CU RUCSACUL PRIN EUROPA

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, Timp liber pe data 1 septembrie 2014

Diaspora romaneasca_Cu rucsacul prin Europa

În timp ce noi toţi cumpărăm bilete de avion, rezervăm camere la hotel şi luăm masa la restaurante, atunci când plecăm să vedem lumea, câţiva oameni ar spune că toate aceste pregătiri sunt… plictisitoare. Este vorba despre cei cărora le curge prin vene aventura, dorinţa de cunoaştere, nebunia momentului şi fericirea de a da stelele unui hotel pe… stele reale.

O tânără româncă de 21 de ani a pornit în această vară din Londra până în România cu rucsacul în spate, călătorind cu „ia-mă nene”, dormind pe la localnici sau în cort şi mâncând cu bani puţini în cele mai luxoase locuri din Europa. Au fost şase săptămâni spectaculoase.

Cum a fost aventura sa prin cele zece ţări pe care le-a traversat, care au fost avantajele, dar şi dezavantajele acestei călătorii, ce a determinat-o să plece doar cu strictul necesar, dar şi câţi bani a cheltuit, ne povesteşte în detaliu Maria-Cristiana Mărcuş în reportajul din acest număr.

 

 

Să înceapă aventura!

 

Zece ţări şi multe-multe oraşe. Un rucsac şi mult, foarte mult spirit de aventură. Câteva sute de euro şi o mie de privelişti de vis. O hartă şi mulţi prieteni de suflet. O călătorie cum din ce în ce mai rar auzim în zilele noastre şi sute de poveşti cu rucsacul în spate prin Europa.

Pe scurt, este aventura de o lună şi jumătate a unei tinere de 21 de ani care a pornit să vadă lumea… „de aproape”. Numele ei este Maria-Cristiana Mărcuş şi în această vară, a fost plecată în vacanţă, cu cortul, făcând autostopul, înnoptând deseori pe la oameni aproape necunoscuţi şi mâncând chiar „cu cinci euro la Cannes”. Poți să vezi locuri spectaculoase cu bani puţini în buzunar, ne spune Maria, care şi-a început călătoria din Londra şi a finalizat-o în Bucureşti. Dar iată cum a început totul…

 

„De la război la vacanţă”

O fire cu un entuziasm ieşit din comun, veselă, înconjurată doar de gânduri pozitive şi dornică de cunoaştere. Este mica descriere pe care mulţi dintre cei care o cunosc pe Maria-Cristiana ar confirma-o negreşit. Tânăra de  21 de ani a ajuns în Londra în urmă cu trei ani. Studiile au ademenit-o aici, iar anul acesta a absolvit o facultate pe care mulţi ar ocoli-o: War Studies la King`s College London. Pe băncile şcolii britanice, Maria s-a maturizat, a prins curaj şi a descoperit că lumea este o adevărată carte din care vrea să guste filă cu filă şi rând cu rând.

„Cei trei ani de facultate au fost foarte diferiţi”, ne povesteşte tânăra de 21 de ani. „Primul an a fost cel mai dificil, pentru că îmi era extrem de dor de casă, cultura este foarte diferită, oamenii înţeleg mesajele altfel, socializarea este extrem de diferită şi atunci, desigur că a fost greu, mai ales pentru că m-am mutat singură într-o altă ţară”, spune Maria despre începuturile sale în Anglia.

„Cu timpul, m-am obişnuit. Anul trei de facultate mi-a plăcut cel mai mult, pentru că a fost mult mai specializat şi astfel am putut să îmi aleg exact ceea ce am dorit eu să studiez: ştiinţe politice, pentru că am vrut foarte mult să mă implic în politica românească. De mic copil am fost destul de dezamăgită. Şi cum bine ştim, majoritatea românilor critică politicienii, critică sistemul şi faptul că nimic nu se schimbă, iar eu am crescut cumva în acest mediu în care auzeam mereu de la cei din jurul meu acest lucru. Am crescut oarecum cu un gust amar faţă de ţară, pentru că eu confundam clasa politică cu ţara mea. Între timp, bineînţeles, că am făcut o diferenţă majoră şi aşa mi-am dorit foarte mult să pun eu osul la treabă, pentru că speranţa vine întotdeauna de la generaţia tânără, de la cei care se educă acum şi pot conduce într-un mod onest şi fără practicile cu care ne-am obişnuit, lipsite de etică”, ne spune tânăra.

————————————–

„Îmi doresc cel mai mult să mă întorc în România. În momentul de faţă, planul meu este să mă maturizez cât mai mult, să învăţ cât mai mult din Occident, din Orient. Vreau să călătoresc în toată lumea, nu vreau să rămân doar într-un singur loc.”

Maria-Cristiana Mărcuş, 21 de ani

————————————–

 

 

După şcoală, şi răsplata!

Londra_Maria-Cristiana Marcus_Turul Europei_backpackers1

Franţa, Italia, Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Albania, Grecia, Macedonia, Kosovo, Serbia şi România au fost ţările prin care Maria a trecut în aventura sa pe care a început-o pe 1 iunie 2014 din Londra. Gândul de ducă i-a trecut prin minte chiar în timpul orelor de studiu.

„Ideea de a pleca în călătorie a pornit în ultimele luni de facultate. Stăteam în bibliotecă şi stăteam cu orele şi mă gândeam…încă un examen, încă o licenţă şi termin şi mă duc şi evadez. A fost cumva un target de final de examene, pentru a mă ambiţiona să lupt. În ultimele şase luni, facultatea a fost mai grea decât tot restul anilor la un loc. Gândul de a pleca în călătorie era priveliştea de pe vârful muntelui, trebuia să ajung pe vârf ca să pot vedea priveliştea. Şi atunci a trebuit să lupt, să învăţ, ca apoi să mă bucur de relaxare. Aşa am plănuit plecarea împreună cu un bun prieten de-al meu din Piatra-Neamţ, care studiază în Canada. M-am gândit că este mult mai bine să merg cu cineva, pentru că mergând cu autostopul, nu este destul de sigur să călătoreşti singură, ca fată. Fiind un băiat, nu trimiţi niciun fel de semnal greşit”, spune Maria.

————————————–

„Călătoria a fost un fel de cadou din partea tatălui meu, pentru că am terminat facultatea. Mă refer la banii de mâncare, pentru că în rest, totul a fost gratuit, cu excepţia a două nopţi în care a trebuit să ne cazăm la un hostel. În rest, nu am plătit nimic pentru cazare şi transport, pentru că asta ne-am dorit noi să facem, ca să fie cât mai ieftin. Având carnetul de student, l-am folosit acolo unde a fost nevoie, dar amicul meu chiar a redus şi mai mult costurile, pentru că el mai sărea gardurile. A fost aventură la modul românesc.”

Maria-Cristiana Mărcuş

————————————–

 

 

Descoperind lumea, descoperind oamenii

 

Fără emoţii, cu inima larg deschisă şi cu un rucsac aproape cât ea, Maria a lăsat Londra în urmă şi a ajuns pe tărâmul parizian. A fost prima oprire, dar și prima descoperire…

„Am pornit în această călătorie pentru că, din punctul meu de vedere, este singurul mod prin care poţi cunoaşte o ţară, nu total, dar mult mai profund.

Cel mai mult m-a impresionat bunătatea oamenilor, nu mă aşteptam. Am luat un mini-bus din Londra până în Franţa, pentru că feribotul este mai scump şi mai complicat. Am ajuns în Paris, unde am folosit sistemul de CouchSurfing, un sistem al celor care călătoresc mult şi vor să cunoască localnici, să nu stea la hotel. Prin acest sistem, eşti găzduit de localnici, gratuit. Pe lângă faptul că te primesc la ei acasă şi ai parte de o masă caldă, îţi mai arată şi cele mai frumoase locuri din oraşul lor, îţi povestesc despre istoria locului, te introduc prietenilor lor, iar seara mergeţi la un local de care cu siguranţă nu ai fi auzit dacă ai fi stat la hotel. Am văzut atât de multe locuri simple şi neturistice care m-au bucurat atât de mult. Este o diferenţă mare între acest gen de călătorie şi un tur european cu autocarul, care opreşte când vrea, unde vrea, dar şi la cele mai scumpe locuri turistice”, ne povesteşte Maria despre primele gânduri şi sentimente ale aventurii sale prin Europa.

————————————–

Proiectul CouchSurfing

 

„Este un serviciu de ospitalitate internaţional gratuit bazat pe internet. Din iulie 2008, are mai mult de 600.000 de membri în 231 de ţări şi teritorii. După diferiţi indicatori, se poate estima că sunt foarte mulţi membri activi care folosesc acest site, cu 49% oferindu-şi canapelele pentru a găzdui călători (cu alţi 23% afirmând „poate” şi alţi care momentan călătoresc).”

Sursa: Wikipedia

————————————–

 

 

Când viaţa este roz

Londra_Maria-Cristiana Marcus_Turul Europei_backpackers

Doar în Paris Maria nu a fost alături de amicul său de aventură care studiază în Canada şi care a însoţit-o pe parcursul călătoriei. Îşi aminteşte cu zâmbetul pe buze că, deşi a plecat singură, mai mult de câteva minute, nu a fost niciodată singură. Iar oraşul iubirii i-a arătat la fiecare pas că nu degeaba se spune că viaţa este roz, mai ales pe străzile pariziene.

„Bunul meu prieten, Radu, cu care am călătorit, a ajuns la sfârşitul excursiei mele în Paris, pentru că deja văzuse acest loc şi am fost singură în acea săptămână. Cu toate că, de fapt şi de drept, nu am fost niciun moment singură. Cred că mai mult de zece minute nu am rămas niciodată singură. Sunt o mulţime de tineri care călătoresc singuri prin lume special ca să cunoască oameni şi mă vedeau cu aparatul foto sau plimbându-mă singură şi intrau în vorbă cu mine. Lumea socializează. Oamenii sunt oameni peste tot”, îşi aminteşte tânăra despre cum a pornit călătoria sa.

Cât despre Paris, aşa cum era evident, numai cuvinte de laudă.

„Parisul este absolut superb, deşi am plecat cu ideea că fiind foarte vizitat tot timpul, nu o să mă atragă foarte mult, dar mi-a plăcut la nebunie. Am fost fascinată de statui şi am dezvoltat o nouă pasiune şi un nou hobby pentru statui, pentru sculptură, toată arta pariziană mi s-a părut superbă. Oamenii au fost extrem de drăguţi peste tot.”

Faptul că a plecat în această aventură alături de amicul său a cântărit enorm, ne spune Maria.

„A contat foarte mult faptul că am călătorit cu cineva. Plus că ne-am completat. Eu vorbesc doar engleză şi spaniolă. Prietenul meu, Radu, vorbeşte franceza perfect, înţelege germana şi vorbeşte un pic această limbă şi înţelege şi italiana şi vorbeşte puţin. Şi a fost foarte folositor, pentru că el se înţelegea cu cei cu care eu nu mă înţelegeam. Al doilea lucru, am fost priviţi ca un cuplu şi a fost mai puţin ciudat. Una este când un bărbat căsătorit te invită la masă în casa lui, alături de soţie, şi tu călătoreşti singură. Este inconfortabil pentru soţie. Dar când eşti în doi, lumea este mai deschisă către tine. Cred că dacă aş fi plecat singură, aş fi stat la hosteluri. Am o prietenă care a călătorit singură cu autostopul peste tot în lume, chiar şi în Afganistan, unde, la un moment dat, a mers cu un tanc. Deci, imposibil nu e!”, ne mărturiseşte cu zâmbetul pe buze tânăra de 21 de ani.

Cele mai importante lucruri într-o astfel de călătorie au fost „izoprenul, sacul de dormit şi cortul, pentru că de asta ai nevoie tot timpul. Aveam şi mâncare uscată, pentru că nu se ştie niciodată unde ajungi, şi haine. Neapărat haine de ploaie, costumul de baie, un prosop şi cam atât. Nu ne-am luat medicamente. Am avut nevoie doar de leucoplast pentru bătăturile de pe picioare, pentru că am avut cele mai urâte picioare pe care le-am avut vreodată. Pline de bătături şi băşici şi răni de la cât de mult am mers pe jos”, povesteşte Maria.

————————————–

Oraşele în care a descoperit oameni şi poveşti

 

„Paris, Trets, Aix-en-Provence, Marseille, Cannes, Nisa, Monte Carlo – Monaco, Menton, Genoa, Monterosso: Cinque Terre, Venice, Padua, Postojna, Senj, Plitvice, Bihać, Mostar, Dubrovnik, Tivat, Podgorica, Koplik, Tirane, Durres, Dhermi şi Port of Igoumenitsa.”

Sursa: www.facebook.com/cristianamariamarcus

————————————–

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!