Cine devenim în străinătate?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 5 octombrie 2015

Întrebarea pusă de ziarul nostru a provocat răspunsuri din cele mai diverse. Ba ne schimbă, ba nu ne prea schimbă, ba ne schimbă doar un pic, ba ne schimbă rău de tot. De fapt, nici n-ai cum să răspunzi corect, fiindcă răspunsul corect nu există. El e valabil pentru fiecare din noi și atât.

Ne-a schimbat sau nu viața de atâția ani trăită în afara hotarelor României? Inevitabil. În grade diferite, în zone diferite ale ființei noastre (suflet, rațiune, temperament, comportament, reflexe cotidiene), în feluri diferite, de la o comunitate la alta. Orice adaptare aduce cu sine renunțări. Nu mai mâncăm mămăligă, mâncăm altceva. Nu mai vorbim ardelenește, sau oltenește, sau moldovenește, vorbim altceva. Nu mai bem palincă, bem cine știe ce, de la whisky la grappa. Nu ne mai uităm la Vocea României, ne uităm la The Voice. Nu mai mergem cu căruța la câmp, mergem cu metroul la job. N-avem cum să rămânem aceiași.

Dar, odată cu această constatare, intrăm într-o dilemă serioasă. Suntem aceiași sau nu? Identitatea noastră s-a modificat? Și dacă da, cu ce? Firește, n-avem timp să analizăm astfel de chestiuni sofisticate. Ne vedem de treabă și cu asta basta. Dar, undeva în adâncurile gândurilor noastre despre care noi nu prea știm nimic, întrebarea vibrează. Cine am devenit între timp? În ciuda încărcăturii ei dramatice, această întrebare nu provoacă nicio catastrofă. Suntem români și orice am face rămânem așa. Ceea ce e bine. E chiar excelent, într-o lume în care sute de milioane de oameni nu-și mai găsesc locul, fie ei din Orientul Îndepărtat, Mijlociu sau Apropiat. Sau fie ei din Africile și fricile sudului. Nu ne situăm pe nicio linie de fractură majoră a umanității contemporane. Nici Sud-Nord, nici Est-Vest. Suntem în centru. De aici mica noastră emoție cu privire la ce am fi putut fi și n-am fost. N-am fost nici englezi, nici francezi, nici germani. Dar n-am fost nici coreeni comuniști, nici nigerieni înfometați, nici sirieni alungați. Nu ne situăm nici la polul abundenței, nici la cel al tragediei umane. Suntem, cum s-ar spune, în camera de mijloc.

Plecările noastre spre Vest nu conțin nicio bătălie pe viață și pe moarte, ci doar o încercare de a ridica un standard de viață. Putem reveni oricând, într-un spațiu mereu prost guvernat, dar, în egală măsură, bine securizat. Suntem, în continuare, un paradox. Dar unul blând, deschis experienței, uneori chiar inteligent. Paradoxul românesc, această insulă de colinde și de amintiri, cu infracțiuni multe, dar mărunte, cu mari artiști, dar fără mari criminali, cu mari speranțe, dar nu cu dezamăgiri fatale. Cine suntem? Aceiași. Doar ne-am bronzat puțin în culoarea țării în care ne aflăm. Și, uneori, în străinătate, ajungem să devenim noi înșine.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

O parere la “Cine devenim în străinătate?”

  1. angi Spune:

    Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu ceea ce spuneti. Citez:”Plecările noastre spre Vest nu conțin nicio bătălie pe viață și pe moarte, ci doar o încercare de a ridica un standard de viață. Putem reveni oricând, într-un spațiu mereu prost guvernat, dar, în egală măsură, bine securizat”. Nu domnule Ciobotea, nu putem reveni oricand, odata plecat pe un alt drum nu mai e atat de simplu de a face oricand „stanga-nprejur”. Am plecat in tari straine, am intemeiat noi familii,am facut copii care sunt nascuti in alta parte decat Romania. A lua o decizie de intoarcere nu e atat de simpla cum vedeti d-voastra. Si copiii nostri se vor intreba: „de ce au venit parintii mei aici?” pentru ca vor fi la randul lor intrebati de alti copii,etc. Da, ne schimbam, in bine sau in rau, la fel ca si cei de acasa, care au ramas. Si ei se schimba. Iar spatiul acela care este intr-adevar mereu prost guvernat nu e deloc „bine securizat”.Daca nu ati aflat, peste 40 la suta din suprafata arabila a Romaniei este vanduta strainilor. Intr-o buna zi vom fi niste rataciti prin lumea larga, fosti romani dar inca nu cetateni europeni, fara tara, pentru ca tara ne-a fost vanduta, ca noi sa putem rataci in liniste prin marea Uniune Europeana. Nu sunt mandra ca sunt in alta tara, mi-ar fi parut bine sa nu fiu aici intr-o lume straina mie. Si mi-as dori in orice clipa sa ma intorc acasa, dar este prea tarziu. Din pacate.

Spune-ti si tu parerea!