COPILUL MEU. SAU NU?

Articol publicat in sectiunea Justiție / Poliţie, Reportajul săptămânii pe data 17 martie 2013

Diaspora romaneasca_Copilul meu. Sau nu

Romanii au descoperit pe pielea lor ca o tara noua inseamna si noi reguli stricte in privinta familiilor lor si, mai exact, a copiilor. Daca in tara lucruri precum o situatie financiara precara a familiei, o stare depresiva temporara a mamei sau, de ce nu, „simplul urecheat al copilului” nu sunt considerate „un capat de tara”, ei bine, in sistemul britanic sunt chiar un capat. Autoritatile britanice nu stau la discutii in astfel de imprejurari si actioneaza. Cum? Iti iau copilul sau te aresteaza daca indraznesti sa il atingi. In toate cazurile, parintii sunt cei care traiesc socul si nu inteleg de ce dreptul de parinte se intoarce la 180 de grade. Psihologii sunt cei care le alina ranile celor care au trait astfel de povesti, spunandu-le ca totul are scopul de a aduce un mare BINE in viata copilului.

 

 

Drepturile parintilor sau drepturile copiilor?

 

Diferentele de cultura, dar si de sistem legislativ in ceea ce priveste comportamentul unui parinte fata de copilul lui, pot crea probleme in viata romanilor din Marea Britanie. Legile acestei tari dau putere absoluta autoritatilor locale sa ia masuri atunci cand este vorba de protectia copilului. Aceste legi sunt in vigoare de aproape un veac si sunt, dupa cum multe familii britanice deja au „experimentat”, brutale si neiertatoare.

Știrile despre familii despartite nu sunt rare in presa britanica, iar sistemul de protectie sociala isi arata si partea distrugatoare. Conform Organizatiei Nationale pentru Prevenirea Violentei impotriva Copiilor (National Society for the Prevention of Cruelty to Children – NSPCC), 89.000 de copii erau, in 2011, in ingrijirea altor familii decat cea naturala sau in camine, datorita hotararilor luate de autoritati. Bineinteles, acest lucru este facut pentru a oferi sanse mai bune acelor copii. Dar intre miile de cazuri de abuz sau neglijenta, se strecoara si acelea unde problema este mult mai nuantata, dar pedeapsa este aceeasi.

Unul din cazurile prezentate in The Teleghraph in 2011 arata suferinta unei mame care a fost separata de copiii ei pe baza faptului ca era „psihic vulnerabila”. Asistentii sociali au ajuns la concluzia ca acest lucru ii supune pe copii unui risc de vatamare serios, iar decizia sistemului legislativ a fost ca mama nu isi poate vedea copiii pana implinesc 18 ani.

 

„Mi-au luat fetita nou-nascuta”

Toti angajatii de stat care au contact cu copiii sunt obligati prin lege sa noteze si sa raporteze ofiterilor de ajutor social observatiile lor. Un roman a trecut recent prin experienta tavalugului din sistemul social britanic. La numai patru zile dupa ce sotia acestuia a nascut o fetita, aceasta a fost luata in grija de catre autoritati. „Imi dau seama acum, am vorbit cu o asistenta cand am dus-o pe sotie la spital. Și ea m-a intrebat, printre altele, daca am bani. Iar eu am fost sincer si i-am spus ca am patru lire in buzunar si minus 80 pe card. Insa n-am stiut de ce intreaba ea. Apoi toate astea au ajuns la cei de la serviciile sociale”, ne spune Jean Constantin.

Fetita romanului s-a nascut in 3 februarie 2013 la spitalul Ealing, vestul Londrei. Dupa cum ne spune acesta, au fost cateva elemente in istoria sarcinii sotiei lui care au dus la situatia actuala. „Nu am fost cu ea la medic pana tarziu in sarcina, pentru ca nu aveam motive sa credem ca ar putea fi vorba de o sarcina, dat fiind ca sotia mea, dupa nasterea primului copil, a avut trompele legate. I s-a mai intamplat o data sa creada ca a ramas, dar am fost la medic si ne-a spus ca sotia nu mai poate ramane insarcinata. Cand am fost la GP aici, era deja in luna a saptea si nu ne-a primit. Am dus-o in Franta la analize. Cand s-a apropiat vremea, a trebuit sa sun la ambulanta sa ne duca la spital. La spitalul din Ealing ne-au primit si sotia a nascut acolo cu cezariana”, ne-a relatat Jean Constantin.

 

Au locuit la hotel

In zilele dupa nastere, situatia familiei Constantin a atras atentia consultantilor de la serviciile sociale care sunt prezente in spital. „Un «social worker» m-a intrebat unde stam si de ce nu merge Ana Maria, fata de 13 ani, la scoala. Dupa cateva zile, au spus ca eu nu am casa si nu am cum sa imi intretin familia si ca nu imi vor da copilul, au pus si ceva bratara cu GPS pe piciorus la fetita”, ne-a spus Jean Constantin. El a trebuit sa recunoasca in fata ofiterilor de ajutor social ca a locuit in ultima vreme in hoteluri, ca fiica mai mare nu merge la scoala si ca sotia nu a fost ingrijita in timpul sarcinii. „Au spus ca au fost ceva reziduuri in placenta, de cum a fost racita sotia si a trebuit sa-i dea antibiotice fetitei. Am stat intr-adevar la hotel mai mult, n-am avut un loc stabil, dar de ce nu m-au ajutat ei pe mine daca au vazut ca n-am casa? De ce nu m-a primit GP-ul? Au spus ca au gasit despre mine ca am dormit in parc. Da, m-au gasit acum un an, era vara, intr-o noapte am dormit acolo si m-au gasit. Și de ce nu m-au ajutat atunci cu un adapost, daca au vazut ca n-am casa, decat sa-mi spuna acum ca n-am casa si sa imi ia copilul?”, ne-a spus Jean Constantin.

Motivatiile pentru care ofiterii de ajutor social iau o asemenea hotarare nu se limiteaza la situatii in care un copil este vatamat, si includ situatia in care un copil este expus la riscul de a nu fi ingrijit. Jean Constantin spune: „Mi-au spus ca nu sunt conditii la hotel, ca nu am unde sa tin copilul, dar e o situatie temporara.”

Spitalul din Ealing nu a putut sa ne confirme ce s-a intamplat in cazul familiei Constantin, deoarece, conform legii, ei nu au voie sa dea detalii care pot ajuta la identificarea persoanelor aflate in grija lor si, de asemenea, nici detalii despre tratamentul medical (sau social, in acest caz) al pacientilor.

Dupa cum declara un reprezentant al primariei din Ealing, „cazurile in care copilul chiar este luat de la parinti sunt rare, iar gravitatea situatiei trebuie sa fie mare. Doar o hotarare judecatoreasca poate separa copilul de familie, si asta numai dupa ce s-a demonstrat ca riscul la care este supus copilul este serios si imediat. Chiar si cand hotararea separarii a fost luata, consiliul face tot posibilul pentru a reuni familia respectiva. Daca acest lucru nu este posibil, vom continua sa lucram impreuna cu ingrijitorul pentru ca acel copil sa primeasca tot suportul de care are nevoie.”

 

Primariile si politia au puterea de a interveni

Fiecare structura administrativa locala are un departament pentru protectie sociala ai carui angajati sunt in permanenta legatura cu scolile, spitalele si alte institutii unde copiii sunt prezenti. Ei primesc informatii de la medici, asistente, profesori, dar si de la public, cu privire la tratamentul copiilor, acolo unde exista suspiciunea ca un copil nu este bine tratat.

Ofiterii de ajutor social au obligatia, prin lege, sa investigheze fiecare situatie unde aceste ingrijorari au fost aratate. In parteneriat cu politia, acestia vor completa cercetarea vorbind cu copilul, cu membri ai familiei si vor vizita casa familiei respective. De asemenea, ei vor contacta toate institutiile care sunt in contact cu copilul respectiv pentru a afla detalii despre cum este tratat. Daca exista suspiciunea ca un copil este abuzat, politia va fi obligata sa investigheze mai departe.

Asistentii sociali pot investiga cazuri de vatamare fizica sau emotionala, abuz sexual sau neglijenta. Aceste categorii includ situatiile cand un copil este martorul violentei domestice.

Multe din primariile de district din Londra furnizeaza informatii despre serviciile proprii de asistenta sociala si pun la dispozitie linii telefonice pentru persoanele care sunt ingrijorate despre situatia unui copil. Dupa cum primaria Ealing face cunoscut, departamentul de asistenta sociala marcheaza cazurile unde exista risc de vatamare a copilului si aduce in discutie cu parintii tema ingrijirii mai bune a copilului.

Parintii pot participa astfel la imbunatatirea situatiei, fara ca autoritatile statului sa poata lua in grija copiii, daca parintii raspund la ingrijorarile ofiterilor de ajutor social.

 

Urmarile unei separari fortate

In 7 februarie, ofiterii de ajutor social au luat-o pe nou-nascuta Elisabeth Eleonora Constantin de la sanul mamei. „Ii dau in judecata la Strasbourg pentru crima impotriva familiei – a fost reactia imediata a tatalui – , sotia mea este in stare de soc. Chiar daca aveam adresa de la hotel, acesta nu este un motiv sa ne ia copilul. Noi suntem victima sistemului aici, ne-au furat copilul, sub umbrela aceasta a serviciilor sociale. Au luat-o si pe fiica mai mare, dar ea a fugit de acolo, a doua zi a venit la noi.

Eu voi da autoritatile britanice in judecata la Curtea Europeana, pentru nerespectarea drepturilor omului. Am poze cu fetita de cand s-a nascut si am facut cunoscuta situatia mea si celor de la Ambasada Romaniei”, spune tatal.

„Sotia a plecat in tara cu fiica mai mare, eu sunt aici pana rezolv cu procesul. Voi avea o prezentare la Curte in Holborn, iar intre timp am putut sa-mi vad fiica, au dus-o la un centru in Harrow. Au facut un gest neuman, smulgand-o de la noi. Sotia plange, eu trebuie sa stau acum prin Londra sa astept judecata. Mama trebuia sa stea cu copilul, puteau sa le ofere un loc unde sa poata sta amandoua pana ne reveneam. Sau sa ne fi dat un loc la toti pana plecam in Romania. Dar m-au tratat neuman, ca pe un nimeni”, explica Jean Constantin.

Jean Constantin sustine ca statul britanic nu ar trebui sa se amestece: „Eu sunt cetatean roman, nu britanic, statul britanic de ce are treaba cu mine, eu sunt din Romania si vreau sa plec inapoi in Romania. Nu am rezidenta permanenta aici, sunt turist. Ei nu au de ce sa-mi faca mie asa ceva. Sotia mea putea sa innebuneasca, e in depresie, dreptul ei de mama de ce i l-au luat? Și in plus, copilul se putea naste in alta tara, in Germania, in Franta, a fost o intamplare ca s-a nascut aici.”

 

———————————————–

Istoric al protectiei copilului

 

Prima lege in ceea ce priveste siguranta copiilor a fost pusa in vigoare in 1933 si de atunci numeroase alte decrete si reglementari au fost folosite in Marea Britanie. Cea care este folosita si astazi, si cea care pune puterea in mana autoritatilor locale, este „Children Act 1989”, completata cu alte directive in 2004 si 2006. Aceste legi acopera extensiv posibilitatile prin care un copil poate fi supus la o vatamare si prevede actiune legala impotriva celor care nu respecta drepturile copiilor.

In urma cu cateva decade, era foarte usor din punct de vedere juridic ca statul sa poata sa desparta un copil de familia lui, dat fiind ca legile erau mult mai aspre. O organizatie non-profit numita „Family Rights Group” a inceput in anii ’70 o actiune impotriva nedreptatii suferite de numeroase familii britanice in urma separarii copiilor de parinti.

Activismul lor a dus la introducerea unor drepturi pentru parinti in cazurile sociale observate de autoritati. Astfel, in prezent, serviciile sociale pot lua copilul de la parinti doar in urma unui proces, in vreme ce acum 40 de ani nu era necesara o hotarare judecatoreasca. De asemenea, parintii sunt astazi inclusi in discutiile si hotararile pe care statul le ia vizavi de copiii pe care ii are in grija.

———————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!