DEMOCRATIE PE TAMISA VS. „POLITICHIE” PE DAMBOVITA

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, UK la zi pe data 2 decembrie 2012

Diaspora romaneasca_Democratie pe Tamisa vs. politichie pe Dambovita

Sistemul democratic modern s-a nascut la Londra in urma cu peste 300 de ani. De atunci, modelul politic britanic a fost preluat in numeroase state din intreaga lume. Dar multe dintre castigurile acumulate de tarile in care functioneaza democratii veritabile au ajuns in Romania doar in ultimele doua decenii…

Imunitatea parlamentara, doctrinele politice de stanga sau de dreapta, sistemul de vot si traseismul politic au ajuns toate sa fie notiuni vehiculate de catre clasa politica romaneasca in dezbateri si in discursurile publice. Dar unde isi au originile toate aceste concepte? Cum au aparut si cum au evoluat ele? Si oare cat de diferite sunt acestea in democratiile consacrate in comparatie cu acceptiunea lor romaneasca?

O comparatie intre sistemul politic romanesc actual si democratia traditionala britanica poate parea excesiva… Dar este in acelasi timp un exercitiu util acum, in preajma alegerilor parlamentare din 9 decembrie si in plina campanie electorala….

 

 

Original si… „copie”

 

Sistemul de vot uninominal, imunitatea parlamentara, impartirea scenei politice in formatiuni politice „de stanga” si „de dreapta” au existat toate si inainte ca ele sa devina cunoscute la Bucuresti. Numai ca, in institutiile moderne care s-au conturat pe malurile Dambovitei, toate aceste concepte au fost interpretate, adaptate, ajustate, pentru a deservi interesele clasei politice autohtone… Ele au devenit astfel instrumente veritabile, folosite cu pricepere de catre politicieni, intr-un mod inovativ si adeseori surprinzator. Iar noile valente pe care le-au primit vechile acumulari ale democratiei ni se dezvaluie in intregime, cu ocazia disputelor care au loc in actuala campanie electorala din Romania…

 

Vot britanic pentru Parlamentul Romaniei

Cele mai importante valori ale democratiei s-au nascut si desavarsit de-a lungul secolelor in sistemul politic britanic. In ultimii douazeci de ani ele au ajuns si in Romania si sunt acum parte integranta a originalei democratii romanesti…

Votul uninominal care a fost introdus in Romania la alegerile parlamentare din 2008 a fost modificat din nou printr-o lege emisa in luna mai a acestui an. Aceasta stabileste desemnarea ca si castigatori a candidatilor care au obtinut cele mai multe voturi, intr-un singur tur de scrutin, indiferent daca s-a intrunit sau nu o majoritate. Sustinatorii acestui sistem spun ca el a fost propus dupa modelul britanic. Criticii asa-numitului „vot uninominal pur” nu sunt, insa, de acord cu aceasta afirmatie…

Sistemul electoral consacrat in democratia britanica este, intr-adevar, unul pe baza votului majoritar si disproportional. Prin acest vot, membrii Camerei Comunelor sau ai consiliilor locale sunt alesi in circumscriptii cu un singur loc eligibil dupa metoda „primul clasat invinge”. Conform acestuia, castiga candidatul care are majoritatea voturilor sau, daca nu se intruneste majoritatea, cu cea mai mare minoritate.

Analistii recunosc ca acest sistem tinde sa produca rezultate mult disproportionate. Un studiu de specialitate da exemplu in acest sens alegerile generale care au avut loc in Marea Britanie in 1974. Atunci, Partidul Laburist a castigat majoritatea parlamentara absoluta, adica 319 din 635 de locuri, cu numai 39,3 procente din voturi. Tot la fel, in cele cinci alegeri care au urmat din 1979 pana in 1997, partidul invingator a obtinut de fiecare data majoritatea parlamentara, fara a cumula niciodata mai mult de 44% din voturile alegatorilor.

Toate aceste majoritati au fost numite de Douglas W. Rae „majoritati fabricate” – majoritati care sunt create artificial de sistemul electoral.

 

Pro si contra votului uninominal „pur”

„Este o formula de vot practicata si exemplul cel mai cunoscut este al Marii Britanii, fara ca cineva sa puna la indoiala soliditatea democratiei britanice”, declara liderul liberalilor romani, Crin Antonescu, in luna mai, odata cu adoptarea legii care stabilea introducerea votului uninominal „pur” in Romania. Afirmatia sa a fost contrata imediat de analistul Stelian Tanase, intr-un articol publicat cateva zile mai tarziu, pe blogul personal. „Domnul Antonescu a uitat sa mentioneze India si Mexicul, unde efectul indelung aplaudat la Bucuresti al votului majoritar, anume majoritatea parlamentara stabila, nu se prea vede. A uitat sa mentioneze, ca absolvent de istorie ce se afla, ca temelia democratiei britanice nu este sistemul sau electoral, ci mentalitatea profund inradacinata in societate ca cetatenii sunt cei care cer socoteala statului si politicienilor, si nu statul isi subordoneaza, in virtutea «interesului national», cetatenii. Crin Antonescu a trecut cu vederea si discutiile londoneze privind reformarea sistemului si trecerea la un sistem proportional, a omis sa spuna ca Marea Britanie este singurul stat din Europa care mai foloseste sistemul majoritar, si nu a fost auzit spunand ca la alegerile pentru Parlamentul European, votul majoritar intr-un tur sau in doua este pur si simplu interzis. Si este interzis tocmai pentru ca este un tip de vot profund nedemocratic.

Votul majoritar uninominal intr-un tur avantajeaza partidele de pe locurile 1 si 2, defavorizeaza partidele mici, pune piedici imposibil de trecut partidelor noi sau candidatilor independenti. Pentru ca presupune victoria fie si cu 30% sau 20% a primului clasat dintr-un colegiu, acest tip de scrutin face ca restul alegatorilor din colegiu sa nu fie deloc reprezentati”, a sustinut cunoscutul realizator tv Stelian Tanase.

 

 

De la stanga la dreapta…

 

Notiunile de stanga si dreapta politica s-au definit la inceput exclusiv din punct de vedere topografic. Astfel, ladreapta scaunului prezidential de unde erau conduse lucrarile parlamentelor stateau in mod traditional conducatorii clerului si marea nobilime, transformate ulterior in par­tide conservatoare si nationaliste. In acelasi timp, in stanga s-au asezat cei cu idei si ini­ti­a­tive reformiste, partidele cu doctrine mai progresiste de mai tarziu, care sustineau ca servesc interesul celor multi, al maselor.

Aceasta ordine se pastreaza si astazi in Camera Comunelor a parlamentului britanic ce isi desfasoara activitatea in renumitul Westminster Palace. Reprezentantii partidului conservator si laburistii stau fata in fata in celebra sala cu banci capitonate verzi, primii ocupand intotdeauna locurile din partea dreapta, in timp ce adversarii lor se pozitioneaza in stanga.

Dupa 1930, semnificatia dreptei si stangii s-a schimbat. In acel an, elita mondiala s-a divizat in doua centre de putere: cei de stanga, care credeau ca globalizarea trebuie implementata in pasi marunti si pasnici si erau coordonati de liderii politici de la Londra; si cei de dreapta, reprezentati de fascistii din Italia si nazistii din Germania, care credeau ca globalizarea trebuie impusa rapid si in forta. De aceasta data, termenele „stanga” si „dreapta” au fost utilizate pentru a marca pozitionarea pe harta a capitalei Marii Britanii mai la stanga decat Germania si Italia. Tot in aceasta perioada, doctrinele extremiste ca cele naziste sau fasciste au fost etichetate ca fiind „de extrema dreapta”.

Astazi, notiunea de stanga si dreapta politica este mai incerta ca niciodata, in intreaga lume.

Si in Romania post-decembrista, in limbajul politicienilor a aparut o puternica tendinta de a-si eticheta adversarii prin folosirea unor cuvinte golite de continut. Asa s-a pro­ce­dat si cu notiunile politice de „stanga” si „dreapta”, sporind si mai mult con­fu­zia din­tre cei doi ter­me­ni.

Asa se face ca actualul Partid Democrat Liberal (PDL) a fost mai intai de stanga (PD – membru al Internationalei Socialiste), apoi de dreapta (incepand cu Alianta Dreptate si Adevar, promovata cu ocazia alegerilor din 2004). Acum, PDL a devenit o formatiune politica de centru si membra a Partidului Popular European. Iar Partidul National Liberal din Romania (PNL), situat in mod traditional in dreapta esicherului politic, si-a derutat alegatorii inaintea alegerilor din acest an, formand alianta Uniunea Social Liberala (USL), in parteneriat cu Partidul Social Democrat (PSD), care s-a remarcat intotdeauna ca o forta politica de stanga.

 

 

In cautarea… imunitatii parlamentare

 

In statele Uniunii Europene, imunitatea parlamentara este doar o forma de protectie, menita sa-i apere pe membrii Parlamentului de eventuale urmariri judiciare abuzive. Ea a fost gandita pentru a-i proteja pe alesii poporului impotriva imixtiunilor executivului sau chiar a puterii judecatoresti, dar si cu scopul de a se asigura minoritatii parlamentare dreptul de a spune orice, fara teama de a fi sanctionati de catre majoritate. In Romania, institutia imunitatii parlamentare a fost deformata, insa…

 

Puterea si… limitele legii

Originile imunitatii parlamentare dateaza din 1397, cand Camera Comunelor din parlamentul englez a adoptat un document care denunta comportamentul scandalos al regelui Richard al II-lea in domeniul finantelor. Thomas Haxey, parlamentarul care se afla in spatele acestui act, a fost judecat si condamnat ulterior pentru inalta tradare. In urma presiunilor exercitate de catre parlamentari, sentinta nu a fost dusa la indeplinire, iar Haxey a primit in final scuze din partea Curtii Regale. Acest eveniment a determinat Camera Comunelor sa revada prevederile referitoare la dreptul parlamentarilor de a discuta in deplina autonomie si libertate, fara interventii ale Coroanei.

Aproape 300 de ani mai tarziu, libertatea de exprimare in camerele parlamentului britanic era confirmata prin codul Declaratia Drepturilor (Bill of Rights), la 1689. De atunci, membrii parlamentului au obtinut dreptul de a fi protejati de orice amestec venit din afara institutiei parlamentare, in ceea ce priveste actele si dezbaterile la care participa. Iar imunitatea parlamentara a fost introdusa si in celelalte tari ale Europei continentale si din intreaga lume.

Conceptul de imunitate parlamentara continua sa fie folosit si astazi in cele doua camere ale legislativului de la Londra. El se refera, insa, la protectia absoluta a dezbaterilor si procedurile parlamentare. Membrii Parlamentului nu au si nici nu au avut niciodata asigurata vreo protectie in cazuri penale.

In schimb, procedura de ridicare a imunitatii nu exista in Marea Britanie, pentru ca ea nu ar avea niciun sens…

 

Parlamentari „imuni”

Numerosi politicieni cunoscuti care si-au anuntat candidatura la alegerile parlamentare din 9 decembrie au fost nominalizati in articolele aparute in ultimele zile in ziarele din Romania ca persoane care sunt urmarite penal pentru diverse infractiuni.

„Alegerile parlamentare constituie un foarte bun prilej pentru unii politicieni care au probleme cu legea de a-si face rost de imunitatea la umbra careia sa stea linistiti in urmatorii patru ani. Asa se face ca pe listele tuturor aliantelor politice apar candidati controversati, care au decizii de colaborare cu fosta securitate, sunt urmariti penal sau care au primit chiar inchisoare cu suspendare”, scrie publicatia online sursazilei.ro, sub titlul „Imunitatea parlamentara – un vis care ar putea deveni realitate”.

Modul eronat in care a fost interpretat conceptul de imunitate parlamentara in Parlamentul Romaniei a fost criticat de juristul Corneliu Turianu, fost senator din partea PNTCD in mandatul 1996-2000.

In primul rand, trebuie sa facem unele clarificari in aceasta problema. Parlamentarii au dat cu totul alt sens dreptului de care se bucura ei. Unii au inteles ca indiferent in ce conditii si oriunde ar savarsi vreo infractiune, indiferent de infractiune si de gravitatea ei, ar scapa incidentei legii penale, ceea ce este inadmisibil.

Prin imunitate parlamentara nu se intelege decat dreptul deputatilor si senatorilor de a se bucura de protectie pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului ce le-a fost incredintat in mod democratic de catre alegatori. Deci, imunitatea parlamentara nu se aplica decat in sfera politica. Imunitatea parlamentara nu poate fi ridicata printr-o hotarare a Parlamentului, fiindca ea nu ii apartine parlamentarului. Ea poate fi ridicata numai de alegatori (nealegandu-i si a doua oara).

Pentru infractiunile ce nu au nicio legatura cu indeplinirea mandatului, parlamentarul raspunde ca oricare alt cetatean”, sublinia Corneliu Turianu, intr-un articol publicat in luna august.

————————————–

Regulamentul Camerei Deputatilor

Cap. IV – Statutul deputatului. Sectiunea I – Imunitatea parlamentara

Art. 191. – Deputatii se bucura de imunitate parlamentara de la data eliberarii certificatului doveditor al alegerii, sub conditia validarii.

Art. 192. – Potrivit art. 72 din Constitutia Romaniei, republicata, deputatii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.

Art. 193. – (1) In temeiul art. 72 din Constitutia Romaniei, republicata, deputatii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei Deputatilor, dupa ascultarea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!