Copii cu năbădăi sau părinți fără autoritate?

Articol publicat in sectiunea Articole recente, Educaţie şi învăţământ, Poveşti româneşti, UK la bani mărunţi pe data 27 ianuarie 2017

uk_copii scapati de sub control

Unul dintre șocurile culturale pe care românii îl au la venirea în Marea Britanie este legat de modul de creștere al copiilor în această țară. Nu multe aspecte ale vieții sunt atât de diferite față de ce am învățat noi acasă „la mama”. Pe tărâm britanic nu există „stai cuminte la locul tău” sau „taci și ascultă”. De fiecare dată când un român este martor la un episod de isterie sau nici măcar al unui copil britanic, acesta va rămâne uluit, consternat, de lipsa de intervenție a părintelui. După cum aflăm de la câțiva români, copiii pot face tot ce își doresc, iar ceilalți membri ai publicului pot, ei bine, să stea cuminți la locul lor…

Românii și britanicii, europeni fiind, au o rădăcină comună la multe obiceiuri și multe aspecte ale culturii sunt comune. Tipul de familie, modul în care relaționăm cu ceilalți, socializarea, politețea, deschiderea către libertățile omului, arta au trăsături similare în cele două societăți. Chiar și limba pe care o vorbim are cuvinte comune în cele două țări, datorită – nu erei digitale în care româna a devenit o engleză românească –, ci a cuceritorilor romani care au pus, acum două milenii, stăpânire pe aceste meleaguri, la fel cum au pus și pe ale României.

Dar una dintre abordări este total diferită: și anume educația de acasă a copiilor. Parcă la o diferență ca între polul nord și sud, modul cum adulții britanici sunt extrem de politicoși nu se răsfrânge deloc asupra copiilor lor. Dacă în România copilul este învățat să aibă respect față de „oamenii mari”, să răspundă politicos, să nu fie obraznici etc., aici copiii sunt lăsați să se comporte exact invers.

Adică dacă copilul vrea să facă ceva, el va fi lăsat să facă acel lucru indiferent dacă deranjează sau nu pe cineva. Într-un fel, această abordare spune că un copil nu trebuie încărcat cu presiuni sociale, cu reguli la interacționarea cu oamenii, pentru că oricum toată viața de adult va trebui să se ocupe cu politețuri. Acum cât e mic și nu are judecată, copilul trebuie lăsat în pace. Acest lucru este transmis de atitudinea părinților britanici, vizibilă oriunde: pe stradă, în metrou, în autobuz, la restaurant, la pub, la frizerie sau în orice alt spațiu public. Ca să nu mai vorbim de parcuri sau chiar parcuri de distracție, unde copiii pot să se piardă liniștiți de părinții lor în urmărirea aventurilor, pentru că părinții le pun o brățară cu numărul de telefon al unuia dintre ei pentru a putea fi înapoiați de personalul companiei în caz că s-au pierdut.

 

Trompete și tărăboi

Pentru Radu, un român de 34 de ani, șocul legat de copiii britanici a fost unul rațional, dar și fizic. „Veneam cu autobuzul de la lucru, aveam un traseu de jumătate de oră. Am urcat sus, unde m-am așezat mai în spate. Curând după aceea a urcat o mamă cu doi copii, care au vrut și ei să stea în spatele autobuzului, că e mai «cool». Ambii aveau în jur de 5-7 ani. Ghinionul meu, unul din ei avea o trompetă”, povestește Radu. „A început să sufle în trompeta aia de mi-a spart urechile. Și nu doar ale mele, autobuzul era plin. Dar nimeni nu zicea nimic. Mi-am înfundat căștile în urechi, dar tot auzeam gălăgia. La un moment dat, îmi sufla cu trompeta în ureche. Celălalt copil bătea cu o jucărie în panoul din spate al autobuzului, cumva ca să îl acompanieze pe celălalt. Când era tărăboiul mai mare, mama lor s-a întors către ei și le-a spus «băieți, încetați cu gălăgia» într-un ton foarte calm. Ei aproape că nu au băgat de seamă. S-au oprit câteva secunde, după care au continuat cu orchestra”, spune Radu, care în timpul călătoriei și-a rememorat câteva incidente similare din copilăria lui, dar care au avut un cu totul alt final pentru el decât pentru copiii englezoaicei.

Maria a fost martoră la toanele unui alt copil, într-un supermarket. „Îmi făceam cumpărăturile și dintr-o dată am văzut un copil care se tăvălea pe jos și striga, plângea, avea un acces de furie teribil. Cred că era pentru că mama lui nu voia să îi cumpere ceva anume. Ea își lua produse de pe rafturi și aproape că îl ignora pe copil, pe lângă care trebuia să te strecori să poți să ai acces la raftul dorit. El dădea din picioare și striga în continuare. Înțeleg că e greu să controlezi un copil mic, că nu înțelege, dar mama nici măcar nu a încercat să facă ceva. Peste câteva minute, am auzit copilul strigându-și mama, care cred că pur și simplu l-a lăsat acolo și s-a dus la alte rafturi”, povestește românca ce locuiește în estul Londrei.

 

Țipă la persoana nepotrivită

Eugenia, care lucrează într-un restaurant, s-a obișnuit cu copiii năbădăioși și părinții indiferenți. „Când vin cu copiii la masă e cel mai vizibil că părinții nu acționează când cei mici fac prostii. Știu când intră o familie în restaurant că voi avea mult de măturat și curățat după ei. Copiii aruncă cu mâncare încolo și încoace, nimeni nu-i oprește. Deunăzi, niște clienți aflați la distanță de câteva mese de o familie cu doi copii au trebuit să-i «returneze» părinților lor, pentru că se jucau sub masa lor. Nu cred că aceștia și-au dat seama că copiii lor lipseau”, relatează Eugenia.

Dacă se întâmplă ca vreodată un britanic să disciplineze copiii, se poate ajunge să disciplineze copilul greșit. „Eram la terenul de joacă cu nisip pentru copii mici, supravegheam o fetiță. La un moment dat, una dintre fetițele din parc i-a aruncat nisip în ochi alteia, care s-a dus plângând la mama primei fete, să îi spună ce a făcut. Însă mama fetei care aruncase nisipul a avut o reacție total deplasată și nepotrivită. Nicio clipă nu s-a întors spre fiica ei, care era de vină. În schimb, a început să țipe la cealaltă, care deja plângea că era toată plină de nisip. A făcut-o să plângă și mai tare și a strigat foarte tare și urât la ea, că de ce vine la ea să îi spună, că ce poate să facă ea în cazul ăsta și așa mai departe”, povestește Karina, care locuiește în vestul Londrei. „Nimeni nu a avut vreo reacție la isteria acelei mame, iar mama fetiței care primise nisipul în ochi nu a făcut decât să își ia copilul și să plece din parc”, adaugă dădaca.

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

O parere la “Copii cu năbădăi sau părinți fără autoritate?”

  1. petru rares voievod Spune:

    Dragă Maria, ce ai fi vrut să facă mama copilului când acesta se zvârcolea pe jos, sâ-l ia la palme? Ea si-a demonstrat forta prin a-l lăsa in pace, de altfel copilul nu va mai repeta scena, pt că a văzut că nu ii merge.
    In primele fraze, reporterul sustine că englezii sunt educati iar copii lor nu. Păi cine mos crăciun i-a educat pe eisi i-a făcut politicosi? se pare că modelul lor functionează . How about taking notes?

Spune-ti si tu parerea!