Din munţii Călimani în munţii Snowdon

Articol publicat in sectiunea Diaspora, Muncă, Poveşti româneşti pe data 21 aprilie 2014

uk_tara galilor

Câţiva români au regăsit atmosfera, aerul şi viaţa din munţii Carpaţi şi în munţii Angliei. Nu în totalitate, dar într-o mare măsură, încât să le reamintească de cele de acasă. Cu exactitate… în Ţara Galilor, într-un sătuc de munte aflat la o aruncătură de băţ de Marea Irlandei.

Printre cei care trăiesc în această zonă din Marea Britanie este şi Gabriela Dinţică, o româncă de 36 de ani care a ajuns pe aceste meleaguri în 2007. A lucrat ca şi bucătar mulţi ani, atât în România, cât şi în Ţara Galilor, dar de doi ani a deschis împreună cu sora sa, Dorina, o cafenea chiar la poalele munţilor.

 

Din România în Ţara Galilor

Povestea Gabrielei în Marea Britanie a început în 2007, atunci când a hotărât împreună cu soţul său să îşi încerce norocul peste hotare… departe de casa copilăriei din Vatra Dornei şi departe de viaţa agitată din Bucureşti, acolo unde, după ce a terminat școala de bucătari, s-a angajat în domeniu şi a lucrat pentru unul din cele mai cunoscute şi luxoase hoteluri din capitală.

„Deşi munceam foarte mult, tot nu ne era bine. Era greu în ţară… nu ne descurcam, şi am hotărât împreună cu soţul să facem ceva. Iniţial, m-am gândit să plec pe navă de croazieră sau să plec în Italia ori Spania, dar nu ştiam limba, aşa că unul dintre colegi mi-a spus de Anglia. Limba engleză o vorbeam, mai ales că am lucrat în Bucureşti la hotel… Mi-am depus CV-ul la o firmă care recruta personal şi aşa am ajuns în Marea Britanie”, a declarat, pentru Diaspora Românească, Gabriela Dinţică.

A fost o norocoasă, spune tânăra de 36 de ani din Vatra Dornei, pentru că primind un contract de muncă, nu a fost nevoită să treacă prin experienţa actelor, a cazării sau a găsirii unui loc de muncă. „Nu am avut nevoie să îmi caut cazare sau loc de muncă. Am ales Ţara Galilor… nu ştiu de ce, aşa a fost să fie. Am lucrat ca şi bucătar, la început, apoi am făcut curățenie, am lucrat în bar, apoi la recepţie în acelaşi hotel. Am rămas însărcinată şi managerilor de la hotel nu le-a picat prea bine că lucram mai puţin… şi am plecat. După care am fost manager la un B&B (Bed and Breakfast)… însă nu am lucrat prea mult, a început să se strice economia şi am rămas fără job…”, povesteşte Gabriela Dinţică.

 

De la angajată la şef…

Dacă ar fi să spunem că tot răul a fost spre bine, Gabriela ne-ar confirma acest lucru. La scurt timp după ce a rămas fără un loc de muncă, ideile care au urmat le-au construit un viitor împreună… în ceea ce priveşte munca. Tânăra s-a gândit să îşi deschidă propria afacere, împreună cu sora sa şi partenerul acesteia.

„Am vorbit cu sora mea şi ne-am gândit să ne deschidem o cafenea. Mai ales că eu aveam experienţă ca bucătar, iar ea avea experienţă în ceea ce priveşte servirea clienţilor… şi ne-am deschis propria cafenea, pe 19 februarie. Anul acesta se împlinesc doi ani de când avem cafeneaua noastră… şi pot să spun că suntem bine. Ca orice început… a fost greu. Comunitatea galeză ne-a primit cu reticenţă la început, dar dând dovadă de seriozitate maximă, mâncare foarte bună, atmosferă bună, acum am devenit cunoscuţi, suntem bine văzuţi şi ne-am făcut un renume. Nu ne-a fost uşor… Nu este o cafenea numai cu cafele, ceaiuri şi prăjituri. Avem meniu în care este inclus micul dejun, prânzul şi cina. Vara este deschis până seara… avem petreceri, seri tematice, cu muzică. De exemplu, l-am avut la cafeneaua noastră pe cel care a călătorit din Atlantic în Mediterană şi apoi a mers pe jos prin Pirinei şi ne-a povestit despre experienţa lui.

Aici unde suntem noi este un parc naţional, al doilea parc naţional ca şi mărime din Anglia. Este vârful Snowdon, iar noi suntem la poalele muntelui. Capel Curing este numele satului unde avem cafeneaua. Un sătuc cu 15-20 de familii, dar cu foarte mulţi turişti, mai ales în perioada verii”, spune Gabriela.

————————————–

„Nu aş da niciodată viaţa de aici pentru cea din Londra. Poate pentru că am crescut la munte, şi de aceea îmi place, pentru că am crescut lângă munţii Călimani. Londra e o nebunie, trebuie să îţi păzeşti spatele, sunt oameni crispaţi la tot pasul, şi aici sunt probleme, dar parcă sunt altfel privite…”

Gabriela Dinţică a deschis de doi ani, împreună cu sora sa, o afacere în Ţara Galilor

————————————–

 

Viaţa liniştită din Ţara Galilor

Nu ar da viaţa liniştită şi oamenii calmi din satul de munte din Ţara Galilor pe viaţa agitată din Londra.

„Viaţa este liniştită… ca la ţară. Chiriile sunt mici, dar nu se găsesc locuri de muncă. De exemplu, chiria pentru un apartament cu trei camere o poţi găsi cu 300 de lire pe lună. La casă, este mai scump. O casă cu trei camere este 450 de lire pe lună. Nu e scump, dar este foarte greu să îţi găseşti un job, pentru că totul se bazează pe turism. Mai sunt şi fermierii care au animale. Aceasta este baza în acest loc. Doar în aceste domenii găseşti de muncă. Dar este frumos, la 20-30 de minute este marea… Marea Irlandei. Lucrez în munţi, dar locuiesc la mare, într-un sat la 20-30 de minute de locul în care lucrez. Este la fel de frumos şi la fel de linişte. De cele mai multe ori lăsăm uşa deschisă la casă… pentru că nu se întâmplă nimic.”

Cât despre dezavantaje, Gabriela ştie că ar fi câteva, însă atât timp cât vezi partea bună a paharului… acestea dispar pur şi simplu.

Cei care vor ajunge în vizită în aceste locuri, mai precis în satul Capel Curing din Ţara Galilor, pot poposi pentru o cafea şi o mâncare bună făcută şi servită de românca din Vatra Dornei la The Moel Siabod Cafe. Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul următor http://www.moelsiabodcafe.co.uk/.

————————————–

„Singurul dezavantaj este pentru persoanele cărora le place viaţa activă. Apoi este dezavantajul că îţi găseşti greu un loc de muncă. Dacă în Londra se întâmplă să îţi pierzi jobul, în câteva zile poţi găsi un alt loc de muncă. Aici nu e aşa… e mai greu. Plus că ne-am confruntat şi cu inundaţii anul acesta, ceea ce în Londra nu se întâmplă. Aici dacă mergi pe stradă… chiar dacă nu ne cunoaştem unii cu alţii… ne salutăm. Şi te simţi parte din comunitate. Mai sunt şi alte familii de români care locuiesc în împrejurimi. Eu prefer ca fetiţa mea de patru ani şi jumătate să trăiască într-un mediu liniştit, nu în nebunia din oraşe. Vreau să trăiască în siguranţă.”

Gabriela Dinţică, despre viaţa din Ţara Galilor

————————————–

Autor articol: Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!