Cum votam?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 6 februarie 2011

Intr-o varianta adaptata la noile dezbateri asupra votului, celebra replica a cetateanului turmentat s-ar modifica radical. In loc de „Eu (hic) cu cine votez?”, poate ar intreba „Eu (cu hic sau fara) cum fac sa votez?”. Dezbaterea asupra votului prin corespondenta a atins societatea civila, dar nu cu suficienta forta de soc pentru a stabili un raspuns adecvat. De altfel, societatea romaneasca a devenit destul de inerta la dezbateri serioase. In spiritul presei tabloidizate, romanul prefera mai degraba barfa decat dezbaterea, enervarea decat reflectia, respingerea decat acceptarea unei idei noi. Cu toata atipeala publica in raport cu acest subiect, in exterior s-au inregistrat polemici destul de aprinse, culminand cu respingerea ideii de catre deputatul PSD, Cristian Rizea. Moment care a rigidizat pozitiile, politizand un demers care nu se voia nicidecum politic. Intrebarea esentiala „Cum facem sa voteze cati mai multi romani din afara granitelor” s-a transformat intr-o suma de intrebari-satelit, nauce si piezise, de genul „De unde stim ca nu ne furati votul?”. Pornind direct cu o astfel de suspiciune, nu mai putem niciodata construi nimic.

Nu buna credinta a Puterii (oricare ar fi ea) este argumentul unei proceduri corecte, ci insasi tehnica derularii unui astfel de vot. Mai intai, e de vazut daca acceptam ideea ca putem vota, asemeni altor state democratice, si altfel decat ducandu-ne la cabina de vot (de care uneori ne despart sute de kilometri). Daca da, nu ne raman decat putine optiuni. Votul electronic nu pare a asigura o securizare suficient de performanta pentru romani. De altfel, chiar daca operatiunea ar fi excelent securizata electronic, ramane teama ca un vot trimis „in virtual” va disparea in neant. Nici o aritmetica nu ne va putea convinge ca totul s-a derulat corect, ca nimeni n-a mai apasat o tasta in plus, stergandu-ne votul sau multiplicandu-l la infinit. In schimb, votul prin corespondenta are un avantaj. E palpabil, material, il marcam cu mana noastra, putem cere verificarea lui daca avem vreo indoiala. Exista pe hartie si poate fi dovedit. Mai ramane doar problema calatoriei tuturor acestor pretioase hartii spre cei care le contabilizeaza. Dar aceasta nu mai reprezinta deja o noutate. Voturile romanilor din strainatate calatoresc de ani buni din cele mai indepartate colturi ale lumii spre Bucuresti. Si tocmai calatoria lor aduce tensiunea, asteptarea, si, uneori, chiar schimbarea balantei (dovada ultimele alegeri prezidentiale). Poate ca aceasta varianta nu este cea ideala. Sau poate ca varianta ideala nu exista. Dar important este un singur lucru: ca romanii din strainatate sa aiba sansa de a participa simplu, eficient la ceea ce va fi Romania viitorului imediat.


Etichete: , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!