Devenim interesanti

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 9 mai 2010

Vine vara. Anotimpul e vestit nu doar de meteorologi, de ghicitori in marar sau de calendare cu foarte multi sfintisori, ci si de aparitia multor institutii brianice cu titulaturi impresionante, care se adreseaza romanilor. Home Office anunta marirea numarului de locuri de munca alocate romanilor si bulgarilor in cadrul Programului Sezonier de Angajare in Agricultura (SAWS), iar Agentia Britanica pentru Frontiere (UK Border Agency) publica o brosura in limba romana, explicand meticulos in ce fel pot obtine conationalii nostri un permis de munca. Nu orice permis, ci de agricultor. Nu pe orice durata, ci sezonier. Este, s-ar zice, sezonul romanilor. Un sezon in care nu sunt respinsi, ci, dimpotriva, cautati. Lucreaza bine romanii si pe bani putini. Iata doua calitati care ii fac sa devina interesanti in fiecare primavara. Ei raman interesanti pe parcursul verii, dar interesul pentru ei se ofileste odata cu sosirea toamnei. Cand frunzele cad si pasarile calatoare o iau spre sud, prestigioasele institutii britanice se asteapta ca romanii sa alunece incet spre casele lor din Carpati, asemeni unor fotografii care nu mai au nici un rost, intr-un album uitat pe un colt de noptiera. Toamna, romanii devin straini.

Aceasta deschidere sezoniera spre compatriotii nostri este un exercitiu destul de ineficient. La prima vedere, toata lumea are de castigat. Lucratorii – trei luni de leafa un pic mai mare decat in tara, angajatorii – trei luni de leafa data la sfert decat pentru alti lucratori mai din Vest. Cu totii isi petrec impreuna cele trei luni ingaduite de pasaportul turistic, incercand sa puna deoparte cat s-o putea. E o competitie a celor mai joase salarii si a celei mai inalte rezistente. Cazati in rulote in care isi platesc locul la pretul unei camere de una-doua stele, cu servicii improvizate, lucratorii nostri si cei bulgari trec un fel de test de umilinta. Il trec in fiecare an, proiectandu-si imaginatia cu trei luni mai departe, cand se vor intoarce acasa cu oarece lire in buzunar si vor fi eroii familiei, pentru o zi. Spuneam, insa, ca aceasta experienta nu este tocmai eficienta. Aceasta cursa spre salariile cele mai mici in conditiile cele mai proaste subliniaza nu deschiderea, ci inversul ei. Deschiderea nu poate fi decat spre normalitate. Normalitatea cotidiana, ca si cea politica la nivel european, este aceea ca suntem membri cu drepturi depline ai UE. Nu am aderat doar cu un picior, eventual stangul. Am aderat, punct. Dar, pana la acea normalitate care este recunoscuta, pare a mai fi de asteptat. Deocamdata, iese soarele, se coc recoltele si devenim, zi dupa zi, tot mai interesanti.

Autor articol: Radu Ciobotea
Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!