Chisturile ovariene, motive de îngrijorare?

Articol publicat in sectiunea Sănătate pe data 24 iunie 2016

Chisturi ovarieneUna dintre cele mai frecvente temeri ale femeilor care se prezintă pentru un examen ginecologic este cea legată chisturile ovariene. Trebuie știut că majoritatea femeilor vor dezvolta un chist de ovar pe parcursul vieții, acesta fiind cel mai frecvent descoperit cu ocazia unui control de rutină, însă nu toate chisturile constituie o problemă de sănătate.

Chisturile ovariene reprezintă formațiuni cu pereți subțiri, pline cu lichid. La nivelul ovarului se găsesc astfel de formațiuni în mod normal, însă au dimensiuni reduse, de ordinul milimetrilor, și poartă denumirea de foliculi. În fiecare lună, un astfel de folicul este recrutat, crește până la aproximativ 2 cm, moment în care se sparge eliberând ovocitul, într-un proces ce poartă numele de ovulație.

Când amenință chisturile ovariene

Majoritatea chisturilor ovariene apar în legătură cu funcționarea normală a ovarului și poartă numele de chisturi funcționale, foliculare sau de corp galben, nu dau simptome, sunt benigne și dispar frecvent fără tratament, după două sau trei luni. O serie de chisturi ovariene precum cele dermoide, endometriozice sau mucinoase nu au legătură cu funcționarea normală a ovarului și nediagnosticate la timp pot duce la complicații. Chisturile de ovar se pot manifesta printr-o senzație de durere sau presiune în abdomenul inferior de partea pe care acesta se dezvoltă, disconfort în timpul contactului sexual, tulburări ale tranzitului intestinal sau urinări frecvente.

Chisturile ovariene sunt frecvent întâlnite și tocmai de aceea, descrierea tipului de disconfort nu este de ajuns în stabilirea diagnosticului. Chisturile de dimensiuni mai mari pot fi descoperite printr-o examinare a pelvisului. O ecografie este mereu cea mai bună metodă pentru stabilirea diagnosticului. Orice folicul ovarian mai mare de doi centimetri poate fi numit chist ovarian. Complicațiile acute ale unui chist de ovar constau în ruptura sau torsionarea acestuia și apar în special atunci când chistul depășește 5-6 cm. În cazul în care chistul se sparge, apare o durere acută, violentă, severă. Dacă are loc torsiunea acestuia, durerea poate fi însoțită de grețuri și vărsături. În aceste cazuri, intervenția chirurgicală este singura soluție.

Controlul periodic salvează

Chisturile sunt descoperite, de obicei, în urma unui consult de rutină. De altfel, aproximativ 80% dintre femei vor dezvolta la un moment dat în viață un chist ovarian. Atunci când primesc diagnosticul, pacientele sunt bulversate din cauza temerilor frecvente asociate: intervenția chirurgicală sau riscul apariției tumorilor cancerigene. Deși, în majoritatea cazurilor, prezența chisturilor ovariene nu afectează capacitatea de procreere, un efect important al acestora este faptul că perturbă ovulația și pot provoca fertilitate scăzută, care cel mai adesea depinde de tipul de chisturi, dimensiune și numărul lor.

Situația se schimbă total atunci când vorbim despre sindromul ovarelor polichistice (SOPC), tulburare hormonală complexă ce asociază cicluri menstruale neregulate, anovulație și exces de hormoni masculini. Denumirea sindromului vine de la prezența la nivelul ovarului a multiplelor chisturi cu dimensiuni cuprinse între 2-9 mm. Există posibilitatea prezenței SOPC la femeile care prezintă mai puțin de 8 menstruații într-un an, creștere în greutate sau obezitate, acnee, fir de păr gros, negru și crescut în zone caracteristice bărbaților și dificultăți în a obține o sarcină. Sindromul ovarelor polichistice se manifestă prin cicluri menstruale neregulate și anovulatorii și presupune un aspect ecografic specific al ovarelor. În această afecțiune nu prezența microchisturilor ovariene este principala problemă, ci tulburările hormonale ce caracterizează acest sindrom.

Se tratează?

Pentru a diagnostica chisturile ovariene, se pot realiza următoarele tipuri de teste:

  • ecografia endovaginală: acest tip de test este cel mai bun pentru diagnosticarea chistului ovarian. Folosind o ecografie endovaginală, structura internă poate fi categorisită ca simplă (doar cu lichid), complexă (cu zone de lichid în amestec cu material solid) sau complet solidă (fără lichid evident);
  • scanarea RMN: aceasta ajută și la clarificarea rezultatelor unei ecografii;
  • teste ale nivelurilor hormonale: utile mai ales în diagnosticarea și urmărirea tratamentului in SOPC;
  • analiza antigenului tumoral CA 125: acest test de sânge caută o substanță numită antigen CA-125, asociată cu cancerul ovarian. Este folosită pentru a determina riscul ca masa ovariană să fie canceroasă sau inofensivă.

Tratamentul depinde în mare măsură de mărimea şi aspectul chistului, dar și de vârsta pacientei. Dacă se impune tratamentul chirurgical, în lipsa contraindicațiilor acesta trebuie să fie de primă intenție minim-invaziv, laparoscopic. Doar astfel se poate asigura o recuperare rapidă cu dureri minime și cicatrici abia vizibile.

Autor articol: Diana Roman

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!