De la un articol, la o prietenie specială

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Poveşti româneşti pe data 23 iunie 2014

hugging

Românii se iubesc. Se caută unii pe alţii. Românilor le place să fie lângă ai lor. Să simtă, să vorbească şi să se bucure… româneşte, pe limba lor. Iar noi avem o poveste gata să dărâme orice îndoială.

Rolul principal îl deţine doamna Maria, o româncă din Piatra-Neamţ care a împlinit recent 58 de ani şi care, în urma unui articol din ziarul nostru, a pornit în căutarea unui cuplu de români… din poartă în poartă, din uşă în uşă.

„Căutările” au avut loc în Grassington, un orăşel plin de verdeaţă şi încărcat de linişte ce se află în Parcul Naţional Yorkshire. Protagonista materialului nostru povesteşte că se plângea deseori apropiaţilor că nu este niciun român în acea zonă. Asta până când o prietenă i-a citit articolul „Viaţa în afara Londrei: Grassington” publicat în Diaspora Românească în luna mai, iar doamna Maria a pornit în căutarea conaţionalilor…

Iată cum a început totul…

 

Puterea unui articol

Nu mulţi sunt cei care la 58 de ani pot spune că încă deţin doze întregi de curaj, de provocări, de bucurii şi chef nebun de viaţă. În timp ce mulți se gândesc la cum îşi vor petrece anii de pensie, alţii, puţini la număr, îşi fac bagajele şi pornesc în aventura vieţii lor. Este şi cazul doamnei Maria, o româncă din Piatra Neamţ care a lucrat trei decenii şi jumătate printre copii, ca educatoare, iar după ce a ieşit la pensie, s-a hotărât să lase România…pentru o vreme. Adoră să călătorească şi aşa a ajuns în Anglia. În prezent este nanny (dădacă) pentru o familie de englezi care locuiesc în Loserville, un orăşel aflat la câţiva kilometri de Grassington. Acolo se află de mai bine de un an de zile, timp în care ne povesteşte că a dus dorul românilor. De a vorbi româneşte, de a se întâlni cu un român şi de a povesti în limba sa natală.

„Eu mai mereu mă plângeam unei prietene din Londra că nu găsesc şi eu români pe aici…că nu am cu cine să vorbesc româneşte, să povestesc, să ies la o cafea. Chiar îi spuneam deseori când vorbeam cu ea la telefon unde sunt românii noştri, unde s-au dus, nu este niciunul aici. Asta până când, de curând, m-a sunat fericită şi mi-a spus că a citit în «Diaspora Românească» un articol în care era prezentată viaţa unui cuplu de români care locuiește într-un orăşel din Parcul Naţional Yorkshire. În timp ce îmi citea articolul la telefon, mie deja îmi treceau tot felul de gânduri. Voiam să ştiu cât mai multe detalii, mă gândeam de ce să mă leg, cum să ajung la ei, cum să îi descopăr… voiam să îi găsesc”, ne povesteşte doamna Maria despre sentimentele care au încercat-o în timp ce prietena sa îi citea articolul legat de viaţa cuplului de români.

 

Din uşă în uşă

Imediat după acel telefon, românca de 58 de ani s-a hotărât să facă orice să îi întâlnească pe cei doi români, soţ şi soţie, care lucrau în Grassington.

„Aşa că imediat, am ţinut cont de detaliile articolului… ştiam că cei doi lucrează la un B&B (Bed&Breakfast) şi am început să caut pe internet. Am văzut că sunt 15 hoteluri în Grassington şi mi-am zis că le voi lua la rând şi tot îi voi găsi. Am montat GPS-ul şi am pornit la drum, am pus adresa primul hotel şi aşa le-am luat la rând… din hotel în hotel… Am intrat la primul, am întrebat politicos ceea ce mă interesa şi mi s-a spus că nu lucrează niciun român acolo… curios este că oamenii din hoteluri ştiau ceva… spuneau că sunt polonezi, nu români… A fost frumos şi interesant. Am socializat şi a fost foarte frumos”, spune doamna Maria.

——————————————-

„Am intrat în aproximativ 7 hoteluri până i-am găsit… Acelaşi lucru întrebam peste tot… dacă nu cumva lucrează doi români acolo, soţ şi soţie. Iar ei, cei de la hoteluri, la rândul lor mă întrebau: de ce îi căutaţi… vreţi să lucraţi, aveţi nevoie de job… Voiau să mă angajeze… Undeva am descoperit că aveau nevoie de cineva la bar, undeva că aveau nevoie de cineva la curăţenie… Le-am spus că nu sunt în căutarea unui loc de muncă, ci, pur şi simplu, vreau să îi întâlnesc pe cei doi români…”

Maria, 58 de ani, a pornit în căutarea unui cuplu de români după ce a aflat de aceştia dintr-un articol publicat în ziarul nostru

——————————————-

 

Dulcea întâlnire

După ce a trecut pragul mai multor hoteluri din Grassington, doamna Maria a ajuns în sfârşit la B&B-ul unde lucrau cei doi tineri, Bogdan şi Narcisa, aşa cum au fost prezentaţi în articol. De fapt, în realitate, numele lor sunt Dan şi Nicoleta, însă la momentul publicării materialului, cei doi nu au dorit să îşi facă publice numele adevărate.

„Am sunat la ei la hotel şi le-am spus că sunt româncă şi că sunt în căutarea a doi români… pe Bogdan şi pe Narcisa. Mare mi-a fost bucuria când mi-au spus că sunt români, dar nu îi cheamă astfel. Dar am vorbit cu ei, le-am povestit cum am aflat de existenţa lor, adică din ziar, că îi caut din hotel în hotel şi aşa am ajuns la concluzia că despre ei era vorba în material”, ne spune doamna Maria.

——————————————-

„Am ştiut că articolul acela a fost scris special pentru mine, atât de convinsă am fost să îi găsesc, încât nicio secundă nu am crezut că nu îi voi găsi. Ştiam doar că este o chestiune de timp.”

Maria

——————————————-

„O bucurie mare am simţit atunci când i-am întâlnit… iar şi Dan şi Nico la fel… le râdea faţa când au auzit că sunt româncă. Am râs cu toţii când le-am spus că i-am căutat după ce am aflat de ei din articol… A fost foarte frumos… ne-am amuzat mult pe seama asta. Duminica trecută am fost la ei, am băut cafeaua împreună şi am povestit. Avem şi lucruri în comun… ei sunt din Roman, eu din Piatra-Neamţ. Am stat cinci ore de vorbă. Acum urmează să vină ei la mine… abia aştept. Încet-încet, îmi fac prieteni români. Neapărat trebuie să ne vizităm mereu… dacă au nevoie de un sfat, sau să le cumpăr ceva, sau să vorbească, eu le sunt alături. Este bine atunci când ştii că este cineva lângă tine, mai ales atunci când ştii că este român”, a declarat, pentru Diaspora Românească, doamna Maria.

——————————————-

Când românii vor să fie aproape unii de alţii

 

„Merg pe intuiţie şi mai ales când îmi doresc ceva cu ardoare… mă gândesc atât de mult că simt o căldură în tot corpul şi astfel ştiu că mi se va întâmpla ceea ce îmi propun. Aşa s-a întâmplat şi cu prietena mea atunci când mi-a citit articolul… am vizualizat că îi voi întâlni… şi aşa a fost. Când i-am văzut… am simţit că parcă mă întâlnesc cu copiii mei, atât de tare m-am bucurat. Plus că suntem din aceeaşi zona a României… Chiar dacă aici nu sunt singură, chiar dacă vorbesc cu familia din România, parcă la un moment dat simţi nevoia să împărtăşeşti bucuriile cu cineva… ai nevoie să comunici şi parcă cu un român vorbeşti altfel…”

Maria

——————————————-

Povestea curajoasă, plină de energie pozitivă, de călătorii până la capătul celălalt al Pământului a doamnei Maria o puteţi afla într-un număr viitor al ziarului nostru.

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!