Descoperiți Scoția, tărâmul cimpoiului și al kilt-ului (foto/video)

Articol publicat in sectiunea Timp liber, UK la bani mărunţi pe data 19 aprilie 2016

Scotland_piping kilts1

Scoţia contemporană este un amestec variat de culturi din toate colţurile pământului. Totuşi, sunt câteva simboluri care rămân, fără echivoc, scoţiene. Prin tartan (materialul în carouri), kilt (fustanela tradiţională), jocurile Highland, drapelul naţional, băutura naţională şi limba galică, puteţi descoperi istoria şi legendele din spatele celor mai însemnate simboluri scoţiene.

 

Cimpoiul

Cimpoiul este considerat instrumentul naţional al Scoţiei şi totodată unul din cele mai însemnate simboluri ale culturii scoţiene. De la mici artişti de stradă până la fanfare ce mărşăluiesc pe străzile Scoţiei, cimpoaiele sunt nelipsite, făcându-şi simţite prezenţa, mai întâi de toate, auditiv.

Astăzi, cimpoaiele sunt folosite în ansambluri militare sau regionale care încântă audienţele de la adunările locale, numite ceilidhs. Mai sunt folosite şi la acompaniamentul dansului scoţian de Highland.

Scotland_piping kilts

Muzica de cimpoi este adânc înrădăcinată în cultura scoţiană, în esenţă fiind alcătuită din două stiluri principale – Ceòl Mór şi Ceòl Beag, care în limba gaelic s-ar traduce „muzică mare” şi „muzică mică”.

Ceòl Mór se referă la „pibroch”, considerată muzică clasică pentru cimpoi. Genul pibroch este de regulă lent, complex şi destul de lung. Ceòl Beag sunt cântecele vesele şi săltăreţe, mai populare de fel.

În mod tradiţional, muzica de cimpoi se transmite şi se învaţă pe cale orală printr-o tehnică denumită „canntaireach” (cântare în gaelic). Notele cimpoiului erau indicate prin folosirea anumitor vocale şi consoane. Deşi este mai puţin folosită azi, metoda canntaireach este o formă aparte de a cânta; unii artişti contemporani, precum Rona Lightfoot, practică această formă de a cânta şi în spectacolele moderne.

Pe lângă cimpoiul cel mai popular, de tip Highland, mai sunt şi cele de tip Border, smallpipes şi reel pipes, care sunt mai mici ca dimensiuni şi suflate din burduf, asemenea cimpoiului irlandez Uillean.

Puteţi descoperi mai multe în domeniul cimpoiului vizitând National Piping Centre din Glasgow. Există şi un număr de evenimente dedicate acestui instrument: festivalul anual Piping Live!, World Pipe Band Championships din Glasgow ş.a.

 

Jocurile scoțiene Highland

Scotland_Highland Games1Ca turist, nu trebuie sa rataţi această manifestaţie parţial sportivă, culturală şi socială, care cuprinde evenimente variate de la aruncatul greutăţilor până la dansul tradiţional scoţian. Aceste jocuri tradiţionale au loc în decursul verii pe tot teritoriul Scoţiei.

De la tradiţionalele demonstraţii de forţă, ca trasul de greutăţi sau aruncarea buşteanului până la competiţii de dans, de cimpoi şi chiar atletism, aceste jocuri tradiţionale scoţiene nu trebuie să lipsească din itinerariul nici unui turist.

Acest eveniment atrage anual atât competitori locali, cât şi de peste hotare. Deci vă puteţi înscrie chiar şi dumneavoastră. Distracţia este garantată, totul desfăşurându-se într-un decor tipic scoţian, foate colorat, unde veţi avea parte de dansuri pestriţe, produse locale şi voie bună.

Jocurile scoţiene se desfăşoară integral în intervalul mai – septembrie în sate, oraşe, pe moşiile castelelor etc. Puteţi chiar avea norocul să vedeţi membri ai familiei regale care vin anual la adunarea Braemar sau puteţi merge în Fife să asistaţi la cele mai vechi astfel de jocuri documentate (Ceres Highland Games).

 

Tartanul

Scotland_tartans1

Tartanul, o ţesătură colorată în modele tradiţionale, este cea mai vestită croială scoţiană. Această ţesătură cu modele este una din cele mai puternice simboluri tradiţionale scoţiene.

Tartanul este originar din Highlands (ţinuturile nord-vestice ale Scoţiei), unde clanurile foloseau plante locale, muşchi şi fructe de pădure pentru vopsitul lânii, pe care mai apoi o torceau şi o croiau în tartan. Modelele constau în linii orizontale şi verticale intersectate, cunoscute şi ca set. Nu se cunoaşte data exactă de origine a tartanului, dar prima oară este atestat în 1538.

Conceptul de tartan familiar sau de clan este considerat a fi un concept relativ nou,  în urma standardizării tartanelor purtate de regimentele de Highland din secolul 18 dar şi din perioada victoriană, când orice articol de provenienţă scoţiană era considerat a fi la modă. Înainte de toate acestea, se crede că membrii clanurilor purtau o multitudine  de seturi, iar ţesătura era specifică mai degrabă unei regiuni decât unui clan.

Dacă doriţi să purtaţi tartan, nu vă restricţionează nimic şi chiar aveţi o sumedenie de modele din care să alegeţi. În Leith si Edinburgh găsiţi magazinele Clan Tartan Centre, unde puteţi efectua căutări în bazele lor de date şi chiar să vă înregistaţi pe un certificat numele propriului clan.

Dacă sunteţi în căutarea unei anumite culori sau model de tartan care să vi se potrivească, puteţi căuta online pe „Scottish Register of Tartans”.

Pentru a afla mai multe despre tartan puteţi vizita Tartan Weaving Mill, aflată lângă castelul Edinburgh. Veţi putea, dacă doriţi, să vă costumaţi şi să vă fotografiaţi în costum tradiţional scoţian într-un studio foto amenajat la faţa locului.

 

Kilt-ul (fustanela)

Scotland_tartans

Celebrul kilt îşi are originea în Highlands, unde o bucată de material necroit, lungă de 5 metri se prindea la brâu şi era numită féileadh mor („marele kilt” în gaelic).

De la brâu în jos féileadh mor semăna cu un kilt modern, dar materialul rămas deasupra taliei era petrecut peste umăr şi prins în ac. Această porţiune superioară putea fi aranjată în diverse feluri în jurul umerilor, în funcţie de vreme sau de libertatea de mişcare necesară.

Odată cu lăsarea serii, se putea desface centura ca féileadh mor-ul să poată fi transformat într-o cuvertură eficientă.

În timp, modelul a evoluat, devenind mai practic, iar veşmântul plisat cu aspect de fustă pe care-l ştim cu toţii a fost creat la mijlocul secolului 18. A devenit foarte popular după ce a fost adoptat ca ţinută de regimentul Highland al armatei britanice, fiind imediat cooptat ca şi accesoriu vestimentar la modă de aristocraţia britanică.

Kilt-ul se poartă chiar şi în zilele noastre, la nunţi, la jocurile scoţiene şi la adunările tradiţionale dansante ceilidh. Bărbaţii pot purta şi tartanul clanului, simbol al apartenenţei şi mândriei familiale.

Creatorii de modă au încercat să ducă mai departe conceptul kilt-ului, folosind atât modele (de ex. camuflaj) cât şi materiale diferite (piele).

Puteţi achiziţiona un kilt tradiţional sau extravagant de la Tartan Weaving Mill în Edinburgh, produse de 21st Century Kilts.

 

Clanurile

Scotland_clans

Puţine aspecte din istoria Scoţiei au fost pe atât de colorate cât şi sângeroase ca sistemul clanurilor. Cu origini celtice sau nordice, clanurile erau bine înrădăcinate pe mealugurile Scoţiei încă din secolul 13.

Chiar dacă în limba gaelic “clan” înseamnă familie sau copii, nu toţi membrii unui clan erau înrudiţi între ei. Aceştia supravieţuiau din roadele pământului, principala lor sursă de venit fiind creşterea şi păşunatul vitelor, iar principala sursă de dispută între clanuri era administraţia teritorială. Liderii clanurilor erau deoptrivă regi, apărători şi judecători, cu putere deplină asupra teritoriilor stăpânite.

Sistemul a fost funcţional până la sângeroasa bătălie de la Culloden din 1746, unde mişcarea iacobită a fost zdrobită de armata regelui George al II-lea.

Dizolvarea clanurilor era deja în mişcare datorită îmbunătăţirii relaţiilor între clanurile nordice şi sudice, dar şi datorită nefericitului fenomen Highland Clearances, când mulţi scoţieni au părăsit ţara în căutarea unui trai mai bun peste hotare.

Azi multe clanuri se pot asocia cu locurile de provenienţă: clanul MacLeods din Skye, clanul MacNeils din Barra sau clanul MacNabs din Loch Earn etc.

 

Protectorul Scoției, Sfântul Andrei

Scotland_Saint Andrew

Nu se cunosc prea multe despre viaţa Sfântului Andrei sau despre cum a ajuns să fie Sfântul protector al Scoţiei; el a fost pescar şi unul din cei doisprezece apostoli ai lui Iisus. A fost condamnat la moarte prin crucificare de romani în Grecia, iar acesta a cerut să fie sacrificat pe o cruce diagonală, neconsiderându-se demn de o moarte similară cu cea a lui Iisus.

Conform legendei, moaşte ale Sf. Andrei au fost aduse din Patras (Grecia) tocmai în Kinrymont (Fife) în secolul 4 de către Sf. Regulus, în urma naufragiului său de pe coasta de est. Biserica din Kinrymont a devenit ulterior Catedrala Sfântului Andrei, un important punct de pelerinaj în evul mediu.

O altă variantă  relatează că în secolul 19 regele pict, Angus mac Fergus, l-a ales pe Sfantul Andrei ca protector după victoria Athelstaneford, când pe cer a apărut Crucea Sfântului Andrei. Conform atestărilor oficiale, Sf. Andrei apare ca protector al Scoţiei încă din 1000 AD. În 1286 sigiliul Apărătorilor Scoţiei avea pe verso o ilustraţie a Sf. Andrei şi a crucii sale în formă de X. În 1390, Sf. Andrei este simbolizat pe moneda de 5 şilingi, bătută sub domnia lui Robert al III-lea. Crucea diagonală este reprezentată şi pe drapelul naţional al Scoţiei.

Ziua Sfântului Andrei în Scoţia este sărbătorită pe 30 noiembrie şi este o sărbătoare publică, cu care prilej oamenii se bucură de timp liber şi de evenimente şi manifestaţii patriotice.

Autor articol: Cosmin Lungu


Etichete: , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!