DE LA O PALMĂ, LA CĂTUȘE

Articol publicat in sectiunea Justiție / Poliţie, Reportajul săptămânii pe data 22 septembrie 2014

Diaspora romaneasca_De la o palma, la catuse

O uşoară „scatoalcă” românească este considerată o agresiune gravă la britanici. Nu contează că este vorba de o palmă dată la supărare sau de câteva îmbrâncituri însoţite de vorbe grele, la nervi, „ca în orice familie”…

Pe poliţiştii britanici nu îi interesează că o astfel de corecţie vine din partea mamei, tatălui, bunicilor sau a soţului/soţiei. Ei nu întreabă ce sentimente a manifestat agresorul sau agresoarea în familie; nu vor să audă cum s-a comportat el ori ea, în trecut, faţă de ai lui/ei. Şi nu întreabă cine este vinovat.

Au, în schimb, o procedură foarte strictă, pe care o aplică fără abatere: autorul agresiunii sau a abuzului de orice formă trebuie izolat. Odată ce „şi-a ieşit din pepeni”, acesta nu mai are voie să stea alături de ceilalţi. El nu mai poate nici să stea de vorbă cu cei din familie; şi nu îi mai este permis să se afle măcar prin preajma casei în care foştii lui „apropiaţi” locuiesc.

Aşa că este scos în stradă sau închis în arestul secţiei de poliţie. Fără drept de apel… Şi orice abatere de la aceste reguli este pedepsită grav, conform legilor britanice.

Greu de înţeles… dar adevărat.

 

 

Agresori, victime şi „călăi”

 

Abuzul şi agresiunea în familie nu au graniţe, dar legile care stabilesc pedepsirea acestor fapte diferă în fiecare ţară. În timp ce în România se acceptă zicala „unde dai, creşte”, în Regatul Unit, orice formă de comportament abuziv este tratată de oamenii legii strict şi dur, fără urmă de clemenţă.

Românii care trăiesc în Marea Britanie povestesc cu nedumerire despre cum oameni aparent nevinovaţi au fost „ridicaţi” de poliţiştii britanici şi trataţi cu maximă severitate „doar pentru o ceartă mai aprinsă” ori pentru „o simplă îmbrânceală”. Aceste destăinuiri, făcute cu teamă, nu vin din partea victimelor agresiunii şi nici de la agresori; de cele mai multe ori, ele sunt spuse „pe şoptite” de către martori sau cunoscuţi ai celor care au trăit astfel de experienţe. Şi nimeni nu înţelege cum se poate ca un ofiţer de poliţie să se bage într-o familie în care are loc o oarecare neînţelegere conjugală sau o „păruială” aplicată de un părinte unui copil neascultător…

 

Despărţire forţată, cu asistenţa Poliţiei

N.Z. este un român care a sunat în urmă cu câteva săptămâni la redacţia Diaspora Românească să îşi manifeste nedumerirea faţă de modul brutal în care nişte ofiţeri de poliţie britanici l-au despărţit de familia sa. El ne-a mărturisit cum, în luna ianuarie a acestui an, ajungea în stradă sub supravegherea poliţiştilor, după intervenţia oamenilor legii într-o ceartă conjugală.

„Stăteam în aceeaşi casă eu, soţia mea, cei doi copii ai noştri şi fratele nevestei mele. Între noi mai erau neînţelegeri, dar nici nu mă gândeam că se va ajunge, în acea zi, la probleme grave şi la despărţire”, spune bărbatul. Între N.Z. şi soţia sa a izbucnit o ceartă, „de la o vorbă spusă la întâmplare”. „Am ajuns să mă încaier cu fratele ei, care se băgase între noi. Deodată văd că apare Poliţia. M-au scos imediat din casă”, mai spune bărbatul, susţinând că, pe moment, nu înţelegea ce i se întâmplă. „M-am trezit pe drumuri, fără să am decât hainele de pe mine. Toate lucrurile mele rămăseseră în locuinţă. Eu am mai încercat să iau legătura cu ea, fiindcă nu concepeam că nu aş mai avea dreptul să mai calc pe acolo. Dar ea a făcut plângere din nou şi la sfârşitul lunii ianuarie am fost arestat”, continuă povestea lui N.Z.

Românul îşi aminteşte cum a stat două zile în arestul secţiei de poliţie, după care i s-a redat libertatea. „Dar m-au condiţionat că nu mai am voie să mă văd sau să vorbesc cu soţia mea. Mi-au zis că pot să merg în fosta noastră locuinţă doar cu acceptul lor”, mai afirmă bărbatul, contrariat.

Doar în 1 februarie i-au permis poliţiştii lui N.Z. să intre în casa în care locuise cu familia sa, undeva în Londra. „Dar când am intrat acolo, am găsit clădirea goală. Nu mai era nimeni în casă. Nici nevasta, nici copiii. Se mutaseră de acolo. Mai erau doar lucrurile mele. Iar eu, de atunci, nu mi-am mai văzut copiii”, spune bărbatul cu necaz. „Nu înţeleg ce lege poate să îmi interzică să îmi văd copiii”, insistă românul supărat.

N.T. susţine că soţia sa a înaintat formalităţile de divorţ la scurt timp după ce s-au despărţit şi a încercat fără succes să obţină custodia copiilor, în România, deşi nu avea consimţământul soţului.

„Eu am dat-o în judecată pentru fals şi declaraţii false”, mai pretinde cu deznădejde N.Ţ.

„De peste şase luni nu mi-am văzut copiii”, se plânge românul, reclamând sistemul juridic britanic ca fiind unul de neînţeles…

 

Cu bunica la arest

O singură palmă dată de o bunică nepoţelului ei a generat un adevărat coşmar pentru familia micuţului.

„Cunosc şi eu cazul unei bunicuţe care a trăit, împreună cu familia ei, o experienţă traumatizantă, aici, în Marea Britanie”, ne-a mărturisit, sub protecţia anonimatului, o româncă.

Bătrâna în cauză a ajuns să fie acuzată de abuz doar pentru un gest mai agresiv faţă de nepoţelul ei. Femeia i-a aplicat o corecţie corporală micuţului neastâmpărat, undeva, în plină stradă, într-unul din cartierele Londrei, ne-a dezvăluit românca. Trecătorii au solicitat imediat intervenţia ofiţerilor de poliţie. Poliţiştii au sosit şi au imobilizat-o pe femeie, în ciuda eforturilor disperate ale acesteia de a se opune şi de a contesta acţiunile acestora.

„Bunica nu pricepea deloc ce se întâmplă… Ea a fost separată cu forţa de nepotul ei şi reţinută timp de mai multe ore în arest. A trăit acolo o altă experienţă şocantă, nereuşind să înţeleagă de ce este acuzată… În final, a fost judecată şi oamenii legii au constatat cum femeia refuză să-şi accepte vinovăţia şi se opune în continuare cu vehemenţă. În consecinţă, sentinţa lor a fost aceea de deportare a femeii în România şi interdicţia de a se mai întoarce în Marea Britanie pentru un interval de 12 luni”, după cum ne declară românca.

Bunicuţa şi părinţii micuţului sunt şi în prezent consternaţi şi răvăşiţi de gravitatea acestei pedepse, ne-a mai mărturisit acelaşi „martor anonim”.

 

————————————–

Sfaturi guvernamentale împotriva abzului

 

„Orice formă de abuz în familie sau între parteneri, într-o relaţie, trebuie raportată imediat sunând la numărul de telefon pentru urgenţe 999”, se susţine imperativ pe website-ul guvernamental britanic http://thisisabuse.direct.gov.uk/. Cei care intră pe această adresă de internet au la dispoziţie datele de contact ale peste 20 de organizaţii care luptă împotriva abuzurilor şi agresiunii.

„Odată ce un astfel de apel este recepţionat la Poliţie, ofiţerii celei mai apropiate secţii de poliţie din zonă sunt obligaţi să intervină”, se mai precizează pe acelaşi website.

Procedura de intervenţie a poliţiştilor britanici, atunci când se deplasează la o adresă unde s-a consumat o ceartă, presupune parcurgerea următoarelor etape importante, după cum aflăm din sursa menţionată:

  1. Înregistrarea declaraţiilor victimelor abuzului şi ale eventualilor martori prezenţi la cele întâmplate, urmată de investigarea faptelor reclamate.
  2. Luarea de măsuri pentru a stopa actele de violenţă comise. Această etapă include, de cele mai multe ori, mutarea imediată a agresorului din spaţiul unde s-a consumat abuzul şi fixarea unor interdicţii care să facă imposibilă revenirea acestuia.
  3. Strângerea de dovezi ale agresiunii şi comportamentului violent; se fac fotografii ale vătămărilor corporale şi ale daunelor materiale rezultate de pe urma agresiunii.
  4. Ofiţerii de poliţie trebuie să se asigure că victimele abuzului şi persoanele vulnerabile (soţia, partenerul, copiii minori) se află în stare de deplină siguranţă. În caz contrar, acestea vor fi escortate într-un loc sigur. Autorul abuzului poate fi reţinut de poliţişti sau evacuat sub supraveghere din spaţiul unde s-au consumat faptele raportate.
  5. Investigatorii vor sta de vorbă, ulterior, separat cu autorul abuzului şi cu victimele acestuia.
  6. Victimele vor fi informate periodic despre modul în care avansează investigaţia.

————————————–

 

 

Când victima abuzează

 

Intervenţiile extrem de severe şi stricte ale poliţiştilor britanici în caz de comportament abuziv sunt adeseori exploatate de persoane fără scrupule şi rău-intenţionate. Aşa se face că uneori, ofiţerii chemaţi să constate o agresiune sunt induşi în eroare prin plângeri false. Iar presupusa victimă este de fapt ea însăşi o persoană abuzivă…

 

Vinovat fără vină

„Am un prieten care a păţit-o… Este român, stabilit de mult timp în Marea Britanie şi a avut o relaţie îndelungată cu o englezoaică. Totul a mers bine între ei până într-o zi în care ea s-a supărat şi a alertat Poliţia, acuzându-l de abuz conjugal”, ne-a relatat Constantin, un tânăr de 33 de ani, stabilit de peste 10 ani în Marea Britanie.

Prietenul lui Constantin a rămas şocat când a văzut că poliţiştii au venit şi l-au scos din casă cu forţa, fără măcar să îl asculte. „Mi-a povestit că nici măcar nu a atins-o pe fosta sa prietenă şi că nu i-a făcut niciun rău. Totuşi, ea s-a folosit de această modalitate pentru a scăpa de el. Românul nu a mai avut voie din acel moment nici să o caute la telefon, nici să se apropie de casa unde locuia fata. I s-a spus că dacă nu respectă aceste condiţii, va fi imediat arestat. I s-a permis doar să îşi ia lucrurile şi relaţia dintre cei doi s-a încheit definitiv”, ne relatează interlocutorul nostru.

„De atunci, prietenul meu este foarte atent şi nu mai intră în relaţii cu oricine. Preferă să aibă prietene românce, iar mai nou are o iubită asiatică. Şi spune că este foarte fericit, acestea fiind mult mai suspuse şi înţelegătoare decât britanicele – extrem de emancipate”, concluzionează Constantin, mai în glumă, mai în serios….

 

Acuzaţii false recunoscute public

„Am făcut o declaraţie falsă la Poliţie, reclamându-mi prietenul de agresiune fizică”, a recunoscut o britanică pe un forum de discuţii al motorului de căutare yahoo. „Vă rog mult, ajutaţi-mă!!!!”, continua declaraţia tinerei, trădând disperarea acesteia. Anunţul a fost postat în urmă cu peste un an…

„Am făcut o mare prostie… Am reclamat la Poliţie că prietenul meu m-ar fi agresat. Aveam pe faţă urmele unei lovituri, dar acestea nu fuseseră provocate de prietenul meu. M-am lovit singură, în căzătură, în aceeaşi zi, pentru că băusem. El a fost imediat reţinut şi acuzat pentru abuz şi agresiune şi urmează să fie prezentat în faţa instanţei de judecată peste câteva zile. Între timp, a fost eliberat pe cauţiune şi va fi judecat în libertate. I s-a interzis, însă, să mă contacteze şi, în consecinţă, nici nu a mai încercat să mă caute”, se destăinuie femeia.

„Eu m-am speriat foarte tare şi am trimis o scrisoare celor care investighează cazul. Am recunoscut în textul scrisorii că plângerea mea a fost falsă şi că prietenul meu este absolut nevinovat. Probabil că vor fi retrase acuzaţiile asupra sa şi mi-e teamă că voi fi eu acuzată pentru declaraţii false. Ştiu că este cumplit şi grav ceea ce am făcut. Dar îmi este atât de frică în legătură cu ceea ce va urma…”, continuă mărturisirile tinerei.

„Dacă cineva are o oarecare experienţă în astfel de situaţii, vă rog, învăţaţi-mă ce trebuie să fac şi vă voi fi recunoscătoare. Am făcut toate acestea din răzbunare, după ce am aflat că prietenul meu mă înşela”, îşi încheie britanica destăinuirea.

 

————————————–

Acuzații false

 

„Dacă într-o relaţie, unul dintre parteneri ameninţă că va raporta Poliţiei un abuz care nu s-a petrecut, cu scopul de a vă intimida sau de a vă controla tactic, nu treceţi cu vederea un astfel de comportanment.

Reclamaţiile false privind un abuz constituie un abuz în sine. Ca atare, trebuie să înţelegeţi că, într-un asemenea caz, sunteţi chiar victima unui abuz.

Iată câteva măsuri de precauţie de care ar fi bine să ţineţi sema într-o astfel de situaţie:

  1. Luaţi o astfel de ameninţare în serios; un asemenea comportament nu are nimic amuzant… O persoană rezonabilă nu îşi poate permite să facă declaraţiii de acest fel.
  2. Construiţi-vă un plan de apărare şi cereţi consultanţă de la specialişti referitor la posibilitatea de a vă părăsi partenerul de relaţie.
  3. Contactaţi cea mai apropiată secţie de poliţie şi informaţi ofiţerii despre aceste ameninţări.
  4. Nu aşteptaţi pasivi să cădeţi în capcana unei astfel de situaţii compromiţătoare. Încercaţi să aveţi în preajma dvs. martori care să poată da declaraţii suplimentare referitoare la relaţia în care v-aţi aflat, dacă va fi nevoie.
  5. Cel mai important este ca în respectiva perioadă să nu vă manifestaţi violent şi să nu răspundeţi agresiv, dacă partenerul dvs. vă provoacă. Altfel aţi putea ajunge să fiţi reclamat la Poliţie ca autor al abuzului, nu ca şi victimă.
  6. Dacă aveţi posibilitatea, ar fi bine să înregistraţi ameninţările partenerului fără ca acesta să știe că faceţi acest lucru. Înregistrarea ar fi foarte utilă pentru cei care vor investiga cazul.
  7. Dacă totuşi veţi ajunge să fiţi reţinut ca autor al unui abuz pe care nu l-aţi comis, pledaţi nevinovat atunci când vă veţi afla în faţa instanţei de judecată.”

Sursa: divorcesupport.about.com

————————————–

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!