Cum să reuşeşti în UK?

Articol publicat in sectiunea Bani, taxe şi beneficii, Muncă, Poveşti româneşti pe data 16 iunie 2013

Doru Mălâia este unul dintre românii ajunşi relativ recent în Marea Britanie. Nu mai este tânăr şi recunoaşte că nici nu ştie suficient limba engleză. A avut nevoie de doar patru luni ca să obţină toate documentele necesare pentru a trăi şi munci în această ţară.

Iar acum, după zece luni în regat, conduce la Londra două afaceri cu obiecte de activitate total diferite. În acelaşi timp, el a creat pe internet două locuri virtuale de „întâlnire” a românilor de pe aceste meleaguri. Şi mai are multe alte idei pe care are convingerea că le va transforma pe toate în afaceri prospere…

 

Cine este Doru Mălâia?

„Am 46 de ani. Sunt originar din Brăila, dar am trăit mai mulţi ani în Bucureşti. Am absolvit la Universitatea bucureşteană Facultatea de Sociologie-Psihologie, însă nu am continuat în această profesie. M-am apucat de afaceri şi am făcut a doua facultate la ASE, specializarea marketing şi comerţ. Ulterior, am mai terminat un master în domeniul siguranţei şi securităţii naţionale. Sunt, de asemenea, specialist în medierea conflictelor.

În ultimii ani petrecuţi în ţară, am dezvoltat un business foarte mare în domeniul construcţiilor. Dar am ajuns la concluzia că nu mai aveam perspective ca om de afaceri, fiindcă nu eram implicat politic. Aşa că am decis să ne stabilim în Londra, împreună cu soţia mea; mai ales pentru că fiica mea termină anul viitor facultatea în România şi vrea să vină aici, pentru studii postuniversitare.”

 

Diaspora Românească: Când aţi venit în Marea Britanie?

Doru Mălâia: Acum zece luni, mai precis, anul trecut în august.

 

D.R.: Şi aţi obţinut foarte repede toate documentele pentru care alţi români aşteaptă timp îndelungat. Cum?

D.M.: Prima dată mi-am echivalat studiile la NARIC, instituţia specializată care se ocupă de acest lucru în Marea Britanie. De altfel, m-am interesat înainte de a părăsi România care sunt condiţiile şi am venit aici cu toate documentele legalizate şi traduse. Am dat un simplu telefon, am respectat ce mi-au spus şi am primit de la NARIC diplomele de studii echivalate, inclusiv dreptul de a preda în această ţară. Mi-au făcut, însă, recomandarea de a studia timp de un an limba engleză. Motiv pentru care m-am înscris la o universitate, iar acum sunt student, urmez cursuri de perfecţionare a limbii.

Apoi am găsit o firmă care oferă asistenţă pentru obţinerea Blue Card-ului, document ce conferă drept de muncă neîngrădit românilor din UK. Am depus toată documentaţia pentru ca să intru în posesia acestui act. Am urmat procedura specială existentă pentru High Skills (persoane cu înaltă calificare – n.r.) şi în acest fel am scurtat cu circa cinci luni timpul de aşteptare pentru obţinerea acestui document. O aplicaţie de acest fel poate dura, în mod normal, cam şase luni.

Mi-am deschis imediat şi un cont bancar la banca HSBC. A fost foarte simplu. Această bancă are un produs numit Passport Account, special pentru nou-veniţii în UK. Ai nevoie doar de paşaport şi o dovadă de adresă. Iar cardul bancar este extrem de important în această ţară. Tot în acest interval, am aplicat şi pentru NINO (National Insurance Number – n.r.). Am fost la interviu şi am primit răspuns pozitiv în trei săptămâni. În fine, CSCS cardul şi UTR-ul le-am obţinut relativ uşor, pentru că procedura e simplă.

În aproximativ patru luni aveam toate documentele…

 

D.R.: Cei care aplică pentru NINO se plâng că sunt refuzaţi în mod repetat. În cazul dvs. a fost chiar atât de uşor?

D.M.: Eu chiar am lucrat ca self-employed în construcţii. Am venit aici cu toate sculele necesare, pentru că în România am avut propria firmă în acest domeniu.

Trebuie să spun, însă, că am avut şi puţin noroc. Am găsit un român care m-a ajutat, oferindu-mi dezinteresat prima lucrare. Este vorba de un băiat pe nume Remus, care se află aici de 11 ani. L-am găsit prin intermediul unui anunţ postat pe un website. Intermedia un job. Mai întâi, când a auzit că nu am niciun act, mi-a spus că nu am dreptul să lucrez. L-am mai sunat de două-trei ori, explicându-i insistent că am studiat legislaţia şi că aceasta permite românilor să muncească fără acte în primele trei luni pe teritoriul Regatului Unit. I-am cerut să aibă încredere în mine şi să mă ajute. Până la urmă a fost de acord… Se pare că i-am câştigat încrederea. În final, mi-a oferit jobul şi nu a încasat niciun fel de comision pentru lucrarea respectivă. M-a ajutat efectiv şi am rămas prieteni…

 

D.R.: Cum a decurs interviul de la Job Centre Plus?

D.M.: Nu am avut absolut nicio problemă, pentru că am studiat foarte atent întreaga procedură înainte de a mă prezenta la interviu. Am văzut cum funcţionează sistemul şi care sunt întrebările standard care se pun. Dacă ştii să răspunzi la acestea şi spui adevărul, nu poţi avea dificultăţi. Cred că momentul decisiv pentru decizia de acordare a NINO se consumă atunci când funcţionarii britanici verifică prin telefon persoanele care au dat referinţe despre aplicant. Este foarte important să furnizeze informaţii corecte şi credibile. Mie nu mi s-a părut că cineva ar avea ceva cu românii…

 

D.R.: Şi aţi continuat să munciţi în construcţii?

D.M.: Încă de la început am înfiinţat o companie cu obiect de activitate construcţii şi cleaning, Se numeşte Axisolution Limited. A durat 20 de minute şi am făcut totul online. Aşa că, de la începutul acestui an, lucrez ca angajat la propria mea firmă.

 

D.R.: Asta e tot?!

D.M.: Nu. Eu am venit practic aici să fac afaceri. Vreau să dezvolt business-uri.

 

D.R.: Şi reuşiţi acest lucru?

D.M.: Ca absolvent de sociologie, am încercat de la început să aflu cu ce probleme se confruntă românii din această ţară. Aşa am observat că toată lumea se plânge de acte. În consecinţă, am creat pe reţeaua de socializare Facebook un grup numit „Români-UK” şi ulterior un website, seasyuk.co.uk, dedicat celor care vor informaţii legate de obţinerea documentelor în Marea Britanie. Am investit timp şi bani fără să câştig imediat. Dar am făcut să circule informaţia şi sunt convins că acest lucru va da roade, cu timpul.

De asemenea, mai am un website, webdesignexpert.co.uk. Prin intermediul acestuia, realizăm website-uri pentru piaţa britanică cu angajaţi în România. M-am orientat spre acest domeniu deoarece costurile producţiei unui website aici sunt foarte mari faţă de România.

 

D.R.: Mai aveţi şi alte planuri?

D.M.: Voi dezvolta o reţea de grădiniţe pentru copii în Londra. Am creat deja un website în acest sens, snowhite-kindergarten.co.uk. Urmează să încep discuţiile cu primăriile capitalei pentru a identifica zonele în care ar fi nevoie de acestea.

Şi mai am şi alte planuri…

 

D.R.: Credeţi că veţi reuşi?

D.M.: Nu mă interesează să câştig imediat, ci pe termen lung. Şi sunt convins că până la urmă voi câştiga.

 

D.R.: Există un secret al modului în care aţi reuşit într-un timp foarte scurt ca imigrant român la Londra?

D.M.: Cred că am avut un avantaj pentru că am venit aici cu bani în buzunar şi cu maşina proprie. Primele trei luni am circulat în Londra şi în toate împrejurimile metropolei. Am văzut foarte multe depozite, am stat de vorbă cu oameni, mi-am dat seama cum funcţionează totul în această ţară. Cred că sunt mulţi români care stau de ani de zile aici şi nu au ajuns pe unde am fost eu. Am vrut să văd exact, să cunosc, să văd organizarea, care este total diferită de ceea ce ştim noi. Pentru cei care vin în Marea Britanie fără să aibă bani de supravieţuire măcar pentru primele luni este mult mai greu…

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!