Ceasul scoțian

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 18 septembrie 2014

S-ar putea ca românii din Scoția (să tot fie vreo zece mii) să fi jucat un rol crucial în referendumul din 18 septembrie. Indiferent care va fi fost prezența lor la urne, gestul de a vota ne așează 

într-o ecuație nouă în raport cu Scoția, cu UK și cu UE. Este una din situațiile esențiale în care imigranții se simt implicați sau nu în construirea istoriei celei de-a doua lor țări. Poate e chiar un test. Ne aflăm în țara în care ne-am dorit. Jumătate din visul nostru s-a realizat. Dar cealaltă jumătate nu înseamnă doar noroc chior și bani cu găleata, ci și integrarea în prezentul țării, cu tot trecutul care a dus la acest prezent. Acum, însă, e vorba și de viitor. Dacă ne considerăm un pic scoțieni, trebuia să arătăm că ne pasă. Numai că, de data asta, alegerea nu putea fi ușoară. Ce vrem, de fapt, de la Scoția? Unde să mergem împreună cu ea? Spre care mâine? Votul se anunță strâns. Taberele scoțienilor arătau, conform sondajelor, cam fifty-fifty. Mai erau, însă, 88.000 de imigranți cu acte în regulă și cu drept de vot. Și iată-ne exact în situația despre care tocmai am vorbit. Vrem să trăim într-o Scoție care să fie, în același timp, UK? Sau într-una care să fie independentă? Vrem să trăim în spațiul UE sau în afara lui? Înțelegem oare ce consecințe are votul nostru? Poate că nu în totalitate. Nu știm prea multe despre frământările politice scoțiene din ultimele secole și aproape că e nedrept să ne pronunțăm într-o chestiune care, pentru alții, e o bătălie de generații întregi. Dar, pe de altă parte, implicarea noastră, ca imigranți, e un gest de normalitate. Nu cunoaștem întreaga istorie, dar ne putem imagina viitorul imediat. Suntem în el. Ne-am dorit asta, așa că ne asumăm propria noastră decizie de a alege Scoția. Dacă am ales Scoția, trebuie să alegem și pentru Scoția. În numele ei. Nu știm, la ora la care ziarul se pregătește să apară, în ce fel au înclinat românii balanța scoțiană, aflată într-un echilibru instabil. Mulți din interlocutorii noștri voiau să rămână în UE. Alții nu pricepeau mare lucru din ce se întâmplă, rămânând indiferenți. E țara lor, să facă ce vor cu ea. La ora la care rezultatul referendumului se va anunța, atât indiferenții, cât și pasionații se vor afla într-o Scoție mai limpede. Despre care vom vorbi săptămâna viitoare, pornind din nou ceasul scoțian de la ora zero.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!