Charlie Hebdo, aventura începe

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 16 ianuarie 2015

În ziua primei sale apariții post-terorism, la nouă dimineața, săptămânalul Charlie Hebdo nu mai putea fi găsit în chioșcurile de ziare. Tirajul de un milion de exemplare se terminase, iar lumea

făcea deja rezervări pentru ziua următoare. Este un fenomen fabulos, incredibil, unic în istoria presei. Și pare, chiar, a fi o victorie împotriva terorismului. Un gest de sfidare dus până la capăt. Un sprijin enorm, popular, pentru libertatea presei. Dar, ca orice victorie, ea nu e nici absolută, nici eternă. Situația din acest moment, când totul a devenit suferință și istorie, e mult mai complicată decât era înainte de atentatele de la Paris. Au apărut, brusc, provocări majore. Pentru Franța, dar și pentru UK, cetățenii autohtoni care sunt recrutați în rândurile jihadiștilor generează un risc la care, cu câțiva ani înainte, nu ne așteptam. Pentru mentalitatea europeană, teroriștii vin de peste mări și țări, aruncă bombe și fug înapoi, ca să pregătească alte tragedii. Iată, însă, că asasinii din Franța nu au venit de nicăieri, ci sunt „produse” ale vieții cotidiene și educației franceze. Indiferent de culoarea pielii, vorbim de cetățeni francezi, ba chiar locuitori ai capitalei, oameni cunoscuți în cartier, cu colegi, prieteni, infracțiuni, arestări, oameni precum mulți alții, aflați la marginea legii, dar trăind, totuși, într-un cadru familiar, parizian. Nu vorbim despre falși turiști din țările arabe și nici despre imigranți. De fapt, în toată această poveste, imigranții n-au jucat niciun rol. Cu toate acestea, una dintre principalele măsuri propuse de președintele Hollande este transformarea spațiului Schengen într-o cetate cu intrări și ieșiri controlate, revenirea la logica frontierelor și la interdicții de circulație. Ideea e aplaudată de mulți politicieni britanici, francezi sau germani. „Imigrația constituie o mare problemă”, declara Nicolas Sarkozy, iar această simplă propoziție poate transforma un vis într-un coșmar. Visul găsirii unui loc de muncă în străinătate poate deveni coșmarul de a fi mult mai străin decât ne-am fi putut închipui. În acest timp, copiii francezi merg la școală și sunt rugați de profesori să se ridice pentru un moment de reculegere. Mulți refuză. Unii pentru că nu consideră că ziariștii și polițiștii uciși ar fi victime. Alții fiindcă îi admiră pe asasini. Reacțiile, nu doar în școli, dar și în media, sunt diverse și adeseori în favoarea teroriștilor. Franța se confruntă cu rezultatele unor generoase asimilări naționale și religioase din epoca post-colonialistă, iar rezultatul acestei confruntări nu este deloc liniștitor. Iar  aventura  lui Charlie Hebdo abia începe.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!