Ceaţa londoneză. Mit?

Articol publicat in sectiunea UK la bani mărunţi pe data 26 ianuarie 2015

London_smog

Deşi toată lumea vorbeşte de ceaţa londoneză, această afirmaţie pare a nu mai avea fundament în zilele noastre. Dar, pe vremea când marea industrie englezească îşi desfăşura activitatea în jurul centrului Londrei, ceaţa sau, mai bine zis, smog-ul era atotcuprinzător. Totul a luat o amploare deosebită în 1952 şi tocmai această imagine a Londrei învăluită în fum a persistat în minţile străinilor decenii la rând.

La Londra, smog-ul devenise parte din cotidian, însă nimic nu s-a putut compara cu ceaţa inundată de fum care a înghiţit întreaga metropolă în perioada 5-9 decembrie 1952. Deşi a afectat profund populaţia londoneză, fiind la originea a numeroase decese şi creând un disconfort greu de închipuit, oamenii afectaţi erau, în mod ironic, la fel de vinovaţi de situaţie.

În data de 5 decembrie, ceaţa nu era foarte densă şi avea un caracter uscat, fumuriu. Odată cu venirea nopţii, însă, ceaţa s-a îngroşat, iar vizibilitatea s-a redus la doar câţiva metri. În ziua următoare, soarele slab, aflat aproape de orizont, nu a putut disipa ceaţa. În acea seară şi în următoarele două, ceaţa a devenit şi mai densă. În multe părţi ale Londrei devenise imposibil pentru trecători să-şi găsească drumul către destinaţie, chiar şi în cartierele mai familiare. În zona Isle of Dogs, ceaţa era atât de groasă, încât oamenii nu-şi puteau vedea propriile picioare.

 

Istoria smog-ului londonez

Marea Britanie a fost dintotdeauna afectată de ceaţă, însă aceste episoade au devenit tot mai severe odată cu debutul Revoluţiei Industriale de la sfârşitul secolului XVIII. Fabricile emiteau cantităţi grozave de gaze şi particule în atmosferă, substanţe care erau adesea otrăvitoare. Poluanţii din aer sunt totodată şi catalizatori la formarea ceţii, pentru că picăturile de apă prind contur şi în jurul particulelor emise de fabrici. Rezultatul este o ceaţă murdară, poluată, adică smog-ul.

Anumite particule chimice, când sunt amestecate cu apa şi cu aerul, se pot transforma în substanţe acide, iar acestea pot provoca iritaţii ale pielii, probleme respiratorii şi pot conduce chiar la coroziunea clădirilor. Smog-ul poate fi identificat foarte uşor, pentru că este gros, miroase îngrozitor, are o coloratură galben-murdar sau maro, cu totul diferit de ceaţa curată, albă, de la ţară.

Au existat rapoarte de smog gros, mirosind a gudron de cărbune, care a învăluit Londra în decembrie 1813. Atunci a durat câteva zile, iar oamenii au povestit că nu puteai să vezi de pe o parte pe alta a străzii. Un val de smog asemănător, în decembrie 1873, a condus la creşterea ratei deceselor londoneze cu 40% faţă de rata normală. La fel s-a întâmplat şi în ianuarie 1880, februarie 1882, decembrie 1891, decembrie 1892 şi în noiembrie 1948. Zona cea mai afectată era East End-ul londonez, acolo unde densitatea fabricilor şi a caselor era mai mare decât în orice altă parte din capitală. Zona este şi mai joasă, fapt ce îngreunează dispersarea ceţii.

 

Cum s-a format smog-ul din 1952

În noiembrie şi începutul lui decembrie vremea fusese deosebit de rece, cu căderi mari de zăpadă în regiune. Pentru a se încălzi, londonezii au pus pe foc cantităţi impresionante de cărbune, astfel că miile de coşuri ale caselor din Londra emiteau coloane de fum.

În condiţii normale, fumul s-ar fi ridicat în atmosferă şi s-ar fi dispersat, însă asupra regiunii acţiona un anticiclon. Acest fenomen natural împinge aerul în jos, încălzindu-l pe măsură ce coboară. Se crează astfel o inversiune, cu un aer rece aproape de pământ şi unul mai cald deasupra lui. Fumul cald ieşit de pe coşurile caselor a fost blocat de aerul cald de deasupra. Această inversie din 1952 a blocat şi particulele şi gazele emise de coşurile fabricilor din Londra, la care s-a adăugat şi poluarea transportată de vânt de la est, adusă din zonele industriale de pe continent.

 

Impactul smog-ului

Smog-ul s-a dispersat pe 9 decembrie 1952, dar nu fără a lăsa urme. Cel puţin patru mii de persoane au murit din cauza lui, mulţi alţii au suferit de probleme respiratorii, presa zilei a notat faptul că vitele aduse la piaţa Smithfield au fost asfixiate de către smog, iar transportul a fost practic oprit zile la rând.

În urma acestui incident s-au luat măsuri drastice pentru a nu se repeta o astfel de situaţie. Smogul acelor ani ţine acum de domeniul trecutului datorită legislaţiei impuse pentru contracararea poluării, a închiderii zonelor industriale din Londra şi a modernizării caselor, care folosesc astăzi, aproape în exclusivitate, încălzirea centrală. 

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!