De ce încă mai plecăm din țară?

Articol publicat in sectiunea Muncă, Poveşti româneşti pe data 26 noiembrie 2015

uk_livrari-cu-bicicleta

Românii încă pleacă din țara lor. Situația actuală din România încă îi mai dezamăgește pe mulți, dar pasul de a pleca nu este luat ușor. Însă odată decizia luată, schimbarea societății în care trăiesc este privită nu cu teamă, ci cu încredere în puterea unui nou început. Așa ne relatează un român care a pornit anul acesta spre marele necunoscut.

Traian Grădinaru a venit la Londra în luna mai a acestui an. A luat hotărârea deși nu este „genul de om care pleacă din țara lui”, după cum ne spune, dar a cedat atunci când viața a devenit din ce în ce mai grea. „N-am vrut să plec din România, de atâția ani deja se pleacă și aș fi avut ocazii în trecut. Am văzut cum prieteni și cunoștințe au plecat în țări din Europa sau mai departe, pe unii i-am văzut întorcându-se și iar plecând, dar niciodată nu m-a atras ideea de a pleca”, ne povestește tânărul din județul Arad.

Născut, crescut și școlit în Sântana, Arad, românul nu a vrut să cunoască o altă casă. Micul oraș i-a fost îndeajuns, chiar și atunci când avea opțiunea să se mute într-un oraș mai mare, pentru găsirea unei slujbe mai bune. „Am o mătușă în Arad și puteam să stau acolo, ca să-mi găsesc ceva mai bine plătit. În Sântana lucram la fabrica de reciclare de aluminiu și aveam salariu mic. Am lucrat patru ani acolo și nu mi-a crescut salariul decât cu 150 de lei. O vreme m-am descurcat și așa, dar a venit și vremea când mi-am găsit prietenă și am început să ne gândim la o familie. Atunci mi-am dat seama că nu am cum să duc o viață normală, că ar trebui tot timpul să fiu cu grija zilei de mâine”, ne spune Traian. 

După ce traiul a devenit tot mai greu în locul în care s-a născut, Traian a făcut primul pas în încercarea de a-și face o viață mai bună. „Anul trecut am trecut peste dorința mea de a sta în Sântana, m-am dus până la urmă la Arad. Am găsit job la fabrica Takata și am lucrat un an la ei, dar am văzut că e tot așa ca și la mine în oraș. Adică te ține pe salariu cât de mic și colegii ziceau că e greu să iei mărire. Decât să stau departe de casă și de partenera mea, am zis că mai bine mă întorc”, ne mai povestește tânărul, care, când s-a întors în orașul natal, a aflat că slujba lui nu mai era disponibilă. „Nu m-au putut primi imediat înapoi la fabrică. Fostul șef zicea că o să încerce să mă bage din nou. Dar asta a durat mai bine de trei luni de zile, timp în care mi-am făcut datorii. Și când n-ai bani, ești mai stresat, mă certam tot timpul cu partenera și cu părinții”, mai povestește Traian.

 

„S-a rupt coarda”

În luna aprilie, el și-a primit jobul înapoi, dar a avut o surpriză neplăcută. „S-a eliberat un loc la fabrică și, când m-am dus în prima zi la lucru, mi-au spus că nu-mi poate da salariul pe care l-am avut când am plecat, că va fi mai mic cu 100 de lei. Atunci s-a rupt coarda, parcă mi-a trosnit ceva în cap. Imediat mi-am dat seama că va trebui iar să aștept cine știe cât pentru o mărire de salariu. Și am văzut cum or să se scurgă anii fără să pot face ceva ca lumea”, își amintește Traian.

În ziua aceea, el a simțit pentru prima dată că are de căutat mai departe decât un alt oraș. Dar nu și-a formulat în minte o hotărâre, nu și-a dat seama imediat ce e de făcut. Asta până când, la câteva săptămâni după aceea, venind de la lucru, a văzut pe un stâlp o reclamă mică: „Vrei să câștigi 1.200 de lire în Londra? Noi îți oferim de lucru.” „M-am uitat pe foaie și am luat numărul de telefon. Nu m-am informat până atunci despre plecat din țară, doar la momentul ăla ceva m-a împins să mă gândesc la opțiunea asta. Până acasă mi-am făcut calcule, așa încât m-am prezentat la prietena mea cu un plan. În seara aia am cerut-o în căsătorie și m-am hotărât să plec să muncesc în altă țară”, ne spune Traian.

 

link-sus

„Furnica in UK, bondar in Romania”

Plomba dentara, de la 50 la 500 lire!

Viaţa de au-pair. Bine sau rău?

Certificate de nastere pierdute de… Royal Mail

link-jos

 

„Am văzut minusurile după ce am hotărât să plec”

După entuziasmul inițial, Traian și-a dat seama că problemele multe pe care societatea românească le are nu se pot rezolva prin așteptare. „După ce am luat hotărârea, am început să devin tot mai critic. Am început să văd partea negativă, nivelul scăzut de trai, lipsa de locuri de muncă, dezinteresul oamenilor față de comunitatea în care trăiesc, banii pe care trebuie să îi dai șpagă încolo și-ncoace”, adaugă tânărul de 25 de ani.

Românul a venit la Londra printr-o agenție de recrutare care i-a oferit un loc de muncă în domeniul serviciilor sociale, ca și îngrijitor pentru bătrâni. Aveam asigurat salariul de 1.200 de lire și ei mi-au găsit și loc de chirie. Totul părea foarte bine când am plecat. Când am ajuns n-a fost chiar așa, ei lăsaseră să se înțeleagă că mai mult stai cu bătrânii, ca să le ții companie, dar, de fapt, trebuie să îi speli, să-i hrănești și să le dai medicamentele. Eu n-am nicio calificare medicală și mi s-a părut total nepotrivit să le dau eu medicamentele. Unui om care a lucrat acolo i s-a întâmplat să dea o doză greșită și bătrânul a trebuit dus la spital. Eu n-am vrut să fiu responsabil de așa ceva, detaliază Traian. La scurtă vreme, el a renunțat la jobul de îngrijitor.

„M-am întâlnit aici cu un prieten care face curierat pe bicicletă și, de când am aflat de jobul ăsta, am plecat de la bătrâni. M-am înscris și eu la o agenție de livrări și am început să lucrez pe bicicleta pe care prietenul meu mi-a dat-o temporar, până îmi fac niște bani”, mai povestește Traian. „Nu am avut destule ore de lucru de la agenția de livrări de mâncare și am tot căutat să-mi umplu tot timpul. Acum două săptămâni, mi-am găsit o altă agenție, pentru care fac tot livrări pe bicicletă, dar nu de mâncare, ci de obiecte mici care au fost la reparat sau la spălătorie, diverse pachete. Așa am aproape full-time de lucru și fac și ceva ce-mi place mult mai mult”, completează Traian, care plănuiește să își schimbe permisul de conducere românesc în cel pentru UK, pentru a putea face livrări pe motocicletă, unde, spune el, este mult mai mult de muncă și se pot face până la 3.000 de lire pe lună.

Românul plănuiește să lucreze cât mai mult posibil într-un timp cât mai scurt pentru că „nu mă văd locuind aici definitiv, nu vreau să ne stabilim aici, vreau să mă întorc și să am o familie în România”.

Autor articol: Anamaria Sandra

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!