Ceață la Chișinău

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 15 februarie 2016

O migrație politică demnă de interes se petrece, în aceste zile, în Republica Moldova. Când spun „demnă de interes”, mă gândesc la diaspora moldovenească din UK, dar și din alte țări europene.

În special din Franța, unde diaspora română și cea moldoveană sunt bine organizate, acționează coerent și ferm și sancționează public derapajele de la democrație ale celor două țări separate de câțiva metri de râu plus două-trei sălcii plecate. Separate, însă, și de situații geopolitice total diferite și de evoluții istorice contradictorii, care au generat mari clivaje de mentalitate. Așa cum se vede ea din toate străinătățile vestice, situația din Moldova continuă să surprindă și să îngrijoreze. Peste 500 de membri ai Partidului Comuniștilor au anunțat că părăsesc formațiunea și se alătură socialiștilor conduși de Igor Dodon. Partidul Socialist reprezintă, în opinia lor, singura forță influentă de stânga ce „poate salva Moldova de unioniști” și poate scăpa statul de corupție. Iată că, din complicate ce erau, lucrurile s-au complicat și mai mult. Avem de-a face, așadar, cu o migrație de la extrema stângă la o stângă ce pare mai moderată. Numai că aceste definiții nu funcționează în Moldova de peste Prut. Nicio teorie politică nu se potrivește cu frământările reale ale Republicii Moldova. Sau, mai degrabă, cu indecizia, cu orbecăiala bezmetică, cu vidul de fermitate, cu adaptarea la orice, care caracterizează viața socială și politică din Estul imediat al României. Orice, numai să nu alegem. Să nu ne asumăm vreo răspundere. Cinci sute de comuniști, ceea ce e deja foarte mult, pleacă dar nu știu încotro. Comunismul moldovenesc nu mai există, e doar o firmă pusă deasupra unui magazin second hand. Mai la dreapta, spre partidele fostei Alianțe pentru Integrare Europeană, comuniștii nu se pot duce. Nu fiindcă n-ar vrea, ci pentru că s-ar rătăci. Așa cum nu există nicio ideologie care să țină în picioare un partid comunist, nu există nicio voință politică limpede și fermă care să mențină cursul european al Moldovei. E o ceață totală la Chișinău. În aceste condiții, care caracterizează nu ultimul moment, ci ultimul deceniu al republicii de peste Prut, o variantă ce pare acceptabilă ar fi socialismul lui Igort Dodon. Rupt cu scandal din Partidul Comuniștilor cu câțiva ani în urmă, Partidul Socialist nu părea decât aventura unor comuniști pe care nu îi mai interesa comunismul, dar nici vreo alternativă democratică. Iată că acum devine singura variantă de evadare a unui contingent de stânga în căutare de adăpost politic. Conflictele legate de Vladmir Plahodniuc, dar și de Vlad Filat, prezumția generală de corupție a clasei politice, scăderea de credibilitate a lui Mihai Ghimpu, dar și a lui Marian Lupu fac ca dreapta moldovenească să nu mai aibă prea mult oxigen. Și când spun „dreapta”, am ezitări în a-l include, totuși, pe Marian Lupu, venit și el dinspre comuniști. Pe scurt, nimeni nu știe în ce parte se află, dar toată lumea vrea să se afle undeva aproape de Putere. Criza din Moldova nu e doar politică sau instituțională, e mult mai profundă și ține de o mentalitate grav avariată și imposibil de redresat pe termen scurt. Astea sunt prezumțiile mele sceptice. În materie de optimism, trebuie să constat că primăvara nu e chiar departe.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!