Copii romi luaţi de protecţia copilului din UK şi apoi trimişi în ţară

Articol publicat in sectiunea Articole recente, Diaspora pe data 25 iulie 2016

uk-copii-luati-de-stat-adoptie

Cazurile familiilor Barbu şi Sutton, cărora le-au fost luaţi copiii de către autorităţile britanice, nu sunt nici pe departe singurele din UK. De cele mai multe ori, autorităţile şi sistemul judiciar britanic, folosesc instrumentele pe care le au la îndemână pentru a se asigura că părinţii afectaţi păstrează liniştea despre cazurile lor. Florin Barbu şi Andreea Sutton Brădeanu s-au răzvrătit faţă de acest sistem, însă majoritatea n-o fac. Un nou caz, al familiei Manolache, cu un final ceva mai pozitiv, a fost prezentat de B1 TV.

Somna şi Raj Manolache au plecat din Tecuci în octombrie anul trecut în speranţa unui trai mai bun în Marea Britanie. Ca membri ai Bisericii Penticostale s-au bazat și pe ajutorul comunităţii religioase din care fac parte, astfel că şi-au luat cu ei şi cele șase fete cu vârste între 1 şi 16 ani.

Raj şi-a găsit de lucru ca zugrav, iar Somna a rămas acasă ca să aibă grijă de copii. Lucrurile au mers bine până în martie când Anastasia, mezina familiei, care avea pe atunci în jur de 6 luni, a căzut din cărucior.

Copilul a început să plângă, lucru care a atras imediat atenţia vecinilor, iar mai târziu, la spital, atenţia serviciilor de protecţia copilului din Leeds.

Fetiţa a fost separată de mama sa, încă din spital. La două zile de la internare, în urma unui raid acasă la soţii Manolache, au fost luaţi și ceilalţi cinci copii.

În timp, s-a ajuns ca fata cea mai mare să fie returnată părinţilor naturali, trei fete să rămână la un agent maternal şi celelalte două să ajungă fiecare la câte o familie de plasament.

Dar a fost o problemă, necunoaşterea limbii engleze, de la mezina familiei, de nici un an, până la cea mai mare dintre fete. Cu excepţia celei foarte mici, Anastasia, care nici nu are încă un an, copilele cunosc doar limba română și rromanes.

În acest caz, autorităţile române s-au implicat din timp. Aşa se face că, pe 6 iunie, Tribunalul Galaţi a constatat că instanţa e competentă să judece procesul – minorele fiind cetățeni români – și a stabilit primul termen pentru 10 august. Până atunci, părinţii trebuie să primească de la Consulat documente de călătorie.

 

Un judecător britanic spune că societatea trebuie să fie „tolerantă” faţă de mamele care-şi dau copiii spre adopţie

Mămicilor care nu vor să-şi crească copiii trebuie să li se dea şansa de a-şi da copiii spre adopţie, potrivit deciziei judecătorului Justice Baker la London High Court, ce crează un precedent în sistemul judiciar britanic.

Judecătorul a stabilit că atunci când copilul este dat „rapid” spre adopţie, copilul va avea foarte puţin de suferit, adăugând: „Dacă societatea nu tolerează şi nu facilitează asemenea decizii, mamele care consideră că nu-şi pot creşte copiii vor fi împinse să ia alte măsuri.”

Numărul mamelor care-şi dau copiii spre adopţie a scăzut de la circa 20.000 de cazuri pe an la aproape zero cazuri din anii ʼ60 încoace, graţie soluţiilor de contracepţie, a ajutoarelor sociale oferite părinţilor singuri şi a acceptării la scară tot mai largă a mamelor singure.

Însă, cifrele au început să crească din nou în ultimii ani, datorită imigraţiei din Estul Europei. Sunt cazuri frecvente de est-europence care se prezintă autorităţilor spunând că nu-şi pot creşte copiii şi că doresc să-şi dea copiii spre adopţie.

 

Copilul maghiar nu a fost trimis în Ungaria

În cazul prezidat de Justice Baker este vorba despre un cuplu de maghiari, o cameristă de 21 de ani şi partenerul acesteia, un coleg de muncă de 37 de ani, a căror fetiţă s-a născut anul trecut, în octombrie. Cei doi veniseră în Marea Britanie pentru a duce o viaţă mai bună şi au considerat că nu sunt în măsură să crească un copil în condiţii bune. Astfel că s-au decis să dea copilul spre adopţie în Marea Britanie, insistând că nu-şi doresc ca familiile lor din Ungaria să afle despre cele întâmplate şi nici ca fetiţa să ajungă să afle care-i sunt originile şi istoria.

Serviciile de protecţia copilului britanice au considerat că, procedând astfel, îi fac rău fetiţei, pentru că o privează de cei doi părinţi şi îi refuză cultura şi moştenirea maghiară.

Însă judecătorul a decis altfel:

—————————————

„Foarte puţini copii mai sunt daţi în zilele noastre spre adopţie la naştere. Există proceduri noi pentru reproducere care au ajutat cuplurile cu probleme să aibă totuşi proprii lor copii. Cu toate acestea, există acele cazuri izolate când o mamă ajunge la concluzia că nu-şi poate creşte copilul. O mamică aflată într-o astfel de situaţie care anunţă autorităţile şi face planuri responsabile pentru renunţarea copilului la naştere nu se comportă, după judecata mea, nerezonabil.”

—————————————

În cazul cuplului maghiar, judecătorul a insistat că trimiterea fetiţei în Ungaria ar fi „mult mai dăunătoare copilului decât o adopţie în UK.”

Totuşi, judecătorul a subliniat: „A nu se subînţelege că acesta va fi rezultatul fiecărui caz în care un părinte cu cetăţenie străină îşi dă copilul spre adopţie în Marea Britanie.”

Autor articol: Cristian Enache

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!