Diaspora românească. Amintiri din viitor

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 29 februarie 2016

Brusc, subiectul diasporei românești a izbucnit din nou în agenda prezidențială. Fusese uitat o vreme sau, dacă nu uitat cu desăvârșire, poate doar amânat.

De altfel, agenda prezidențială era singura care mai păstra, în memorie, coordonatele diasporei, cărora partidele politice i-au dat, demult, Delete. Imediat după noiembrie 2014. Coordonate destul de simple, mai exact: pretutindeni, oricând, la orice număr de telefon de dincolo de granițele României, preferabil direcția Vest. Spuneți că sunteți Președintele pe care l-am votat și vă răspundem. Numai că, după alegeri, n-a mai sunat nimeni. Fiecare s-a luat cu ale lui, viața cotidiană ne-a acoperit iluziile cu o ceață densă de probleme mărunte și uite așa am uitat cu toții despre ce era vorba în propoziție. În propoziții, adică, dar extrem de simple. „Sunteți cu mine?” ne-a întrebat președintele în acea toamnă rece și cam murdară, în care încercam să scăpăm de un viitor catastrofal, cu riscul de a fi călcați în picioare de jandarmii țărilor europene. Noi am răspuns „Da”. Și chiar am fost călcați în picioare, bătuți cu bastoanele, alungați cu gaze lacrimogene pentru simplul fapt că voiam să votăm. Și atunci, în naivitatea noastră, ne-am întrebat în gând: „Dar dumneavoastră, domnule președinte, sunteți cu noi?” Răspunsul a întârziat. Mult. Atât de mult încât ne-am gândit că subiectul era minuscul pentru un mare președinte. Ce contează niște biete sute de mii de voturi în fața unui sistem coerent și compact, care absoarbe președintele în vârtejul unor probleme care îl duc în cu totul altă parte decât crezusem noi? Așa e. Nu contează. Dar iată că, după gafa memorabilă legată de Antene și după pierderea instantanee a zeci de mii de fani, viitori alegători, agenda prezidențială s-a trezit de la sine. O discretă alarmă de ieșire din adormire s-a pus în mișcare, iar diaspora a devenit un subiect demn de a fi dezbătut la cel mai înalt nivel. S-a constatat că românii plecați în străinătate au acumulat abilități remarcabile, că au spirit antreprenorial, că ar putea schimba mentalitățile putrede ale țării în ceva viu și eficient, că ar putea juca un rol esențial în schimbarea la față a României. Ideea e bună, deși nu e nouă. Desigur, are cu totul altă semnificație decât cea în care crezuse Emil Cioran. Și e de netăgăduit faptul că diaspora românească va juca, destul de curând, un rol esențial în România. E o realitate organică, perceptibilă, limpede. Diaspora românească a devenit o elită a României, iar România este, în același timp, între granițele ei și în afara lor. Țara e acolo unde sunt cetățenii ei. Înțelegerea acestui fapt e un act de normalitate politică. Raportarea președintelui la diaspora, într-un moment de cumpănă, este justificată, fiindcă românii din afară sunt o parte importantă din viitorul imediat și din cel îndepărtat. Evident, o mare parte din diaspora se va întoarce. Dar acestea sunt amintiri din viitor.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!