CHIRIA SI „SURPRIZELE” EI

Articol publicat in sectiunea Locuinţe, Reportajul săptămânii pe data 28 octombrie 2012

Diaspora romaneasca_Chiria si surprizele ei

Luarea unei locuinte in chirie in Regatul Unit pare la indemana oricui.

Piata imobiliara le ofera romanilor ajunsi in aceasta tara spatii de locuit diverse, pentru orice buzunar. In Londra, de pilda, unii „inchiriaza” doar un pat intr-o camera, pentru care platesc saptamanal; in timp ce altii au ajuns sa locuiasca impreuna cu familia, intr-o casa numai a lor, ce-i costa peste 1.000 de lire sterline pe luna. Anunturile de inchiriere impanzesc ziarele si website-urile, iar in vitrinele agentiilor imobiliare sunt afisate in permanenta imagini cu spatii de locuit ademenitoare…

Dincolo de aceasta bogatie de oferte insa, lucrurile se complica. Agentii care se ocupa cu intermedierea de locuinte in chirie au devenit mult mai pretentiosi decat in urma cu cativa ani; si preturile pe care acestia le percep pentru serviciile lor s-au inmultit si sunt acum mai costisitoare.

Criza pietei imobiliare a transformat total oferta aparent „prietenoasa” a chiriilor, cred in prezent chiriasii romani din Marea Britanie. Si unii dintre ei au mai descoperit cu surprindere cum problemele lor continua si dupa semnarea contractului de inchiriere…

 

 

„Capcanele” agentiilor imobiliare

 

Preturile chiriilor in Marea Britanie au crescut si piata imobiliara se dovedeste din ce in ce mai greu accesibila chiriasilor. Iar pentru emigranti si lucratorii „self-employed”, obtinerea unei locuinte in chirie a devenit un proces extrem de dificil si de „chinuitor”.

In Anglia, aproape un sfert din populatie a fost pagubita la un moment dat de catre agentiile imobiliare, dupa cum arata un studiu realizat de asociatia caritabila Shelter, publicat in septembrie anul curent. Aproximativ 23% din cele peste 5.000 de persoane intervievate cred ca au platit taxe nejustificat de mari pentru verificari de credit, verificari ale referintelor, reinnoirea contractului sau tarife „administrative”. Cei mai multi dintre pagubiti au reclamat faptul ca taxele nu corespund cu munca efectiv depusa de angajatii agentiilor imobiliare pentru acele servicii.

 

Un nou trend imobiliar: taxa pe orice

Locuitorii Londrei au fost cei care au raspuns in cel mai mare procent ca agentiile au perceput taxe nejustificate, conform rezultatelor sondajului realizat de Shelter. O treime din londonezi au „patit-o” cel putin o data inchiriind prin agentie. Aici piata este cea mai competitiva, dar si cea mai dura. O investigatie condusa de publicatia financiara thisismoney.co.uk a aratat ca taxele de inchiriere in Londra pot sa varieze extrem, de la 120 de lire la 540 de lire pentru pregatirea si incheierea unui contract. Aceste sume se schimba nu numai de la o agentie la alta, ci si din cartier in cartier. „Folosirea acestor tarife a devenit o practica in ultimii ani pe piata londoneza pentru a genera mai mult profit agentiilor imobiliare. In Londra este posibil, pentru ca aici cererea din partea chiriasilor este mare, este o piata in care unele imobile sunt contractate in mai putin de o zi”, relateaza publicatia This is Money.

Recordul la o astfel de neconcordanta cu realitatea il detine taxa de verificare de credit, asa numita „credit check”. Unele agentii cer chiar si 150 de lire pentru acest serviciu, desi el costa intre 8 si 25 de lire. Conform legislatiei actuale, fiecare agentie poate sa jongleze cu aceste taxe, pentru ca legea nu mentioneaza exact cat si ce au voie sa taxeze. Ca urmare, o multime de tarife de o diversitate de necrezut au aparut pe piata imobiliara britanica in ultimii ani.

Unele agentii taxeaza si cate 100 de lire doar pentru o vizionare a proprietatii/imobilului. Taxele de „administrare” se pot ridica la o suma „rotunda” de 540 de lire, bani care nu se pot recupera. Printre alte fapte scoase la iveala de studiul asociatiei Shelter se numara si taxarea dubla pe care unele agentii imobiliare o practica. Astfel, acestea percep aceleasi taxe atat chiriasilor, cat si proprietarului.

 

Cand piata imobiliara se afla in criza…

Asociatia Agentiilor Imobiliare (The Association of Residential Lettings Agents – ARLA), organismul care conduce acest sector in Marea Britanie, afirma ca este perfect normal ca tarifele agentiilor sa varieze atat din punct de vedere geografic, cat si ca tip de serviciu. Ceea ce sfatuieste agentia este obtinerea unor date scrise concrete despre fiecare taxa implicata in procesul respectiv de inchiriere.

Un agent imobiliar independent a declarat pentru This is Money ca „in ultimii cinci ani, aceasta practica a devenit norma. Pentru ca agentiile imobiliare nu mai vand atat de multe proprietati, ele incearca sa faca cat de multi bani se poate din inchirieri. Astfel, incheierea contractului, inventarele si referintele sunt motive foarte bune pentru a percepe taxe. Fenomenul a inceput de la companiile foarte mari din domeniu, dar acum s-a extins si la lanturile locale de agentii, care au vazut ca rivalii lor au scapat fara sa fie luati la intrebari pentru astfel de practici.”

Lucrurile nu stau la fel de rau pe toata intinderea Regatului Unit. In Scotia, de exemplu, legea chiriilor urmeaza sa fie schimbata. Noua legislatie va fi una in favoarea celor care inchiriaza, ca urmare a unei campanii desfasurate de asociatia caritabila „Shelter Scotland”, ce-a dezvaluit numeroase cazuri in care chiriasii erau taxati in mod abuziv. In consecinta, de la sfarsitul acestui an, in Scotia va fi ilegal ca agentiile sa perceapa orice alta taxa in afara de chiria in sine si depozitul aferent.

———————————

Taxe imobiliare „aditionale”

 

Principalele cheltuieli suplimentare ce pot fi solicitate de agentii imobiliari in timpul contractarii unei chirii sunt urmatoarele:

  • taxa de vizionare
  • depozit de rezervare a locuintei (recuperabil sau nu)
  • verificare de credit („credit check”)
  • verificarea referintelor
  • taxe administrative
  • inventar la sosire
  • reinnoirea contractului
  • verificare de credit in fiecare an
  • inventar la plecare
  • deduceri din depozit

———————————

 

 

Chiriasul ideal: bun, bogat si singur

 

In piata tot mai aspra a imobiliarelor, persoanele care inchiriaza locuinta sunt presate nu doar de preturile mari, ci si de cerintele agentiilor si proprietarilor. Taxele pe care le impun agentiile ajung sa li se para „o nimica toata” celor care se afla in cautarea unei locuinte de inchiriat. Ei ajung sa accepte bucurosi semnarea contractului, fara sa se mai gandeasca la celelalte tarife, satui de procedurile greoaie la care au trebuit sa se supuna. In final, dupa ce au vizitat numeroase case si au fost „purecati” de angajatii agentiei – care i-au intrebat si verificat in cel mai mic amanunt despre istoricul lor de chirias in Marea Britanie, incheierea intregului proces vine ca o binecuvantare…

 

Costurile ascunse ale chiriei britanice

Angela D. si Florin P. au trecut recent prin experienta gasirii unei noi chirii. „Locuiam in estul Londrei de cativa ani, in aceeasi casa. Nu ne mai mutasem de prin 2009, dar nu ne-a trecut prin minte nicio clipa ca sistemul s-a schimbat asa de mult”, ne destainuie cuplul. Angela, o dadaca de 25 de ani, continua povestea: „Trebuia sa ma mut fiindca familia la care lucram cele mai multe ore se muta intr-o zona prea indepartata. Ne-am gasit doi prieteni care cautau chirie in aceeasi zona; si ne-am gandit ca avem noroc, pentru ca, impartind costurile, o sa mai reusim sa economisim niste bani. Asa ca am pornit increzatori in cautarea unei noi chirii.

Ne-am lovit de greutati chiar de la inceput – fiindca la bugetul nostru ne permiteam doar o locuinta cu doua dormitoare – si noi eram patru. Cand le raspundeam agentilor ca suntem patru, multi spuneau din start ca nu accepta, iar daca nu inchideau telefonul, ne recomandau locuinte cu trei dormitoare. Am ajuns la concluzia ca nu vom gasi astfel o casa. Era absurd, mi s-a spus chiar ca un proprietar cerea ca pentru un apartament cu doua dormitoare agentia sa aleaga o singura persoana, iar in mod exceptional doua.”

Dupa ce au ajuns sa vizioneze totusi cateva case – declarand ca sunt trei in loc de patru – , tinerii au aflat ca mutatul va costa mai mult decat au calculat: pe langa chirie si depozit, ei aveau de platit diverse taxe si tarife, care variau de la agentie la agentie…

 

„Mi-e mai usor sa-mi gasesc un job”

„O agentie cerea 140 de lire de persoana pentru credit-check, alta cerea 50 de lire pentru toti trei. Fiecare agentie avea alte taxe cu alte denumiri. Eram de-a dreptul confuzi dupa o zi de vizitat locuinte cu diversi agenti. Nu intelegeam de ce diferentele intre comisioanele percepute de agentii erau atat de mari”, ne-a marturisit Angela.

Odata ce si-au ales casa si au depus oferta de inchiriere, tinerii s-au lovit de o alta piedica: verificarea venitului. „Agentia ne cerea sa avem un venit anual cumulat de 32.000 de lire, pentru chiria lunara pe care urma sa o platim. Eu nu mai auzisem de asa ceva pana atunci. Am mai inchiriat locuinte in Londra si nu intalnisem asemenea cerinte. Da, era important sa ai un job, dar nimeni nu mi-a mai impus sa am asemenea venituri…”, a adaugat si Florin, bulversat de lista de cerinte a agentiei. „Mi se pare ca s-a ajuns sa fie mai usor sa-mi gasesc un job decat sa iau o chirie. Acolo trebuie sa ii conving ca sa-mi dea ei bani, in schimb pe agentie trebuie sa o conving ca sa pot sa ii dau eu bani.”

Dupa ce au reusit sa semneze contractul, tinerii au aflat ca managerul agentiei era reticent sa accepte chiriasi de anumite nationalitati. „Am apelat la familia la care sunt baby-sitter, sunt persoane «bine-vazute» si am trimis mail managerului agentiei sa ii sune. De acolo am primit o referinta foarte buna. Au vorbit ca de la englez la englez si tatal copilului pe care il ingrijesc mi-a spus foarte voalat, dupa aceea, ca managerul nu avea incredere in noi pentru ca suntem est-europeni, ca avusese experiente negative cu alti chiriasi care aveau «profilul nostru»”, ne-a mai spus Angela, care acum se bucura in sfarsit de noua casa.

„Pe deasupra, cand au auzit ca suntem self-employed, iar nu le-a prea convenit… Au cerut acte contabile. Eram presati zilnic de agentie, iar noi degeaba le spuneam ca toti lucram si ca putem da referinte de la lucru, ei voiau dovezi ca realizam venituri totale de cel putin 32.000 de lire sterline pe an”, a mai spus Florin.

 

 

Ai copii? Incearca altundeva…

 

Petre si Camelia M. sunt un alt cuplu de romani care cu greu si-au gasit o locuinta. Cei doi sunt casatoriti si au doi copii: o fetita de doi ani si un baietel nou-nascut. Ei au trebuit sa se mute pentru ca proprietarii casei unde locuiau s-au hotarat sa vanda proprietatea.

„Am inceput sa ne cautam o alta casa prin aprilie si noroc am avut ca nu era graba, contractul expira in octombrie, pana atunci nu puteau sa ne dea afara. Am depus multe oferte pe parcursul a doua luni in care vizionam cam 3-4 case pe saptamana. La cateva din ele ni s-a spus ca proprietarul ne-a selectat, dar de fiecare data ne sunau dupa cateva zile sa ne anunte ca, in final, a ales pe altcineva, care nu avea copii. La unul din apartamente eram aproape 100% siguri ca vom semna contractul, l-am si anuntat pe agentul casei din care ne mutam. Dar din nou, telefonul a sunat si vocea agentului spunea iar: «Proprietarul a gasit pe altcineva, nu era hotarat in privinta copiilor»”, ne povestesc Petre si Camelia.

„Ne intrebau o gramada de lucruri despre noi, voiau sa verifice cati bani ne intra in cont, unde muncim si ce, voiau sa vorbeasca cu proprietarii cu care am semnat anterior, aveau taxele acelea de retinere a casei – cu o agentie ne-am si tepuit: ca sa nu mai arate casa altor aplicanti, agentia cerea 100 de lire «retention fee». Noi nu am mai tinut minte exact care erau conditiile pentru ca aceasta taxa sa fie rambursabila. Am depus oferta si s-a dovedit ca nu ne primim banii inapoi, pentru ca nu ne-a ales proprietarul. Asta chiar daca nu era vina noastra. Atat de lacome sunt unele agentii…”, concluzioneaza Petre M.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!