Cum să îţi recuperezi banii după o înşelătorie

Articol publicat in sectiunea Bani, taxe şi beneficii, Diaspora pe data 28 ianuarie 2016

uk_probleme cu banii

În cazul în care aţi avut ghinionul să fiţi victima unei înşelătorii sau nu aţi primit bunurile pe care le-aţi comandat ori produsul pe care l-aţi primit nu este aşa cum v-a fost descris, atunci, foarte uşor, vă puteţi recupera banii cheltuiţi. Chiar dacă atât Poliţia, cât şi Financial Services Authority (Autoritatea Serviciilor Financiare) recunosc faptul că, în cele mai multe cazuri, nu deţin puterea de a vă înapoia banii pierduţi, există o modalitate de a face acest lucru singur. În multe cazuri, şi cu o relativă uşurinţă!

De exemplu, dacă efectuaţi orice achiziţie cuprinsă între 100 de lire şi 30.000 de lire pe care o plătiţi folosind cardul de credit, furnizorul cardului dumneavoastră (banca) ar trebuie să vă plătească înapoi întreaga pierdere, în caz de înşelătorie. De obicei, plata efectuată cu cardul este acoperită nu numai în cazul unei escrocherii. Potrivit secţiunii 75 din Consumer Credit Act (Legea privind creditul), furnizorul trebuie să ramburseze orice sumă „pierdută” de client în cazul în care un comerciant nu îşi exercită serviciul sau nu livrează marfa comandată sau dacă produsul nu este aşa cum a fost descris.

Companiile de carduri de credit nu sunt de acord întotdeauna, atunci când un client face o cerere, potrivit secţiunii 75, ca banii să fie rambursaţi. Există cazuri în care clienţii ajung să se plângă, fără a li se percepe nicio taxă,  către Financial Ombudsman Service (FOS) – Mediatorul Financiar. Recent compania Ombudsman a publicat câteva exemple de decizii referitoare la articolul 75. Iată câteva din experienţele unor clienţi care au reuşit să obţină banii înapoi.

 

Promisiuni deşarte

Doamna S. a plătit 3.500 de lire unui club de vacanţe (site-uri de vacanţe), de pe cardul ei de credit. Clubul în cauză o asigura că va primi înapoi această taxă de membru după cinci ani de zile.  Cu toate acestea, la primirea actelor, doamna S. şi-a dat seama că a fost păcălită. S-a plâns celor de la FOS, după ce creditorul ei nu a crezut nimic din cele întâmplate. În cele din urmă, FOS a găsit conturile publice ale altor oameni care deja porniseră acţiuni de justiţie împotriva clubului de vacanţă. Reprezentanţii FOS au considerat astfel că există suficiente dovezi şi justificări pentru a obliga furnizorul cardului de credit să ramburseze banii  doamnei S.

 

Costumul cu probleme

Domnul C. a plătit 800 de lire unui croitor pentru a-i realiza un costum. Plata a fost efectuată cu cardul de credit. După ce costumul a fost finalizat, croitorul i l-a livrat domnului C., care a realizat că, de fapt şi de drept, nu i se potrivea în mod corespunzător. El a cerut croitorului să-i facă modificările cerute, însă acesta nu a mai răspuns. Creditorul a refuzat să-i ramburseze banii domnului C., dar FOS a văzut dovezile ambelor părţi, inclusiv fotografii ale domnului C., purtând costumul prost realizat. FOS a decis că domnul C. a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a obţine o întâlnire cu croitorul pentru a-i oferi şansa să corecteze greşelile. Prezentând toate aceste dovezi, creditorul a fost obligat să ramburseze banii pierduţi.

 

Plătind un depozit sub limita de 100 de lire

Domnişoara N. a  plătit un depozit de 99 lire sterline de pe cardul ei de credit pentru o canapea de 1.000 de lire, dar, înainte de livrare, vânzătorul a dat faliment şi a ieşit din afacere. Creditorul său a refuzat să o despăgubească în conformitate cu secţiunea 75, spunând că a cheltuit mai puţin de 100 de lire sterline, astfel încât ea s-a plâns celor de la FOS. Deşi domnişoara N. a cheltuit doar 99 de lire, preţul întreg al produsului era 1.000 de lire sterline, ceea ce înseamnă că se încadrează în secţiunea 75. Astfel, FOS a ordonat furnizorului cardului de credit să îi ramburseze banii domnişoarei N.

—————————————

Asiguraţi-vă că aţi înţeles articolul 75

 

Înainte de a vă adresa celor de la FOS este important să ştiţi că nu toată lumea se încadrează cu succes. Chiar dacă apelaţi la FOS, trebuie să cunoaşteţi articolul 75 din Consumer Credit Act (Legea privind creditul). Potrivit purtătorului de cuvânt al Financial Ombudsman Service, Phillipa Cook, puţin sub jumătate din clienţi se încadrează în secţiunea 75.

—————————————

 

Plătind un depozit sub limita de 30.000 de lire sterline

Doamna T. a folosit cardul pentru a plăti un depozit de 3.000 de lire sterline unei firme de construcţii pentru o proprietate. Preţul final al apartamentului era de 162.000 de lire. Proprietatea nu a fost finalizată, iar compania de construcţie nu a mai răspuns apelurilor doamnei N. Creditorul ei a refuzat să o ramburseze şi ea a plâns celor de la FOS. Din păcate, nu mărimea depozitului contează în secţiunea 75, ci valoarea totală a achiziţiei. Din moment ce suma a fost peste 30.000 de lire, reprezentanţii FOS nu s-au putut ocupa de cererea doamnei T.

 

Dacă vă răzgândiţi

Domnul W. s-a înscris într-un club de vacanţă, dar mai târziu s-a răzgândit când a realizat că ar fi mult mai ieftin dacă nu ar face parte din club şi şi-ar căuta vacanţele pe internet de unul singur. El a cerut furnizorului de credit să-l ramburseze. A fost refuzat şi s-a adresat celor de la FOS. FOS a intrat pe fir şi a decis că acel club de vacanţe nu a dat informaţii false sau care ar fi putut să îl inducă în eroare pe domnului W. şi nici nu a încălcat contractul. Găsirea unor oferte mult mai bune, în altă parte, nu este un motiv din articolul 75, aşa că FOS a respins cererea domnului W.

Autor articol: Oana Padureanu Foto : articolul 75
Etichete: , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!