual, plecarea este întotdeauna o opțiune. La nivel național, ea devine o problemă spinoasă. O ecuație între investiția în educație și rezultatul obținut la final. Rezolvarea nu poate veni din restricții, ci din ofertă. Trebuie creată România despre care vorbeau tinerii veniți la vot în această toamnă, „România în care să ne întoarcem”. La acest proiect e destul de lucru. Și mai trebuie și medici.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!