CINE TE AJUTA?

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Reportajul săptămânii pe data 23 septembrie 2013

Diaspora romaneasca_Cine te ajuta

Ajutorul acordat cu inima deschisa este primit cu bucurie si oferit cu satisfactie. De aceea, el este perceput ca o calitate umana rara.

Reflectiile formulate in intelepciunea populara atunci cand vine vorba de harul ajutorarii semenilor par in acelasi timp sugestive si contradictorii. „Ajuta, daca vrei sa fii ajutat!”, te indeamna persoanele altruiste. „Cand ai nevoie de ajutor, ajuta-te singur!”, te vor sfatui egocentristii. Iar adeptii moralei crestine sustin fara ezitare: „Ajuta-ti aproapele!” Si atunci, unde ar putea sa caute sprijin romanii aflati in dificultate, cand se simt singuri intr-un Regat Unit ostil si neprietenos?

Pentru ca Marea Britanie este, in acelasi timp, un taram al promisiunilor, dar si un teren al grelelor incercari. Iar romanii veniti aici, in cautarea bunastarii, traiesc pe rand clipe de multumire si sentimente de deznadejde. Si multi dintre ei, ajunsi in momente de cumpana, tanjesc dupa binefacerile ajutorului. Dar putini sunt cei dispusi sa il acorde cu generozitate.

Oare unde trebuie cautat „ajutorul”? Sau cum arata cei care pot sa-ti ofere sprijin in clipe dificile? Si, mai ales, cat de mult se ajuta romanii intre ei, intr-o strainatate care pare uneori imposibila?

 

 

Romanii, generosii de langa noi

 

Povestile cu romani din Marea Britanie care si-au ajutat dezinteresat conationalii in momente mai putin faste ale existentei acestora sunt rare. „De «ajutorul» romanilor este mai bine sa te feresti!”, sustin cei mai multi imigranti originari din Romania, care si-au incercat norocul pe taramurile Regatului Unit. Ei sunt gata sa marturiseasca oricand despre pagubele pe care le-au suferit de pe urma intalnirii cu unii dintre concetatenii lor; dar stau pe ganduri si ridica din umeri dezaprobator, daca ii rogi sa incerce sa-si aminteasca despre un gest de bunavointa venit din partea altor romani…

 

De 10 lire speranta

 „Datorez reusita mea pe aceste meleaguri unui roman care m-a ajutat, desi nu ne cunosteam si nu ne vazuseram niciodata. Mi-a oferit enorm, m-a incurajat si mi-a ridicat moralul, fara a cere nimic in schimb, exact cand ma aflam intr-o situatie extrem de critica”, a recunoscut, cu sinceritate, Daniel, un tanar de 32 de ani, care traieste la Londra de aproape 8 ani. Dezvaluirea sa contrazice opinia generala referitoare la generozitatea inselatoare care i-ar caracteriza pe mai toti romanii ajunsi pe taram britanic…

In vara lui 2006, Daniel era, in acelasi timp, un fericit absolvent de studii post-universitare la Leeds, dar si un simplu imigrant roman care se temea de sansele sale la un viitor in Regatul Unit. Viza sa valabila in perioada studiilor urma sa-si piarda valabilitatea in toamna aceluiasi an, intr-un moment in care romanii aveau drept de sedere restrans pe teritoriul Marii Britanii…

„Imi doream foarte mult sa raman, dar aceasta presupunea sa-mi gasesc neaparat de lucru in mai putin de 90 de zile, in conditiile in care bursa de studii de care beneficiasem timp de un an nu mai era valabila. Practic, nu mai aveam banii necesari sa ma intretin in acea perioada. Totusi, am indraznit sa sper si cu acest gand am plecat la Londra. O cunostinta indepartata mi-a promis ca-mi va gasi de lucru la Londra”, ne-a marturisit Daniel, in varsta atunci de 26 de ani.

El si-a amintit cum a ajuns pentru prima data in cladirea impunatoare a garii King’s Cross din centrul capitalei britanice, avand doar o bancnota de 10 lire sterline in buzunar. „Era tot ce aveam, plus doua geamantane mari pline cu carti si alte lucruri care imi apartineau. Am devenit chiar ingrijorat cand m-am vazut nevoit sa platesc 7 lire pentru metrou si pe un sandwich. Deci, am ramas doar cu 3 lire sterline, cu care m-am deplasat in Wembley”, continua povestea lui Daniel.

Tanarul masterand in teologie al Universitatii din Leeds urma sa se intalneasca in nord-vestul Londrei cu un om pe care nu il mai vazuse niciodata. Il chema Dumitru, era de aceeasi varsta cu el si isi ducea de mai multi ani traiul in metropola de pe Tamisa, muncind pe santiere. „Mi-l recomandase o cunostinta din Timisoara; o doamna mai in varsta, care nici ea nu il cunostea prea bine pe acest Dumitru. S-au intalnit doar o data ori de doua ori. Totusi, Dumitru era singurul roman din Londra pe care o persoana cunoscuta mie putuse sa mi-o recomande”, mai spune Daniel. Si, inca inainte ca cei doi sa se vada sau sa se cunoasca, Dumitru ii promisese cu seninatate ajutor lui Daniel, in singura convorbire telefonica pe care tinerii au purtat-o.

 

Un necunoscut cu inima mare

„Dumitru s-a oferit sa-mi ofere cazare in sufrageria casei in care statea el, pentru cateva zile, pana imi gasesc o chirie si ma mut sau pana reusesc sa am ceva de lucru, ca sa pot deveni independent financiar. Si s-a tinut de cuvant”, spune acum Daniel despre intalnirea sa cu un om pe care pana atunci nu il mai vazuse nicicand.

Tanarul constructor era la randul lui chirias, intr-o casa pe care o impartea cu alte sase persoane. „A stat de vorba si cu ceilalti colocatari si i-a convins sa ma ajute. Mai mult, el era cel care gatea pentru mine si la un moment dat, chiar a dormit el in sufragerie si mi-a cedat patul lui. Mi s-a parut un gest deosebit”, marturiseste Daniel.

El isi aminteste cat de dezamagit a fost in zilele ce au urmat, cand cunostinta sa ce-i promisese un loc de munca i-a comunicat ca nu il mai poate ajuta. „Mi-a spus sec ca nu mai este valabila intelegerea si locul de munca promis nu mai este disponibil. Asta a facut ca sederea mea in livingul unor straini sa se prelungeasca si am inceput sa imi caut singur de lucru. Dimineata, cand ei plecau la lucru, eu plecam sa impart CV-uri.

Am locuit in aceste conditii 2 saptamani, prin bunavointa acestor oameni. Nu mi-au cerut niciodata bani pentru acest ajutor”, se mai destainuie Daniel.

Ulterior, el si-a dat seama ca nu ii va fi usor sa gaseasca de munca, iar cautarile sale ar putea fi de lunga durata. Dar se simtea stanjenit sa profite de bunatatea acestor straini. „Totusi, Dumitru s-a dovedit o persoana foarte marinimoasa. Inca de la inceput a dovedit in relatia cu mine o deschidere si o generozitate de-a dreptul dezarmante. Acest comportament m-a incurajat si, cum nu aveam nicio cunostinta apropiata care sa ma ajute, m-am decis sa ii cer niste bani imprumut ca sa ma pot muta. Mi-a dat 300 de lire sterline imprumut pe termen nedeterminat, practic. Mi-a spus doar ca o sa ii inapoiez cand ma voi echilibra din punct de vedere financiar si voi avea de lucru”, continua Daniel, admirativ.

 

Ajutorul dezinteresat nu poate fi rasplatit…

Prima camera inchiriata la Londra de Daniel, proaspat masterand in teologie al Universitatii din Leeds, cu bani imprumutati de la un necunoscut, era de doar patru metri patrati. „Am gasit o camera foarte mica, lata de doi metri si tot atat de lunga. Se afla in nordul Londrei, intr-o casa unde mai stateau 10 romani si avea o singura baie. Am acceptat-o fara sa stau pe ganduri, deoarece costul chiriei lunare era de 117 lire pe luna”, isi aminteste cu precizie acesta.

Daniel a platit imediat pretul cazarii pe 2 luni, din banii imprumutati de la Dumitru, binefacatorul sau pe are il intalnise in urma cu doar cateva saptamani.

„Spre norocul meu, in aceeasi perioada, am reusit sa-mi gasesc de lucru, pentru o saptamana, pe santier. Asa ca am reusit sa ma intretin, cat de cat…”, adauga tanarul masterand in teologie.

Dumitru a continuat sa il ajute la fel de dezinteresat… „Vorbeam periodic la telefon si el ma mai sfatuia cum sa fac sa imi gasesc de lucru; si chiar mi-a si gasit un loc de munca temporar. Imi amintesc ca am lucrat tot datorita lui, timp de o saptamana, ca «painter». A contat foarte mult pentru mine, pentru ca aveam de munca doar sporadic, la acea vreme”, spune Daniel.

A mai durat 6 luni pana cand tanarul cu studii post-universitare la Leeds a reusit sa-si achite datoria fata de generosul constructor Dumitru. Iar Daniel se arata si in prezent coplesit de marinimia binefacatorului sau. „Timp de 6 luni, pana i-am inapoiat cele 300 de lire sterline, Dumitru nu mi-a cerut niciodata sa-mi platesc datoria. El era tanar necasatorit la vremea aceea si lucra de 3-4 ani la Londra, tot in constructii; si era extrem de credincios. Stia ca si eu am studii teologice, plus ca aveam o cunostinta comuna. Si a decis sa ma ajute absolut dezinteresat. Nici macar nu era din aceeasi localitate cu mine”, continua Daniel, cautand parca o motivatie pentru omul care il ajutase atat de mult.

Daniel traieste cu convingerea ca a supravietuit in Marea Britanie datorita ajutorului pe care i l-a acordat candva, dezinteresat, Dumitru.

„Daca nu ma ajuta, ajungeam efectiv in strada. M-as fi vazut nevoit sa renunt la vise si sa imi inchei aventura britanica”, concluzioneaza Daniel, cu sincera recunostinta.

——————————

„Am ramas in relatii bune si acum cu Dumitru. Am fost si la nunta lui. Si i-am multumit in repetate randuri pentru ceea ce a facut pentru mine. Dar nu cred ca am sa pot nicicand sa il rasplatesc cu adevarat.”

Daniel, despre omul care i-a oferit sprijin fara sa il cunoasca

——————————

 

 

Cand ajutorul esueaza…

 

Uneori, ajutorul este in van; dar marinimia celui care l-a oferit nu este cu nimic mai putin apreciabila.

Gelu C. si Vasile Corlaci sunt doi romani care s-au intalnit pe strazile Londrei. In timp ce primul traia momente de ratacire, cel de-al doilea si-a dorit sa ii ofere sprijin.

Gelu C. este inalt si poarta mereu peste imbracamintea neingrijita o vesta reflectorizanta. Poate fi vazut in nord-estul Londrei, in zona Seven Sisters. Localnicii il stiu, pentru ca traieste de ani de zile pe strazi. Cand a venit in Marea Britanie din Romania era un barbat voinic, sanatos si hotarat sa castige bani muncind in strainatate. Acum este distrus, psihicul sau s-a deteriorat si trupul ii este lipsit de vlaga. Am aflat despre el stand de vorba cu Vasile, unul dintre putinii romani cu care Gelu mai accepta sa stea de vorba.

Vasile Corlaci este pastor la Biserica Romana Apostolica Penticostala care functioneaza in nord-estul Londrei. Acolo l-a remarcat pe Gelu si de atunci ii urmareste cu discretie existenta.

„Baiatul acesta a venit de cateva ori la noi la biserica. Au trecut cativa ani de atunci si in toata aceasta perioada, acest om a trait pe strada”, spune ingandurat Vasile Corlaci.

Pastorul nu stie cat de vechi sunt problemele psihice ale lui Gelu si nici care este originea acestora. A observat, insa, ca acestea s-au agravat…

 

Ajutor pentru un… neajutorat

Pastorul de la Biserica Romaneasca Apostolica Penticostala considera ca cel mai potrivit ajutor pentru Gelu C. ar fi trimiterea acestuia in Romania. De altfel, el a si incercat sa faca demersuri in acest sens, dar intentia sa s-a dovedit a fi imposibil de finalizat.

„La insistentele mele, Gelu a fost de acord sa ma lase sa il insotesc, intr-una din zilele urmatoare, la Sectia Consulara a Ambasadei Romaniei la Londra, pentru a-si rezolva problemele referitoare la acte”, isi aminteste Vasile Corlaci.

Cei doi romani s-au deplasat, intr-adevar, impreuna la Consulat. Vasile C. a spus functionarilor institutiei despre situatia lui Gelu. „Functionarii mi-au explicat exact care este procedura ce trebuie parcursa si erau gata sa faca totul pentru ca Gelu sa poata parasi Regatul Unit cu destinatia Romania in aceeasi zi. Mi-au spus ca ii vor face toate actele de care are nevoie pentru a se putea deplasa fara probleme si au vorbit cu cineva pentru a-i asigura transportul in conditii de gratuitate. Dar cand totul era pregatit si parea ca si rezolvat, Gelu s-a razgandit. A spus ca nu poate sa plece din aceasta tara decat in luna martie si a continuat sa repete acest lucru ori de cate ori era intrebat in aceasta privinta. Personal, am fost foarte dezamagit, iar cei de la Consulat, care au fost foarte draguti, au fost nevoiti sa renunte. Mi-au spus ca procedura are limitele ei si ca nu pot sa il trimita cu forta in Romania. Trebuiau neaparat sa aiba acordul persoanei care urma sa calatoreasca.”

Incercarea de a-l ajuta pe Gelu C., care traieste de ani de zile, indiferent de anotimp, pe strazile Londrei, esuase. El isi continua viata in aceleasi conditii si astazi.

———————————

„Eu doar am incercat sa il ajut, ca roman si ca om. (…) Personal, am fost foarte dezamagit…”

Vasile Corlaci, pastorul Bisericii Romane Apostolice Penticostale din Seven Sisters (nord-estul Londrei)

———————————

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

2 pareri la “CINE TE AJUTA?”

  1. vecin din zorilor Spune:

    Este o vrajeala de preot acest mincinos. A construit un bloc in Romania impreuna cu unul din fratii lui, Nicolae, si a luat avansul de 15000 de euro unei potentiale cumparatoare nedandu-i nimic in schimb. Asta nu-i pacat de la Dumnezeu? Plus ca a lasat lucrarile blocului in paragina fara pic de bun-simt.

  2. Oana Spune:

    Am ramas vaduva la 40 ani sotul a murit in accident de masina caut foarte urgent un loc de munca afara sa pot sa_ mi tin copilul la facultate invata foarte bine si nu mai pot va rog sa ma ajutati .tel0746791094

Spune-ti si tu parerea!