Comentariul unui britanic despre românii din UK şi de acasă

Articol publicat in sectiunea UK, despre români pe data 20 iunie 2015

paul-bucuresti

 

Un englez, mutat cu inimă cu tot în România

Paul Wood este un englez originar din Essex, care s-a stabilit în România încă din 1998. A ştiut că vrea o viaţă la noi după ce a petrecut o oră la Sighişoara, într-un cartier din apropierea gării – „Era decrepit, prăfuit, totul era vechi”, îşi aminteşte acesta. Prima sa călătorie în România fost încă din 1990, urmată de altele.

S-a arătat entuziasmat de frumuseţea în paragină: „Ce altă capitală europeană este atât de dezinvoltă, aşa diferită de altele, aşa de plină de energie şi de umbre şi, da, aşa de ne-europeană, în ciuda mall-urilor, hipermarketurilor, a consultanţilor străini extrem de bine plătiţi şi a altor orori ale democraţiei? Ştiu că străzile devin râuri inaccesibile când plouă. Ştiu că ar trebui să fiu mulţumit când gropile şi trotuarele sunt reînnoite cu fonduri europene, dar nu sunt. În mod iresponsabil, eu sunt entuziasmat de o frumuseţe pe care am găsit-o în paragină când am venit aici pentru prima oară, în 1990”, scria Paul în 2005, după şapte ani petrecuţi în România.

În prezent, britanicul are o firmă de headhunting, de recrutare, pe care a deschis-o în 2000, după ce anterior lucrase pentru Antal International şi KPMG. Este celibatar şi locuieşte în centrul vechi al capitalei, pe strada Blănari, cu chirie. Regretă că nu a cumpărat o locuinţă în această zonă. S-a temut de bulina roşie de pe clădire.

Paul Wood are un blog personal în care scrie despre România şi a fost intervievat în repetate rânduri de presa românească. În comentariile sale se remarcă onestitatea ideilor şi nepărtinirea, menţionând atât lucrurile care îl fac să iubească ţara noastră, cât şi pe cele care i se par respingătoare. În general, îi pare rău că UE va transforma România într-o ţară cu valori şi comportament occidental şi că îşi va pierde farmecul şi identitatea.

 

Comentariu la rece: „Migraţia românilor în UK şi ce a rămas în România”

Zilele trecute, romania-insider.com a publicat un comentariu redactat de britanicul Paul Wood, pe subiectul migraţiei românilor în Marea Britanie, o sperietoare încă activă în mâinile păpuşarilor-jurnalişti britanici. Iată, în rândurile care urmează, o traducere a acestui comentariu.

„Conform unor statistici publicate recent, numărul românilor care s-au înregistrat la muncă în Marea Britanie, în 2014, după ce restricţiile la muncă s-au ridicat pentru ei, s-a triplat, ajungând la 150.000.

Am citit o serie de rapoarte care constatau că, în 2014, mult mai puţini români au imigrat în UK faţă de aşteptările tabloidelor britanice. Acum câteva luni, publicaţia The Guardian raporta că numărul românilor şi bulgarilor din Marea Britanie a crescut de la 205.000 de persoane în septembrie 2013 la 252.000 în septembrie 2014, aşadar o creştere de 47.000 de persoane, cam la fel cu creşterea din anul precedent, de 45.000. Cu alte cuvinte, nimic nou sub soare. Ukip a fost acuzat că are rolul de sperietoare, dar se pare că tocmai Ukip, care nu avea de unde să ştie cum vor ieşi cifrele, a fost foarte realist.

În timp ce oamenii au acuzat Daily Mail că îşi induce cititorii în eroare, se pare că, de fapt, cititorii publicaţiei The Guardian au fost cei păcăliţi.

Mulţi români se simt ofensaţi atunci când unii britanici cer limitarea imigraţiei românilor în Marea Britanie, ceea ce mă nedumereşte, pentru că atât românii, cât şi alţi est-europeni, au ei înşişi o identitate naţională foarte bine conturată, la care ţin. Am auzit mulţi români care se plâng de numărul de imigranţi din Marea Britanie şi care consideră Londra un oraş mult prea cosmopolitan. I-am auzit, de asemenea, pe români plângându-se de comportamentul romilor din România ajunşi în Anglia şi spunând că nu este corect ca englezii să-i pună în aceeaşi oală pe romi şi pe români, doar pentru faptul că romii se întâmplă să fie cetăţeni români. (Pentru români, etnicitatea este mult mai importantă decât cetăţenia).

Însă încercările de a restricţiona imigranţii români loveşte în mândria românului şi hrăneşte durerosul complex al inferiorităţii naţionale.

Întâmplător, cunosc o româncă stabilită la Londra cu cinci ani în urmă, care mi-a scris într-un e-mail: „Am văzut nişte ţigani români purtându-se dezgustător în Londra şi mi s-a făcut greaţă, îmi venea să dau afară. Erau atât de murdari şi necivilizaţi! Făcându-şi nevoile chiar în vecinătatea Marble Arch-ului! Nu sunt religioasă, însă mă rog lui Dumnezeu ca Marea Britanie să nu le deschidă acestora porţile.”

Eu nu subscriu atitudinii ei vis-a-vis de clasa muncitoare imigrantă a românilor săraci, dar mi se pare ciudat că românii, care, în opinia mea, urăsc în mare parte romii, se plâng acum de discriminare.

Majoritatea imigranţilor din Anglia fac bine ţării, în opinia mea, deşi o minoritate restrânsă de români sunt responsabili de rate de infracţionalitate de speriat. Deşi românii sunt, în marea lor majoritate, nişte imigranţi foarte buni, atunci când guvernele decid politica pe imigraţie, importante sunt doar cifrele şi identitatea naţională.

Bineînţeles, în acest caz, nu guvernele decid, ci UE o face în locul lor. Iar, mulţumită UE-ului, dreptul de muncă al românilor în UK este foarte sigur.

Între timp, România este în stare critică. Rata natalităţii este mult prea scăzută pentru a menţine nivelul curent al populaţiei, rata avortului este foarte ridicată, deşi ceva mai scăzută faţă de cum era în trecut, în timp ce milioane de oameni au plecat din ţară, iar alte milioane de oameni se gândesc la aceasta. România va trebui ca în curând să ia în calcul importul de imigranţi în număr mare, iar dacă va proceda aşa, de unde-i va aduce?”

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!