Dincolo de aventură

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 22 iunie 2015

Ziarul nostru preia rareori material jurnalistic din exterior, dar, de data aceasta, excepția este temeinic motivată. Interviul lui Luca Niculescu (jurnalist cunoscut, dacă nu chiar celebru,

la Digi TV, Radio France Internationale București și Liberation) cu Adrian Pascu-Tulbure pune în evidență un subiect ușor de ratat, tocmai fiindcă a devenit de rutină: romanian success story in UK. Există succese și… succesuri, așa cum există eșecuri și trăznăi, idealuri și iluzii. Iar imigrația română este un univers aparte, cu marile ei bătălii și cu căderile ei în derizoriu. Între aceste extreme se află, însă, o zonă din ce în ce mai bine conturată a integrării firești, prin studii, muncă serioasă, asumarea de responsabilități. Apare, treptat, o imigrație nouă, tânără, dar care nu mai e aventură, ci proiect de viață. Odată cu ea, se naște un tip special de relații cu comunitatea britanică, aceasta din urmă valorizând abilitățile și respectând munca românilor. Din acest punct de vedere, Adrian Pascu-Tulbure este un „caz”, în interpretarea pozitivă a termenului, fiindcă a reușit integrarea profesională într-un mediu cu totul special: colaborează cu membri ai Guvernului UK. Și nu în orice poziție, ci în aceea a omului care scrie discursurile miniștrilor. Mai exact, a scris până acum discursurile pentru cinci  miniștri, din cele mai diferite domenii, ba chiar a ajuns să scrie și pentru premierul David Cameron. Este, aici, nu doar o șansă halucinantă, ci și o pregătire care a făcut ca Adrian să fie preferat cine știe câtor alți candidați britanici pe același post. Mai este, însă, și o deschidere remarcabilă a guvernului britanic față de imigranți, odată ce, iată, un tânăr român gândește strategiile guvernamentale ale UK și reușește să le pună într-un cadru politico-administrativ de referință încât exprimă cu precizie și finețe exact punctele de vedere ale oficialilor londonezi. Ba mai mult, intuiește direcțiile de dezvoltare în viitorul imediat sau îndepărtat, propunându-le în mod firesc, cu limpezimea cu care ar scrie o rețetă pentru langoșe. Sigur că este vorba despre încrederea guvernanților în gândirea lui Adrian, dar, dincolo de această încredere, se află o concepție nouă despre specificul național al politicii fiecărui stat. Mai există, oare, acesta, odată ce un tânăr talentat și școlit din orice țară poate gândi dezvoltarea administrativă a altei țări? Mai contează faptul că el nu e născut acolo, că nu are părinții și amintirile acolo, că nu simte „seva” națională care curge în mod obligatoriu și strict doar prin venele contemporanilor săi englezi? Se pare că nu. Se caută valoarea și nu naționalitatea, spiritul și nu religia, performanța și nu tupeul. Adrian a intrat într-o lume de o incredibilă normalitate, dar și într-un mecanism care îi solicită la maxim capacitățile și responsabilitatea. Acum e dator, față de cei care i-au acordat încredere, să continue fără greșeală. E o cursă lungă și grea, pe care și-a asumat-o și pentru care merită un gând bun din partea noastră. Și o urare simplă: Drum bun!

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!