Dator la statul britanic? Nu scapă nimeni!

Articol publicat in sectiunea Acte, Bani, taxe şi beneficii, Diaspora pe data 25 aprilie 2016

uk_bailiffs1

De 6.000 de lire s-a bucurat, de aceeași sumă nu mai poate pune capul liniștit pe pernă, acum! În urmă cu trei ani de zile, cam în aceeași perioadă, Marian, un tânăr din Covasna, își completa pentru prima dată declarația de venit (Tax Return-ul). Își amintește că a muncit mult în acel an, iar suma taxelor reținute de statul britanic era de peste 6.000 de lire. Așa că… sfătuit și împins de la spate de alți colegi, românul a cerut să recupereze întreaga sumă.

Și a primit banii, doar că la numai câteva luni, Oficiul de Taxe – HMRC a deschis o investigație pe numele său. O adevărată durere de cap, ne spune tânărul în vârstă de 33 de ani, care s-a trezit la acea vreme că are de înapoiat statului în jur de 2.500 de lire. Numai că nici nu i-a returnat, dar nici nu și-a mai făcut vreodată închidere de an. Acum, suma pe care trebuie să o restituie aproape că s-a dublat, iar cel mai rău lucru este că nu mai poate dormi liniștit de când recuperatorii trimiși de HMRC i-au intrat în casă pentru a-i confisca bunurile.

Și cum e perioada taxelor, ar fi bine să luați în calcul și experiența românului care nu mai are liniște…

     

HMRC… mereu pe urmele datornicilor

Câteodată e bine să te mulțumești cu mai puțin. Cel puțin la această concluzie a ajuns Marian, un român de 33 de ani din Covasna, care s-a trezit în urmă cu o săptămână cu recuperatorii la ușă. Nu poate spune că a fost luat prin surprindere, pentru că… a primit tot felul de avertismente de la Oficiul de Taxe.

„Eu sunt om în toată firea, am peste 80 de kilograme și, deși mă așteptam la ceva din partea lor, pentru că am tot primit scrisori, am un teanc pe masă, mi-au tremurat picioarele când i-am văzut pe recuperatori la mine la ușă. Chiar mă întorceam de la serviciu, când, în fața casei, doi oameni s-au dat jos brusc și așa mai nervoși dintr-o mașină și mi-au spus pe nume. Imediat mi-au arătat niște insigne… arătau ca cele de poliție, cele din filme, s-au prezentat și mi-au spus răspicat că vor să discute cu mine. Am înlemnit! Mi-au trecut prin cap o mie de gânduri. Pe moment, am crezut că am făcut ceva grav, că mă caută poliția, că poate este doar o greșeală. Însă imediat mi-au fost înlăturate aceste temeri. Era vorba de HMRC, de un proces la care nu m-am prezentat, de o datorie și de bani care trebuie achitați în cel mai scurt timp. Peste 6.000 de lire!”, ne povestește românul despre sperietura pe care a trăit-o în urmă cu o săptămână.

—————————————

„Culmea este că toți cărora le-am povestit tot ce mi s-a întâmplat sunt de părere că cei doi recuperatori m-au urmărit. Îmi amintesc doar momentul în care s-au dat jos așa rapid din mașină și au venit direct la mine, cu insigna în față, și mi-au spus numele. A fost mai ceva ca în filme. Atitudinea lor m-a făcut să cred că urmează să îmi pună cătușele și că mă vor aresta acolo, în plină stradă.”

Marian, 33 de ani

—————————————

 

Mai bine… mai puțin

Povestea aceasta a datoriei de 6.000 de lire a început în anul 2013, când românul, în gașcă cu alți colegi de pe șantier, s-a riscat să recupereze toate taxele pe care compania pentru care lucra atunci i le-a reținut pe acel an financiar.

„M-am luat atunci după alți români care lucrau cu mine. Eram și la început și nu prea știam cum stă treaba cu HMRC. Mi-au intrat în cap vorbele lor… să îmi iau toate taxele înapoi, să nu las nimic la stat! Și așa am făcut. Am declarat foarte multe cheltuieli, astfel încât să recuperez 6.000 de lire, iar contabilul care s-a ocupat de închiderea mea de an financiar mi-a trimis declarația de venit pe propria răspundere. Banii au intrat la scurt timp direct la mine în cont. Vai, ce m-am mai bucurat! Am zis că am scăpat și că mi-a reușit. Numai că, după vreo patru-cinci luni, m-am trezit cu o investigație urâtă de tot. Îmi cereau tot cei de la HMRC. Invoice-uri, statemente bancare, chitanțe care să ateste cheltuielile pe care le-am declarat, absolut tot au vrut. De atunci a început chinul. A durat cam un an de zile să ajung cu ei la o concluzie. Bine… dar în tot acest timp m-a ajutat contabilul cu care făcusem închiderea de an. A trimis vreo 20 de scrisori la ei, a sunat cu mine de față de peste 30 de ori. Am trimis tot felul de hârtii de la bancă, invoice-uri… chitanțe. M-au ajutat niște colegi atunci cu tot felul de bonuri pentru scule și materiale. A fost groaznic! Nu doresc nimănui să fie investigat de către cei de la HMRC. E o presiune mare. De-aș fi avut atunci mintea de acum… nu mă mai luam după unul sau altul. Mai bine ceream mai puțin. Nu știu ce a fost în capul meu de m-am aruncat eu așa… ca nebunul”, ne povestește românul despre acea perioadă deloc plăcută din viața sa.

 

Bulgărele de zăpadă…

Din păcate, după un an de zile de chin, de scrisori și telefoane, cu cei de la Oficiul de Taxe, Marian… a sărit din lac în puț!

„Atunci, în aprilie 2013, a fost primul an în care mi-am trimis declarația de venit. În 2014, anul următor, contul meu online la HMRC fusese blocat. Mi-au spus să aștept mai întâi un răspuns final la investigație și apoi să le trimit Tax Return-ul. În cele din urmă, când s-a încheiat totul, mi-au cerut înapoi 2.500 de lire, din cele 6.000 pe care le luasem. Contabilul meu de la acea vreme mi-a spus că am scăpat totuși destul de bine. Numai că eu la vremea aceea, adică în octombrie 2014, aveam deja alte datorii mari. Nu am avut de unde să le plătesc celor de la HMRC cele 2.500 de lire. Și i-am ignorat. De atunci am tot primit scrisori, și scrisori, și alte scrisori. Contabilul care mă ajutase să îmi rezolv problema s-a mutat între timp în România. Am încercat să merg la alte firme de contabilitate, dar am primit de la toți același răspuns: că nu se pot ocupa de o investigație atât timp cât nu am făcut închiderea de an cu ei. Așa că… pe românește, am lăsat-o și eu moartă. În ultima perioadă nici nu mai deschideam scrisorile de la HMRC, pentru că mi se ridica părul în cap, toate erau cu roșu Urgent, Final Notice, că nici nu mă mai puteam odihni”, ne spune românul despre imensa greșeală pe care a comis-o ignorând toate scrisorile.

—————————————

„Problema a fost că la cele 2.500 de lire pe care le aveam de înapoiat s-au adăugat tot felul de taxe și comisioane în cei doi ani de zile, plus că eu nu am mai apucat să îmi trimit declarațiile de venit pe ultimii doi ani de zile și s-au mai adăugat și de acolo alte amenzi. Ca un bulgăre de zăpadă. S-a făcut din ce în ce mai mare. Acum suma totală pe care o datorez HMRC-ului este de 6.000 de lire. Exact cât am cerut atunci în 2013. Atât am cerut, atât trebuie să dau înapoi!”

Marian, 33 de ani

—————————————

 

Orice ar fi, bun de plată!

În prezent, stresul cel mare este că recuperatorii care l-au „întâmpinat” în fața ușii în urmă cu o săptămână i-au dat răgaz de numai șapte zile pentru a plăti suma restantă de nici mai mult, nici mai puțin de 6.000 de lire.

„Problema este că cei doi recuperatori au vrut să înceapă să ia din casă de atunci, de când au venit, numai că le-am explicat că nu îmi aparține absolut nimic, că locuiesc cu chirie și că mai toate lucrurile din casă sunt ale proprietarului. Acum l-am băgat și pe landlord în această belea, pentru că el trebuie să trimită un mail în care să confirme că tot ce este în casă îi aparține. O mare nebunie… În plus, le-am arătat și contul meu de Debit ca să le dovedesc că nu am acești bani. M-am gândit că poate aș putea plăti în tranșe… dar cică nu mai este posibil, că ar fi prea târziu! Că deja a avut loc un fel de proces în numele meu și acum ori plătesc toată suma, ori mă declară statul «bankrupt» – falimentar. În cele din urmă, mi-au dat la dispoziție șapte zile, timp în care proprietarul trebuie să trimită un mail în care să spună că tot ce se află în casă îi aparține, în caz contrar vor lua lucrurile de valoare, ori să achit suma într-o singură tranșă”, ne spune îngrozit interlocutorul materialului nostru.

—————————————

„Acum stau cu ochii pe stradă și cu urechile la sonerie non-stop. Mă aștept oricând să sune la ușă sau să mă ia la întrebări direct din stradă. Am înțeles că în toate cazurile în care oamenii datorează bani statului, fie amenzi de circulație, fie sume la HMRC, toate acțiunile acestea sunt foarte agresive pentru că statul britanic nu își mai permite să piardă bani. Și astfel, vor să recupereze tot ce le aparține. La mine la ușă au venit cu un ordin judecătoresc… deci este cât se poate de serioasă problema.”

Marian, 33 de ani

—————————————

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

O parere la “Dator la statul britanic? Nu scapă nimeni!”

  1. bogdan stanciu Spune:

    niste impostori englezii.asta e .legea e de partea lor

Spune-ti si tu parerea!