Din Egipt în Anglia, via România

Articol publicat in sectiunea Diaspora pe data 21 iulie 2013

S-a născut în Egipt, în Delta Nilului. Trăieşte în Anglia, dar pentru el, acasă este în România. Numele său este EL HADDAD, Emad Hamdy Mohamed El Sayed, are 43 de ani şi spune, fără ocolişuri, că iubeşte tot ce vine din ţara noastră. Cele mai bune dovezi? A studiat în România, la Iaşi, şi s-a căsătorit cu o româncă, are doi copii botezaţi creştini ortodocşi şi, deşi locuieşte în Londra de mai mulţi ani, vorbeşte româneşte mai mult decât engleza sau limba natală.

 

Diaspora Românească: De ce aţi ales România?

Emad: Am plecat din Egipt pe 15 decembrie 1990. Aveam 20 de ani. Voiam să studiez medicina şi din acest motiv, am ales România. Era mai aproape de ţara mea, dar era şi mai ieftin. Nu aveam decât trei opţiuni la acea vreme pentru a studia medicina: America, Franţa şi România. America era prea departe şi prea scumpă, Franţa prea scumpă şi astfel am decis să vin în România. Strict pentru facultate. La noi, familia îşi încurajează foarte mult copiii să devină medici.

 

D.R.: Cum a fost acomodarea?

E.: La început mi-a fost foarte greu. Imaginaţi-vă că am plecat din Egipt cu haine de vară pentru că nici măcar nu aveam haine groase. Am ajuns în luna decembrie în România şi am aterizat la ora 5 dimineaţa. Erau -20 de grade Celsius. Eram cu un prieten de-al meu şi îmi amintesc că nici măcar nu am vrut să ieşim din avion. Era pentru prima dată când vedeam zăpadă şi când simţeam frigul.

 

D.R.: Cunoşteaţi vreun cuvânt în limba română?

E.: Nu ştiam nimic. Niciun cuvânt. Prima dată am învăţat să număr până la zece. Cel mai greu mi-a fost să spun cifra nouă. Nu puteam să pronunţ acest cuvânt absolut deloc. Mi-a fost foarte greu să învăţ limba. Plângeam pentru că nu puteam să pronunţ. Nu reuşeam să înţeleg. Nu reuşeam să vorbesc. Am plâns multe zile în şir şi am vrut la un moment dat să mă întorc în Egipt. Însă am avut ambiţie şi până în luna mai, adică în şase luni de zile, am reuşit să vorbesc. Primul an a fost unul pregătitor în care am învăţat limba română, anatomie, chimie, fizică în limba română. Acest an pregătitor l-am făcut la Bacău. După aceea, am ajuns la Iaşi la Facultatea de Medicină Generală. În primul an la facultate, am fost primul din ceilalţi colegi străini care vorbea limba română foarte bine.

 

D.R.: Care a fost secretul? Cum aţi reuşit să învăţaţi limba română într-un timp scurt?

E.: Ascultând ce mi se spune şi apoi repetând. Ca un papagal: ascult, repet, ascult, repet. Mergeam la piaţă, vorbeam cu ceilalţi oameni. Citeam din cărţi, mergeam la facultate şi aşa am reuşit. Am stat în România din 1990 până în 1997. Nu am fost în Egipt timp de 13 ani. În perioada în care am stat în România am cunoscut o româncă cu care m-am căsătorit. Am doi copii. O fată şi un băiat: Sara şi Amir. Pentru că banii nu îmi mai ajungeau de niciun fel, facultatea trebuia plătită, familia avea nevoie de susţinere, am hotărât să plec în Anglia la muncă. Cu gândul să strâng nişte bani şi apoi să mă întorc să îmi termin studiile. Dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din piaţă. M-am luat cu munca, cu banii şi am renunţat la facultate.

 

D.R.: De ce aţi ales să vă căsătoriţi cu o româncă?

E.: Româncele sunt mai frumoase, pentru mine. Dar aşa a fost destinul. Dacă rămâneam în Egipt, mă căsătoream cu o egipteancă. Dar trăind în România, m-am obişnuit cu sistemul şi cu viaţa de acolo, şi poate din acest motiv mi-am ales o româncă.

——————————————-

„Soţia mea este liberă să facă ce vrea ea. Eu nu am obligat-o cu nimic. De exemplu, acum ea vrea să ţină ramadanul. Nu am obligat-o să devină musulmană sau să poarte batic pe cap. Copiii… la mine în cap sunt musulmani, însă ei sunt botezaţi creştini ortodocşi. În Anglia, am venit mai mult pentru copiii mei. Aici este o comunitate mai mare de musulmani şi ei pot creşte şi pot învăţa mai bine tradiţiile noastre.”

EL HADDAD, Emad Hamdy Mohamed El Sayed

——————————————-

 

D.R.: Aţi trăit în trei ţări, care sunt diferenţele între acestea?

E.: Oamenii din România sunt foarte apropiaţi cu cei din Egipt. Asta poate pentru că au luat mult din tradiţiile şi obiceiurile turcilor, care le sunt vecini. Şi egiptenii au multe în comun cu turcii, pentru că sunt musulmani. Egiptenii sunt prietenoşi, românii la fel. De exemplu, dacă intră cineva la români în casă şi sunt la masă, aceştia te invită să mănânci alături de ei. Dacă baţi la o uşă în Egipt şi spui că vrei ceva de mâncare sau ceri apă, aceştia îţi dau. Te poftesc în casă şi îţi dau ce au mai bun în frigider. Sau dacă se întâmplă să rămâi fără pâine sau fără ceva, poţi bate la uşa vecinului şi îi poţi cere fără să se uite urât la tine. În Anglia, dacă faci toate aceste lucruri… eşti privit ca un ciudat. Românii şi egiptenii sunt mai curaţi faţă de englezi. Îți dai seama numai privind la o fereastră… aici toate perdelele sunt murdare şi toate geamurile la fel.

 

D.R.: Unde vă simţiţi acasă?

E.: În România, cu siguranţă. Eu când spun că mă duc acasă… mă duc în România. Am plecat din Egipt la 19-20 de ani. În România am stat cu câteva pauze 23 de ani. Am casa acolo, deşi familia mea, soţia şi cei doi copii sunt de câţiva ani aici în Anglia, prieteni, cunoştinţe.

 

D.R.: Vă pare rău că nu aţi terminat Facultatea de Medicină?

E.: Nu îmi pare rău. Eu am fost învăţat să nu îmi pară rău de nimic, pentru că asta a fost şi timpul nu mai pot să-l întorc. Vă daţi seama că mi-aş fi dorit să profesez ca şi medic, mai ales că toţi prietenii mei cu care am mers la facultate sunt doctori. Acum ar fi foarte greu să mă reapuc. Am patru ani terminaţi şi ar trebui să mai fac încă doi… dar a trecut prea mult timp şi nu mai ştiu foarte mult. Ar trebui să o iau de la capăt.

 

„Gândul este un păcat”

D.R.: Când v-aţi căsătorit i-aţi cerut soţie să se convertească?

E.: Nu, nu i-am cerut. Nici măcar să poarte pelerină sau să îşi acopere faţa ori părul. Femeile musulmane fac acest lucru în funcţie de cât de tare cred în Dumnezeu. În religia noastră, femeia este unică pentru bărbatul său. Astfel, numai el trebuie să vadă frumuseţea ei, adică părul care e considerat un simbol al frumuseţii. Pentru noi este un păcat să te uiţi la o femeie care este în fustă scurtă sau cu un decolteu. Noi spunem: Ochii tăi au făcut păcat, dacă un bărbat se uită la o femeie mai puţin îmbrăcată. Dacă ai văzut, ai gândit… deja ai păcătuit. Gândul este păcat. Gândurile îţi rămân în minte. Un bărbat ajunge acasă şi dacă se mai gândeşte la ce a văzut pe stradă, este ca şi cum ar fi avut relaţii cu acea femeie. Atât timp cât ai gândit ceva, este ca şi cum ai făcut.

 

D.R.: Religia vă permite să aveţi mai multe neveste…

E.: Avem voie să avem patru soţii. Dar de ce? Numai dacă prima soţie este bolnavă, sau nu poate avea copii, sau diferite probleme din acestea. Ea trebuie să-şi dea acordul ca soţul ei să-şi mai ia o soţie. La creştini cum este? Au soţie şi cine ştie câte amante. La musulmani, dacă ai fost cu o femeie cu care nu eşti căsătorit, este ca şi cum ai făcut o crimă.

 

D.R.: Suntem în perioada ramadanului, ţineţi post?

E.: Da. Sigur. Normal. Eu nu am voie să păcătuiesc deloc acum. Nu am voie să mint. De exemplu, dacă în această perioadă, merg cu maşina şi văd o femeie cu fustă scurtă pe trecerea de pietoni spun: Iartă-mă, Dumnezeul meu! Nu mănânc nimic şi nu beau nimic până la apusul soarelui. Eu lucrez acum în construcţii, cu praf şi var, şi nu beau apă deloc. Îmi dă Dumnezeu o putere atât de mare că nu îmi este sete deloc.

 

D.R.: În Egipt mergeţi des?

E.: Ultima dată am fost în urmă cu trei ani. Eu vorbesc limba mea doar cu familia atunci când îi sun. În rest, aici în Anglia, vorbesc numai româneşte. Acasă vorbesc româneşte, iar la munca româneşte, pentru că toţi colegii mei sunt români. Mă înţeleg foarte bine cu ei. În prezent nu mai pot merge în Egipt, pentru că este război. Vărul meu a fost ucis, chiar în urmă cu o săptămână, într-o confruntare.

——————————————-

Despre Ramadan

 

Ramadanul sau ramazanul este a noua lună a calendarului islamic, care durează 29 sau 30 de zile. Este luna postului, fiind sărbătoarea musulmană cea mai importantă. Sărbătoarea este cea care marchează încheierea postului, dar şi prima zi a lunii care succede ramazanului.

Ramazanul este considerată luna pocăinţei şi sacrificiului, care celebrează perioada în care profetul Mahomed a primit revelaţia coranică. Timp de aproximativ 30 de zile, musulmanii adulţi trebuie să postească din zori până după apusul soarelui.

Postul înseamnă abstinenţa de la mâncare, băutură, fumat şi relaţii sexuale în intervalul menţionat. Călătorii, femeile gravide, femeile care alăptează şi bolnavii pot amâna postul, urmând a-l ţine ulterior. În această lună, considerată a iertării şi a milei, musulmanii nu trebuie să mintă, să jignească sau să blesteme. Religia islamică stabileşte postul ca un mijloc de purificare, un exerciţiu de autocontrol şi o dovadă de credinţă.

——————————————-

 

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!