Chip și Dale

Articol publicat in sectiunea Editorial Sport pe data 24 octombrie 2014

Azi. Mâine. Gust de pâine. Azi avem un antrenor. Mâine nu mai este. Azi avem o propunere. Mâine nu mai este. Azi avem o soluție. Mâine a dispărut. Azi avem o certitudine. Mâine avem o dezamăgire. Aceasta este

federația condusă de Răzvan Burleanu, acest Chip și Dale al fotbalului românesc. Pentru că stimatul domn are două personalități. Una este aceea prin care oferă declarații presei. Alta este aceea cu care ia decizii, întotdeauna influențate de cei mai puternici decât este el. Am ajuns să spunem asta, și ne pare tare rău, dar ne este deja dor de Mircea Sandu!

La adăpostul incapacității stimatului domn Burleanu se coc decizii. Unii vor să-l numească la națională pe Lucescu. Ăla bătrân. Alții pe Oli. Alții pe Reghe. Ienei s-a trezit și el după un ceai tare și ne-a anunțat că ar vrea să-l numească pe Lăcătuș. Nimic de spus, fiecare nebun prin limba lui piere. Însă exact asta generează o problemă. Pentru că fiecare dintre aceste nume au fost confirmate și apoi infirmate de președintele FRF, desigur, dacă el a fost acela care a făcut asta, în funcție de cum i s-a șoptit dintr-o parte sau alta. El ne conduce fotbalul. El, o paiață.

Noi stăm acasă. Noi, toți. Naționala este cumva a noastră, a tuturor, dar federația este a celor care pun mâna pe ea. Oricine s-ar instala la cârma ei… va fi omul cuiva. Acceptăm și asta, dacă alegerea este una bună. Mai mult, nici nu mai știm ce nu acceptăm. În general îngurgităm orice. De la oricine. În orice condiții.

Un singur lucru ne desparte însă de abis. Acela care spune că noi, ăștia care suntem, avem și unele cunoștințe, chiar dacă mai greu de detectat.

Iar acelea ne asigură că Falstaff este un personaj al lui Shakespeare, nu un maimuțoi al lui Mircea Sandu.

Autor articol: Bogdan Constantinescu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!