Cum să vinzi o artă preistorică

Articol publicat in sectiunea Cultură, Diaspora, Poveşti româneşti pe data 28 iulie 2015

Londra_Tibor Inasi_pirogravor

Am întâlnit la Londra un român care face pirogravură: în primele secunde a trebuit să mă gândesc la ce anume se referă. Ceva legat de foc, dar sensul exact, deși familiar, era prea departe în sertarul memoriei. Este vorba de o artă atât de veche, încât e întinsă pe toată istoria omenirii, de când s-a descoperit focul. Dar cum își face loc o astfel de artă în lumea modernă? Cine o face și cine o cumpără?

Metodele tradiționale în artă sunt tot mai uitate de societatea digitală, unde artiștii se joacă cu pixeli și cu Photoshop. Noile curente se bazează foarte mult pe lucrul cu computerul și creația este intermediată de tehnologie într-o asemenea măsură, încât de multe ori începe să se confunde cu aceasta. În marea de artiști digitali se mai strecoară și câte unul căruia îi place să simtă organicul: lucrează pe materiale din lemn, piele, os și orice altceva provenit din natură.

După ce l-am întâlnit pe timișoreanul Tibor Inași, am aflat că pirogravura este în prezent o artă rară. E practicată de foarte puțini oameni și sunt și mai puțini aceia ce încearcă o redare realistă, așa cum face el. În România este totuși destul de întâlnită, în comparație cu alte țări, dat fiind că a fost – și este – o metodă tradițională folosită în crearea artizanatului românesc. Cu siguranță, oricare dintre noi a văzut un specimen din această artă, ori pe porțile tradiționale din Maramureș, ori pe casele vechi din zona Brașovului, ori pe icoane la diferite mănăstiri, ori pe linguri de lemn din târguri de sat… și exemplele pot continua.

Tânărul de 29 de ani a venit la Londra cu avânt mare: vrea să încerce să-și vândă lucrările în inima metropolei moderne, unde „orice e posibil” după cum spune. A primit și o încurajare ce-i alimentează entuziasmul pentru această artă, de la unul dintre cei mai renumiți pirogravori din lume, un român stabilit în Statele Unite.

 

Diaspora Românească: Cum ai ajuns la pirogravură?

Tibor Inași: Deși nu am făcut studii de artă, de mic mi-a plăcut să desenez. Îmi reușea, dar nu am considerat că e ceva ce merită să fie exploatat. Am văzut activitatea asta ca pe un hobby, ca pe o distracție, o metodă de umplere a timpului liber.

 

D.R.: Asta până când?

T.I.: Până acum aproximativ doi ani, când am pus mâna pe un instrument de pirogravat mai bătrân decât mine, găsit în garajul tatălui meu. Aparatul avea vreo 35 de ani, construit de tatăl meu din teodolit în vremea comunismului, ceva destul de simplu cu niște rezistențe și bobine, mare și greu. De atunci, utilajele astea au devenit mult mai ușoare și mai practice. Primul desen a fost o schiță de oameni ca de sfoară, ceva foarte simplu.

 

D.R.: De la omuleți de sfoară ai ajuns la portrete complexe.

T.I.: De la schițe am trecut la portrete monocrome, fără detalii, practic făcute doar din umbre, unde singura nuanță era negrul, care sugera imaginea. Tot încercând, am început să adaug hașură de mai multe feluri și, treptat, am ajuns la un gen de artă nu suprarealistă ca gen, ci superrealistă ca realizare. Acum lucrez mult după fotografii și încerc să redau cât mai exact toate trăsăturile, toate detaliile. Se poate reproduce absolut orice în proporție de 90-95, poate chiar 100% din realitate. E important ca poza să fie de o claritate maximă. Apoi am început să experimentez cu lucrări de geometrie pură și sunt deschis la mai multe subiecte.

 

D.R.: Cât timp consumă o lucrare?

T.I.: E o formă de artă care se face strat pe strat, nu e ca la pictură, unde colorezi schița. Durează mult, de la câteva ore la câteva sute de ore, în funcție de mărimea și complexitatea lucrării. Până acum, cel mai lung timp petrecut pentru o lucrare a fost 80 și ceva de ore, pe o suprafață de 90×60 de centimetri. Intenționez să trec suta de ore în curând.

 

D.R.: Ce aplicații mai poate avea pirogravura?

T.I.: O grămadă. Se poate lucra pe mobilier, pe podele, pe porți. Poți imprima pe lemn, pe piele, pe plută, pe os, până și pe o pânză bine țesută. Am făcut o lucrare și pe parchet, de exemplu, și a ieșit chiar bine.

 

D.R.: Cum ți-au mers vânzările până acum?

T.I.: A fost foarte greu. N-am găsit om de mijloc care să promoveze așa ceva. Orice vânzare a fost ca urmare a promovării făcute de mine sau prin recomandări. Cel mai mult am vândut portrete, le fac la comandă. De exemplu, cel mai departe, să zic așa, am ajuns în Palestina, de unde am primit o comandă la recomandarea unei cunoștințe din Timișoara. Aici însă, în Londra, cred că va fi diferit, pentru că mediul cultural e altfel: oricine vrea să intermedieze pe oricine ca să facă un ban. În România mi-am făcut și cont pe Etsy, dar acolo nu am vândut.

 

D.R.: De ce ai plecat din țară?

T.I.: Diferența de prețuri la ceea ce fac eu este enormă. Aici aș putea să vând o lucrare începând de la 4-500 de lire. În România lucram pe mărunțiș. La calculul lunar între cheltuieli și venituri rămâneam cu griji, nu cu bani.

 

D.R.: De ce ai ales Londra?

T.I.: Aici e o concentrație culturală enormă, cu foarte multe oportunități. Aici chiar și cu un job simplu poți să te descurci. De exemplu, eu am venit cu un contract de îngrijitor, dar foarte rapid am schimbat macazul. În curând, sper să mă ocup exclusiv de pirogravură.

 

D.R.: Cum crezi că vei putea face mutarea de la un job clasic la a-ți câștiga traiul din artă?

T.I.: Ca să vând, cred că cea mai bună abordare în linia mea de muncă e să țintesc magazine, baruri, saloane de tatuat. Voi merge și în Camden, poate să îmi fac un stand acolo. Pe cont propriu, cred că pot reuși prin prezența la expoziții, galerii. În România, mergeam la târguri de artă, de artizanat, și pe astea le voi urmări și aici. O idee primită recent ce ar merge pe partea comercială ar fi să pirogravez măsuțe de cafea și, de asemenea, o să activez și pe Ebay.

 

D.R.: Ce strategie a dat roade până acum?

T.I.: Am contactat și ICR-ul și se pare că sunt interesați. Din colecția de lucrări mai am nevândute vreo aproximativ 30, pe care le pot expune. Și recent, am obținut primul spațiu pentru a expune câteva lucrări, într-un magazin de biciclete. Curios lucru într-adevăr, dar artistul care a expus înainte acolo a vândut de mii de lire.

Lucrările lui Tibor se pot găsi pe www.termita.co.uk și pe Facebook la pagina Termita Woodworks.

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!