De ce mă duceți la grădi?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 2 septembrie 2013

Lui Matei

Îi ducem, dimineața, la grădiniță, fără să ne fi trezit prea bine nici noi, nici ei. Ne spunem în gând că ei, oricum, sunt prea mici ca să se trezească la ora asta și să meargă într-un loc în care chiar au ceva de făcut. Ei își spun în gând, probabil, că suntem prea bătrâni ca să ne mai trezim la ora asta și să ne ducem într-un loc în care chiar avem ceva de făcut. Ne acceptă așa, morocănoși, grăbiți, stresați, fiindcă n-au altă variantă, și, oricum ar suci problema în mintea lor, tot părinți rămânem. N-au încotro. Unii, mai ales băiețeii, s-ar duce la grădiniță singuri, cu mașina lor. E nemaipomenit să mergi cu mașina ta oriunde, dar mai ales la grădi, unde te pot vedea și ceilalți copii. Din păcate, mașinile lor sunt atât de mici încât nici Mickey Mouse n-ar încăpea în ele, fie el și în varianta de pe internet văzută pe telefonul mobil. Pentru mașinile mari e nevoie de permis de conducere, iar așa ceva se poate obține doar la adânci bătrâneți, de pe la 18 ani încolo. Așa că… forget it. Fără îndoială, copiii noștri ne bombăne când îi ducem la grădiniță. Că de ce la grădinița aia, că de ce la educatoarea aia, că de ce alți copii sunt guralivi și obraznici și nu pățesc nimic, iar ai noștri sunt certați imediat dacă pun o foarfecă în priză, provocând un scurt circuit în tot cartierul. Evident, sunt persecutați. Iar aici nu poate fi decât mâna lui Saruman din Stăpânul Inelelor (sau a lui Sauron, că nimeni nu poate face o diferență clară în această privință), dacă nu cumva a lui Goofy când e zăpăcit și uită despre ce era vorba în film. Nu toate nemulțumirile copiilor noștri sunt, însă, aiurite. La simpla întrebare „De ce la grădinița asta?”, rareori avem un răspuns absolut argumentat. Avem, într-o primă instanță, un fel de mici replici prostești ca să scăpăm de gura lor. Că asta era mai aproape, că la asta se vorbește și românește, că la asta educatoarea e mai blondă… Rareori o asemenea problemă minusculă ne pune pe gânduri. De ce la grădinița asta? Dacă ne frământăm mintea puțin, descoperim că subiectul e greu. Cum alegem grădinița potrivită? Ce ne oferă ea, ce vrem noi și ce vrea copilul nostru, cel care ne bombăne în fiecare dimineață? Cel care ne spune brusc, după o intensă reflecție: „Azi nu vreau la grădi!” Iată o ecuație complicată. Ziarul nostru îi acordă două pagini. Dar, fără îndoială, nu e de ajuns.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!