Diaspora, din nou uitată de Parlament

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 21 septembrie 2015

Acuzat de rumorile țării și ale diasporei că s-a ascuns în spatele vacanțelor și vizitelor în străinătate, președintele Klaus Johannis revine în arena politică pe care părea că o părăsise în ultimele luni.

Intervenția sa din ultimele zile în Camerele reunite ale Parlamentului scoate în evidență o criză camuflată a guvernării actuale. Fără a acuza deschis, ba chiar afirmându-și speranța că avem un Parlament puternic, președintele a deschis o dezbatere care aștepta de mult timp în sertarele trecutului recent, așteptând să ajungă sub reflectoarele prezentului. În primul rând, el a pus în discuție rolul Parlamentului în propria lui atribuție de for legiuitor al României. Ca făcător de legi, Parlamentul a cam dat-o în bară, conform datelor prezentate de instituția prezidențială. Bâlbâiala legislativă a atins chiar cote ale absurdului, odată ce Codul Fiscal a fost modificat de 135 de ori, iar alte legi au cunoscut reveniri oscilând între 120 și 35. În afara acestor balansări între o variantă sau alta, dictate de interese personale sau de grup, mai apar ordonanțele de urgență ale Guvernului, care modifică modificările anterioare și supun schimbării toate zecile de schimbări survenite deja. Cum s-ar spune, ordonanțele sunt cireașa de pe tort și, dacă privim mai atent, tortul nu mai are frișcă, pentru că și aceasta a dispărut în direcții pe care doar DNA le mai poate depista. În discursul președintelui apare, din nou, tema dreptului la vot al românilor din diaspora. E o temă constantă, tulburătoare de ape, nerezolvată din cauza ceții de pe aeroporturile românești. Legea votului prin corespondență sau a votului electronic a fost amânată de majoritatea parlamentară PSD din iarna aspră a anului trecut până în toamna ușor călduță a acestui an. Subtextul discursului prezidențial e năucitor. Adică, după ce formulăm de câte o sută de ori aceeași lege sau, cum zice românul, batem apa-n piuă timp de luni de zile, nu avem vreme să mai luăm în considerare și diaspora. Uităm de milioanele de români din străinătate ca și cum n-ar exista decât o dată la patru ani și atunci ne enervăm că fac scandal. Ne încurcă treburile. Nu ne lasă să prosperăm în liniștea odihnitoare și împăciuitoare a unui Parlament care, conform cifrelor neiertătoare, arată completamente incompetent. Votul românilor din diaspora e singura lege lăsată de izbeliște, fiindcă poate aduce în ecuația electorală un adevăr crud, pe care politicienii aflați la putere n-ar vrea să-l recunoască. În realitate, tocmai diaspora este cea care ar putea furniza României viitoarea clasă politică și viitoarea viziune asupra evoluției europene și euroatlantice a României. Aici, în milioanele de români plecați, unii, din demnitate și profesionalism, alții din sărăcie și scepticism, aici și-ar putea recâștiga țara noastră forța ei intelectuală și politică, puterea ei de influență externă, onestitatea și valoarea care merită să-i fie recunoscute. Chestiunea votului românilor din diaspora nu este una tehnică, mereu „uitată” de o majoritate efemeră a unui Parlament firav. Este una esențială, de care depinde evoluția firească, sau smintită în continuare, a unei țări care nu mai poate avea un destin în tonalitate minoră.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!