Cine beneficiază de… beneficii?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 28 octombrie 2013

Încurcătura cifrelor e mare. Va să zică, nu românii și bulgarii se adapă într-un mod deșănțat din beneficiile sociale britanice, ci – ghici ciupercă ce-i – tocmai britanicii. Afirmația nu aparține ziarului nostru și, de altfel, nimeni nu și-ar permite astfel de speculații. Ea a fost făcută publică de Jonathan Portes, directorul Institutului Național pentru Cercetări Economice din Londra. Mai departe, argumentația acestuia e taman împotriva imaginii pe care ne-o tot construiesc prietenii noștri englezi de pe la diverse publicații. Adică, imigranții sunt cei care susțin în mod semnificativ economia britanică, atât prin munca lor, cât și prin impozitele plătite. În schimb, cazurile de britanici ceva mai timizi când e vorba de muncă sunt – spune Portes – extrem de multe. Desigur, nu putem face din aceste date statistice o pledoarie împotriva vreunei comunități britanice și nicio apărare impenetrabilă a imigranților români. Dar afirmațiile precizate până aici, construite pe date indubitabile, ar trebui să schimbe serios lumina în care este văzută chestiunea beneficiilor sociale. În ultimii ani, acesta a fost un subiect predilect de acuzare a românilor și de dobândire de capital politic.

Ideea că asigurările sociale plătite de britanici ar fi înghițite de imigranți a tulburat o mare parte din opinia publică și a rămas, ca mai toate subiectele de acest gen, în coadă de pește. Iată că nu sunt înghițite de nimeni altcineva decât de britanici, și asta în condiții destul de tulburi. Institutul pentru Cercetări Economice are numeroase date privitoare la destinațiile beneficiilor cu pricina. Ridicate la sume destul de grăsuțe, acestea merg adeseori spre familii în care nimeni nu lucrează, punând în dreptul cauzei șomajului expresia „criză economică”. Se trăiește suficient de bine în felul acesta, dar nu chiar atât de bine ca la francezi, unde asigurările sociale sunt mai sfinte decât Biblia, conform vechii tradiții socialiste. De altfel, exemplul francez este invocat și de interlocutorii ziarului nostru de astăzi, ca model de asistență socială, dacă nu chiar ca paradis al șomajului văzut ca virtute. Mai pe șleau, atât în UK, cât și peste Canalul Mânecii, se lucrează puțin și prost, dacă se poate, nu se lucrează deloc, fiindcă, iată, au sosit imigranții și se descurcă ei cumva fără să aibă tupeul de a solicita și acte în regulă, bașca beneficii sociale. Beneficiarii beneficiilor rămân reprezentanți de nădejde ai națiunii, apărători ai tradițiilor seculare ale UK, neclintiți în loialitatea lor față de guvernanți, oricare ar fi ei, și pregătiți oricând să facă față unei halbe de bere, lăsând viitoarelor generații onoarea și mândria de a merge la muncă. 

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!