De ce-am plecat? De ce-am mai fi rămas?

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 1 decembrie 2014

Germania pune piciorul în prag în privința imigranților români (și nu numai). Dar altfel decât UK sau Franța, fără nicio demagogie și fără niciun substrat electoral. O face

logic, matematic, apolitic, implacabil. Vin imigranți români care trebuie să beneficieze de sistemul de asigurări sociale german. Și beneficiază. Legea e lege. Dar unii dintre ei nu fac niciun efort ca să obțină un job. De aici, neamțul se încruntă. Adică venim și nu muncim? Luăm bani așa, de șmecheri? Șmecheria nu e apreciată dincolo de Mureș, la nord, și de Tisa, la vest. Când ajungem deja la Rin, nici nu mai discutăm. Vocabularul se schimbă total. Așa cum se schimbă și pe malurile Tamisei, dar cu nuanțe, cu interpretări, cu „well” și cu „yet again”. Și cu „Mister”. Mistere avem și noi, de nici nu le mai dăm de capăt. Dar, de data asta, Germania alungă ceața misterelor și face puțină curățenie în ogradă. Va să zică, românii sunt de admirat (spunea Angela Merkel) pentru votul lor entuziast și disperat din diaspora. În același timp, românii rămân suspecți în măsura în care vor să profite de un sistem în care nu se integrează. Păcăleala nu mai ține. Românii nu sunt români în general, ci sunt români cu nume și prenume, CNP și adresă. Lucrează la compania X sau nu lucrează deloc. Dacă nu lucrează deloc și primesc asigurări, ecuația nu mai dă numere corecte. Dă cu virgulă. Mașinăria se blochează. Pentru ca mașinăria să nu se blocheze, trebuie să scoatem virgulele. Nu există „dacă”, „poate”, „cine știe”. Există întrebarea „Românii în cauză lucrează sau nu ?” Unii da, alții nu. Și iată că Germania propune o nouă reglementare a chestiunii imigrației, care prevede că cei care fac joc de gleznă pe tușă, dar nu intră pe arenă, nu primesc nici cadouri în asigurări sociale. Dar, dincolo de această reglementare la care nu avem ce comenta, se deschide o altă întrebare. Dacă tot plecăm, de ce naiba plecăm? Fiindcă chiar e nevoie sau fiindcă e la modă și nu mai avem „fatza” dacă nu povestim că am fost „afară”? Dacă nu vrem să lucrăm nicăieri în străinătate, oare de ce mai ocupăm locurile în aeroporturi și băncile prin parcuri? Sigur că ne respectăm între noi, că doar suntem români și vine Ziua națională. Dar n-ar fi rău să ne lămurim cu noi înșine. Vorba lui Arghezi. De ce-am plecat? De ce-am mai fi rămas?

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!