Diaspora: not available

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 21 martie 2016

E bine că Parlamentul se agită să atragă atenția diasporei. Astfel de lucruri se întâmplă foarte rar și, din coincidență, exact înainte de alegeri. Prin Parlament înțeleg, evident, majoritatea parlamentară pe care o avem, încă, pentru următoarele câteva luni. Nu mă refer la instituție, ci la oamenii care o populează temporar. Care, și ei, ca românul, așteaptă să le vină mintea cea de pe urmă. Va să zică: din cauza cui a pierdut PSD alegerile prezidențiale? Din cauza diasporei. Nu neapărat numărul de voturi (destul de insignifiant raportat la voturile din țară) a înclinat balanța, ci blocarea votului din străinătate, sub camuflajul unor mici probleme tehnice sau a incapacității organizatorice a unor șefi de misiune. Deși rămasă sută la sută nerezolvată, cu implicarea fără rezultat a DNA, problema preocupă candidații de azi la funcțiile de mâine. Singura metodă de a aduna voturi din străinătate este aceea de a trece străinătatea sub controlul statului român. Sub controlul cel mai eficient, anume cel financiar. Comunitățile românești de pe planetă sunt așteptate, deci, la farfuria celor aleși. Dacă se înscriu în număr minim de 5000 la ambasade și consulate, dacă se organizează într-un centru comunitar (!) românesc și dacă își aleg liderii doriți de finanțator, românii pot primi bani pentru diverse afaceri. Pe scurt, dacă se lasă plătiți de stat și reprezintă interesele unei majorități parlamentare, românii plecați din țară își pot împlini visul: să primești bani din România nefiind locuitor al patriei. Să fii plătit, în străinătate, din impozitele celor care muncesc în țară pe salarii de nimic. Să pleci din sat ca să trimiți bani acasă, dar cei de acasă să-ți trimită bani ca să rămâi unde ești. E ciudată această lege, care deschide ușa românilor de pretutindeni cu condiții riguroase, aș spune „contra naturii”. Românii care au plecat caută altceva decât statul din care abia au apucat să scape. Organizarea lor în comunități nu are nicio legătură cu dorințele unor parlamentari, ci ține de integrarea lor în comunitățile străine în care și-au ales să trăiască. Iar comunitățile de români sunt alcătuite organic, ACOLO, nu sunt înființate și controlate de București. Nici de Timișoara, nici de Constanța. Ele există fiindcă și-au găsit coerența și interesele comune, nu fiindcă au aprobare de la Parlament. În această perspectivă, anume cea a românului aflat de mulți ani în afara granițelor, efortul majorității PSD de a „organiza” românii care și-au căutat libertatea e cu totul absurd.  Nu îl văd pe Vladimir Tismăneanu la ședințe de partid ale comunității, plătit din impozitele românilor, nu îi văd nici pe Dumitru Tepeneag, Virgil Tănase, Bujor Nedelcovici, Matei Vișniec, mergând la casieria de stat să-și încaseze „prima de român”, așa cum nu i-aș fi văzut, în această postură, nici pe Cioran, pe Eliade, pe Monica Lovinescu sau pe Virgil Ierunca. Nici gând. Sub aspect politic, parlamentar, România nu are nicio conexiune logică sau trăită cu diaspora.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!