Clientul nostru, stăpânul nostru

Articol publicat in sectiunea Poveşti româneşti, Utilităţi pe data 19 mai 2016

uk_plata utilitati_negociere

Fie că este vorba despre factura telefonului sau cea emisă de compania de gaz, cea de la apă sau cea de la curent, românii din Marea Britanie sunt foarte atenţi atunci când scot bani din portofel pentru plata utilităţilor. Mai mult decât atât, au învăţat să pună piciorul în prag şi să îşi ceară drepturile atunci când firmele care furnizează astfel de servicii nu sunt chiar pe placul sau… pe buzunarul lor. Iată trei experienţe pe care conaţionalii le-au împărtăşit, în acest sens, pentru Diaspora Românească.

 

La o înţelegere cu firma de gaz

Pe lângă stresul chiriei, cele mai mari griji lunare ale românilor sunt, fără doar şi poate, cele legate de plata utilităţilor. În timp ce unii fac economie sau consumă atât cât plătesc prin metoda cardului „top-up”, alţii pun mâna pe telefon şi îşi spun oful reprezentanţilor companiilor cu care au contract. Şi bine gândesc, pentru că, potrivit celor care au sunat de-a lungul timpului să ceară detalii, să se plângă de un anumit serviciu sau chiar să fie la un pas să renunţe la serviciilor firmelor, fie de telefonie, fie de gaz sau curent, au avut numai de câştigat.

Constantin se declară, în sfârşit, mulţumit de suma pe care o plăteşte lunar firmei de gaz. Nu a fost aşa dintotdeauna, însă de doi ani de zile, de când s-a plâns la telefon companiei, lucrurile s-au schimbat radical.

„Sunt de mulţi ani în Londra, mai bine de zece ani, şi în tot acest timp am învăţat că aici trebuie să profiţi la maximum de drepturile pe care le ai ca şi client. Sunt un pic tradiţionalist şi dacă sunt cu o companie, încerc să o păstrez. Nu prea îmi place să mă mut de colo-colo. Ştiu că e bine să încerci, să compari. Ştiu că se poate mai bine, că există în prezent companii care au preţuri mult mai mici şi aici mă refer la tot… la telefonie, gaz, curent, apă. Dar am învăţat că în Londra cel mai mult contează să ai stabilitate şi longevitate ca şi consumator. Altfel stau de vorbă cu tine. Tocmai de aceea, în urmă cu trei ani de zile, am sunat la compania de gaz, una dintre cele mai mari din Marea Britanie, şi am avut curajul să «îi trag de urechi». Eram cu ei de şase ani de zile. Doar că în ultima vreme, în acea perioadă, eram foarte nemulţumit de cât plăteam. Cel puţin pe perioada iernii. Mi se părea enorm, mai ales că noi opream caloriferele în camerele pe care nu le foloseam prea mult, dar şi pe hol. Şi cum aici, în Londra, în anii trecuţi, am dat drumul la căldură încă din septembrie şi o mai opream în aprilie, erau destule luni în care plăteam mult. Aşa că, prin februarie 2013, m-am enervat atât de tare în momentul în care am primit scrisoarea de la gaz, încât am sunat la ei şi le-am spus clar şi concis că vreau să renunţ la contract. Nimic mai mult. Le-am cerut o scrisoare în care să se vadă că am renunţat la colaborare şi am închis telefonul. Atât de supărat eram. Bineînţeles că m-au sunat înapoi şi au încercat să îmi afle nemulţumirile. Le-am spus exact ceea ce se întâmplase. O parte din caloriferele din casă erau închise şi centrala era setată să pornească seara, când ajungeam noi acasă. Şi totuşi, plăteam peste 150-200 de lire pe lună”, ne povesteşte românul de 44 de ani din Iaşi despre ceea ce l-a determinat să schimbe compania de gaz.

Şi totuşi, schimbările nu s-au concretizat, spune Constantin, pentru că „nu au vrut să mă piardă ca şi client”. Erau deja şase ani de când românul avea contract cu firma care furniza astfel de servicii.

„Acestea au fost chiar primele cuvinte pe care mi le-a spus operatorul… că nu vor să mă piardă, pentru că sunt client vechi. Aşa că au fost foarte amabili şi pentru început au trimis o echipă care să verifice centrala. S-au gândit că poate este ceva defect şi de aceea factura este atât de mare. Într-adevăr, aşa a fost, pentru că indiferent câte calorifere funcţionau în casă, centrala odată pornită înregistra pentru toată casă. A setat-o în aşa fel încât să înregistreze doar cât consumam şi, mai mult, ca nu cumva să renunțăm la contract, ne-a oferit o altă metodă de plată. Au calculat cât plătim în medie pe un an de zile şi ne-au întrebat dacă suntem de acord să plătim lunar o sumă fixă. Indiferent dacă este vară sau iarnă. De anul acesta s-a mai scumpit cu 6 lire, dar atunci plăteam 39 de lire pe lună. Ceea ce am acceptat. Şi de atunci nu am mai avut probleme”, povesteşte Constantin.

—————————————

„Pentru mine, varianta plăţii unei sume fixe pe lună este cea mai potrivită. Ştiu exact cât am de plătit. S-a întâmplat iarna trecută, la sfârşitul anului, să nu consumăm gaz de suma totală anuală pe care o plătim şi pe luna ianuarie am primit factură de 2 lire… sau aşa ceva. Nu am ştiut ce s-a întâmplat şi am sunat la companie, iar cei de acolo mi-au explicat, mi-au calculat, mi-au trimis şi mesaj cu cât am plătit în decursul anului şi cât am consumat. Plătisem prea mult şi consumasem mai puţin, aşa că mi-au scăzut din costul facturii următoare.”

Constantin, 44 de ani

—————————————

 

Apa… e scumpă

Şi Florentina, o româncă de 54 de ani din Satu-Mare, a avut dureri de cap de fiecare dată când primea factura de la compania de distribuţie a apei.

„Am plătit doi ani la rând 1.000 de lire pe an pentru apă. Mi se pare enorm. De fiecare dată când primeam factura acasă, adică o dată la şase luni, nici nu îndrăzneam să o deschid. Îmi dădeau lacrimile, pentru că se duceau foarte mulţi bani pe apă. Şi nu înţelegeam de ce, pentru că întrebam în stânga şi în dreapta, discutam pe la muncă şi toată lumea îmi spunea că mai mult de 300 sau 400 de lire pe an nu plăteşte. Oameni care aveau case la fel ca a mea.

Aşa că am sunat, foarte nervoasă, şi am cerut explicaţii. De nervi, le-am spus că pot veni şi pot tăia toate ţevile, dar eu nu voi mai plăti atât de mulţi bani. Mi s-a spus că Londra este împărţită pe mai multe sectoare şi, în funcţie de zona sau chiar de casa în care locuieşti, facturile la apă sunt diferite. Adică, unii plătesc exact cât consumă, alţii oricât ar consuma, plătesc o sumă fixă şi mai există şi posibilitatea ca, din construcţie, casele să fie legate de alte case şi atunci factura totală poate fi înregistrată pe două case. De exemplu, chiar dacă eu nu consum multă apă, iar vecinul meu udă de dimineaţă până seara grădina, consumul se împarte între mine şi vecin.

Singura posibilitate ar fi fost ca eu să verific, pe banii mei, adică să chem o echipă care să vadă dacă într-adevăr casele sunt legate unele de altele şi astfel să mă separ… să se sape şanţuri, alte ţevi, alţi bani cheltuiţi. Ceea ce bineînţeles că nu am acceptat”, ne povesteşte Florentina.

—————————————

„În schimb, îmi pare bine că am sunat la compania de apă şi am vorbit, pentru că oamenii m-au înţeles şi mi-au dat posibilitatea să plătesc în rate factura aceea.”

Florentina, 54 de ani

—————————————

 

Telefon nou… minute nelimitate

Metoda de a plăti corect şi de a beneficia, la fel de corect, de serviciile de care avem nevoie nu se rezumă doar la utilităţi. La cât de multe oferte sunt pe piaţă în ziua de astăzi, şi companiile de telefonie mobilă sunt într-un mare dezavantaj dacă un client se hotărăşte să renunţe la contract pentru a încheia un altul cu o firmă concurentă. Astfel că, atunci când aveţi un as în mânecă şi doriţi să obţineţi toate, dar toate avantajele de care aveţi nevoie… puneţi-l pe masă.

Olivia este o tânără de 28 de ani care se află de mai bine de trei ani de zile în Londra. În urmă cu doi ani şi jumătate, a semnat un contract, de doi ani de zile, cu o cunoscută firmă de telefonie mobilă. Timpul a trecut, cei doi ani s-au dus, dar tânăra nu a renunţat la abonamentul început în 2012, deşi avea toate drepturile să îl închidă.

„Contractul meu s-a finalizat în aprilie şi m-am gândit că voi primi un telefon de la companie, în care mă vor anunţa acest lucru. Ar fi fost normal să mă întrebe dacă vreau să continui cu ei sau să îmi reînnoiască abonamentul cu o ofertă nouă care era pe piaţă atunci. Şi spun că ar fi fost normal să se întâmple aşa, pentru că au fost destul de agresivi de vreo două ori în tot acest timp. Am întârziat cu plata facturii de câteva ori şi fie mă sunau zilnic, fie îmi opreau serviciile, deşi eu luam legătura cu un reprezentant al companiei şi îi explicam că depind foarte mult de telefon şi că de plătit… voi plăti, dar să mă păsuiască două-trei zile. Acest lucru s-a întâmplat pe perioada contractului. Ei bine, nici eu nu am sunat şi am mers mai departe cu acelaşi contract. Nu îmi doream alt abonament şi nici nu aveam în plan să iau un telefon nou şi astfel să închei un contract nou. Asta până când, în lunile iunie şi iulie, am avut de plătit foarte mult. 150 de lire pe lună… factura. Ceea ce mi s-a părut de neacceptat. Ştiam că nu mă încadrasem în minutele gratuite pe care le aveam şi depăşisem cu mult, dar totuşi! Erau oferte la fiecare colţ de stradă… minute, mesaje, internet nelimitat. Aşa că foarte frumos am sunat la companie şi le-am spus că renunţ la serviciile lor. Au încercat să mă convingă să nu o fac, dar am fost foarte hotărâtă. M-au transferat de la un manager la altul, fiecare venea cu câte o nouă ofertă, că după 20 de minute de stat la telefon nici nu mai ştiam ce îmi oferă şi ce nu. Iată cele mai interesante oferte pe care mi le-au făcut:

  • aveam de plătit o factură de 150 de lire. Mi-au spus că dacă rămân în continuare clienta companiei, îmi vor tăia din aceste costuri şi voi putea achita doar jumătate din factură, plus un nou contract, de 28 de lire pe lună, pentru că cel iniţial era de 36 de lire. Nu am acceptat, deşi mi-au repetat încontinuu că este o ofertă pe care doar în acea zi o puteau face. Dacă voi reveni cu un alt telefon în ziua următoare… nimic nu mai era valabil. Nu am acceptat. Dar nici ei nu s-au lăsat;
  • noua ofertă era legată de abonament. Au verificat şi, cel mai probabil, au observat că vorbesc destul de mult la telefon. Mi-au spus acest lucru. Aşa că mi-au oferit minute nelimitate, mesaje nelimitate şi internet nelimitat, dar şi un abonament lunar de 42 de lire. Nu am acceptat. Aşa că a venit o nouă ofertă;
  • minute nelimitate, mesaje nelimitate şi internet nelimitat. Un nou abonament de 42 de lire pe lună, plata facturii precedente de 150 de lire din care mi se scădea 40 de lire, plus un telefon Iphone 5S gratuit, pe care urma să îl primesc a doua zi. Toate acestea, doar ca să nu renunţ la contractul cu ei.”

Olivia ne-a povestit că nu a acceptat toate aceste oferte puse pe masă de către companie de telefonie mobilă din motive personale. Însă este de părere că atunci când există posibilitatea, să vă cereţi drepturile să o faceţi la maximum.

Autor articol: Oana Padureanu
Etichete: , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!