DOUĂ JOB-URI. PENTRU CÂT TIMP?

Articol publicat in sectiunea Muncă, Reportajul săptămânii pe data 22 iunie 2015

Diaspora romaneasca_Doua job-uri. Pentru cat timp

Salariul minim legal valabil în Marea Britanie este cam de trei ori mai mare decât venitul mediu al unui angajat din România. Și totuși, numeroși oameni din Regatul Unit își caută un al doilea loc de muncă…

Un serviciu permanent cu normă întreagă pare insuficient pentru unii locuitori ai acestor meleaguri. Așa se face că mulți imigranți, dar și localnici, mai au câte o slujbă, de weekend. Ei spun că doresc să câștige mai mulți bani invocând costurile mari ale vieții în regat, probleme familiare sau dificultăți în viața personală.

Dar oare cine sunt acești oameni care lucrează în paralel la două locuri de muncă? Și care este motivația lor? Sau cum reușesc oare astfel de indivizi să obțină două joburi, în timp ce unii nu găsesc nici măcar un loc de muncă?

 

 

Unul full-time, altul part-time

 

Un singur loc de muncă pare că nu este de ajuns pentru unii dintre românii stabiliți în Marea Britanie. Chiria și transportul golesc rapid buzunarele lor, în fiecare lună, iar de a pune deoparte nici nu mai putea fi vorba.

Așa că mulți s-au gândit şi s-au răzgândit și nu au găsit decât o soluţie: al doilea job. Adio timp liber și ieșiri mai dese cu prietenii, însă bun venit unui salariu în plus, glumesc tot românii care au apelat la opțiunea aceasta.

Cum au găsit al doilea job, cum se împart între două profesii, în cazul multora, cât de greu le este și care sunt avantajele, dar și dezavantajele de a-ți petrece viața mai mereu muncind, ne spun câțiva români care au trecut prin asta.

 

Banii nu ajung niciodată

Nu a mai avut o zi liberă de multă vreme. Nici ea nu își amintește cu exactitate cât și când a fost ultimul timp liber pe care l-a petrecut relaxându-se. Și asta, pentru că de aproape un an de zile, muncește de luni dimineața până duminica după-amiaza. Are două joburi.

Vorbim despre Alexandra, o tânără de 29 de ani din Oradea, care lucrează de trei ani de zile ca nanny (dădacă) pentru o familie de englezi, iar în weekend este… florăreasă.

„Ideea de a căuta un alt job, unul part-time sau de weekend, mi-a venit într-un moment critic. A fost experiența pe care eu o numesc dușul rece. Mă aventurasem în tot felul de rate, nu știu ce a fost în capul meu atunci, dar aveam de plătit pe lângă chirie, transport și alte cele necesare traiului din Londra, și alte șase rate. Îmi cumpărasem laptop, aparat foto, tabletă, televizor și mai aveam un împrumut pentru o vacanță. Nu mai făceam față cu toate aceste cheltuieli, oricât de mult am încercat să le gestionez. Dar lucrurile s-au așezat de la sine. Familia pentru care lucrez locuiește undeva mai departe de High Barnet, în zona 5. Este un cartier numai cu case mari și frumoase, exact ca în filme, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea. Dacă lucrezi pentru o familie de acolo, iar vecina sau vecinul are nevoie de o persoană pentru cleaning sau pentru a sta cu copiii, apelează fără nicio grijă la serviciile tale. Totul se bazează pe încredere și pe cât de bine ești văzut. Dacă îți faci treaba bine și le câștigi încrederea, atunci ți se duce vorba că ești bun și te recomandă și altora din zonă, din vorbă în vorbă. Și așa, te poți trezi cu mai mult de muncă. Ceea ce e bine. Dar nu a fost și cazul meu, pentru că eu aveam deja zile pline cu o singură familie. Și nu aveam cum să mă duc să mai am grijă și de copiii altora sau să fac curat la altcineva de la 5-6 seara, când îmi terminam eu programul, iar lumea era deja acasă”, ne povestește tânăra de 29 de ani.

 

În weekend, la florărie

Și totuși, norocul i-a surâs într-o zi când se aștepta cel mai puțin. Alexandra spune că a observat în cei trei ani de când este în mijlocul englezilor că ceea ce contează cel mai mult este să le câștigi încrederea. Să arăți că ești un om muncitor și să îți vezi strict de treaba ta. Răsplata în astfel de cazuri vine de la sine.

„Așa cum am mai spus, cum toată lumea se cunoaște cu toată lumea, e simplu de aflat când cineva are nevoie de un grădinar, un șofer, o fată în curățenie, babysitter etc. Tot acolo în zonă, în centrul cartierului, dacă pot spune astfel, este un pub, o florărie și o cafenea unde oamenii se strâng deseori. Așa am aflat, de la familia pentru care lucrez, că proprietara care deținea florăria voia să angajeze pe cineva doar pe timpul weekendului. Și am rugat-o să vorbească pentru mine. Dacă m-aș fi dus eu și aș fi vorbit, cu siguranță nu aș fi avut nicio șansă la job, deși mă mai văzuse pe acolo, însă a vorbit doamna pentru care lucrez eu. Și în două zile am fost chemată la florărie. Nici nu a trebuit să dau vreun interviu. Pur și simplu mi-a arătat vreo patru ore exact ce am de făcut, cum funcționează casa de marcat, cum să îngrijesc florile și cam asta a fost tot. Mi-a spus că ea se va ocupa de toate comenzile care trebuiau ridicate în weekend, deci nu aveam de făcut aranjamente sau alte buchete complicate, fiind nevoie ca doar să le predau și, de asemenea, să servesc eventualii clienți. După două săptămâni, am început să fac aranjamente, iar acum, după aproape zece luni de când lucrez acolo, proprietara îmi cere absolut mereu părerea când are de amenajat un buchet mai special. Acolo lucrez șase ore sâmbăta și patru ore duminica. Sunt încă o sută de lire pe săptămână. Nu pare mult, nu e o avere, dar pe mine mă salvează de multe ori acei bani, pentru că îi primesc săptămânal”, ne povestește românca din Oradea.

————————————–

„Deși nu am mai avut nici concediu și nici zile libere de anul trecut din noiembrie, nu pot să spun că regret. Mi-am acoperit în aceste luni toate ratele pe care le aveam, de unele chiar am scăpat de tot și am strâns deja bani pentru o vacanță, împreună cu prietenele mele, în Argentina. Știu că va trece repede… doar două săptămâni și apoi o să mă întorc din nou la zile și zile de muncă. Fără pauză…”

Alexandra, 29 de ani

————————————–

 

 

Constructor și șofer

 

Că banii nu ajung niciodată s-a convins și Marius, un român de 49 de ani din Slatina, care ne povestește că deși are două joburi, tot nu este mulțumit. Dacă săptămâna ar avea nouă zile în loc de șapte, și-ar lua și al treilea job, spune sincer românul. Nu își construiește nici casă în România și nici nu trimite bani în țară.

Cu toate acestea, tot ce câștigă într-o săptămână de muncă este parcă insuficient. Locuiește alături de soția sa și de cei doi copii într-o casă cu trei camere și spune că banii câștigați în două săptămâni sunt ca și inexistenți. Se duc pe chirie și alte cheltuieli necesare în casă. Cu ceilalți bani câștigați în celelalte două săptămâni se plătesc alte dări și mâncarea, iar din salariul soției își mai fac din când în când poftele.

„Copiii au crescut și pretențiile au crescut. Merg la școală și spun că au văzut nu știu ce colegi cu nu știu ce pantofi sau cu nu știu ce geantă. Nu exagerăm niciodată cu banii, dar știu din propria experiență că lucrurile acestea contează pentru adolescenți și ne dorim să nu le lipsească nimic. Măcar să aibă ei tot ceea ce nu am avut noi. Așa gândim, și eu, dar și soția. Acum, totul se desfășoară în limita bunului simț, adică nu murim de foame ca să cumpărăm Gucci sau Armani. Ei învață foarte bine și măcar atât le pot oferi eu: o viață fără griji și o răsplată pe măsură. Acestea au fost și motivele pentru care am început să fac taximetrie în fiecare vineri și sâmbătă seara. Stau și câte 12 ore la volan, pe străzi. Ușor nu e deloc. Munca pe șantier, pentru că lucrez de luni până vineri ca window fixer, este grea, este muncă fizică. Iar vinerea, când ajung acasă, dau jos salopetele murdare și mă transform. Pantaloni, cămașă călcată și uneori chiar cravată și plec la muncă. Muncesc de vineri seara până sâmbătă dimineața la ora 5-6. Apoi vin, mă odihnesc până la 5-6 după amiaza și ies din nou la muncă până duminică dimineață”, ne povestește românul din Slatina.

————————————–

„Am aplicat de licență ca taximetrist, durând cam patru luni de zile până am primit-o. Și aici depinde de noroc, că poate dura până la 16 săptămâni. Eu nu am fost așa norocos, am așteptat maximum. Apoi actele medicale, testul topografic, cazierul și taxa de 250 de lire la TFL. Toate cheltuielile ajung la 500 de lire, dar sunt bani pe care îi recuperezi imediat. Doar într-un weekend poți face banii aceștia, dacă stai câte 12 ore și este aglomerat. Într-un weekend în care nu e aglomerat faci între 250 și 300.”

Marius, 49 de ani

————————————–

 

„Nici nu știu cum mai e să ai o zi liberă…”

Din luna martie și până în prezent, Marius spune că nu a mai avut nici măcar o zi liberă. Chiar și în zilele de Paște a lucrat. Fără banii câștigați în weekend din taximetrie, familia sa ar trăi la limită cu totul, ne spune sincer românul.

„Eu când sunt acasă, dorm. Atât. Nu am timp de nimic altceva. Dar am zis că mă chinui acum, cât încă mai sunt în putere și mai pot să muncesc, că peste vreo trei-patru ani cine știe… încep durerile de spate, de genunchi. Chiar m-am gândit zilele trecute că de patru luni de zile nu știu cum mai e să ai o zi liberă. Am luat în calcul chiar să renunț la construcții și să mă apuc doar de taximetrie, dar sunt zile, mai ales în cursul săptămânii, când oricât de mult ai sta, nu faci 120 de lire, cel puțin așa spun colegii mei, bani pe care îi câștig eu pe zi, pe șantier. Așa că deocamdată le combin”, povestește Marius despre experiența sa de a avea două joburi.

 

————————————–

Ce mai fac românii pentru un ban în plus?

 

„Sunt carpenter, iar acum pe perioada verii este o explozie de joburi în meseria mea. Toată lumea renovează, schimbă prin casă, văruiește, astfel că, de două luni de zile, eu am weekendurile ocupate. De luni până vineri muncesc prin agenție, prin diverse site-uri, iar la sfârșit de săptămână, lucrez privat. De exemplu, acum am de terminat un apartament, unde pun parchet, gresie și văruiesc. Îmi iau mult de muncă pentru că sunt singur, dar îmi fac programul cum vreau și, mai mult decât atât, banii sunt mai mulți. În șase săptămâni eu iau 2.500 de lire. Am colegi pe șantier, electricieni, instalatori care fac regulat joburi private. Noi așa spunem: în weekend am făcut un ciubuc.”

Nelu, 45 de ani

 

„În România, am lucrat cinci ani de zile într-un salon de înfrumusețare, cu tratamente, masaje, SPA și alte servicii destinate doamnelor. Când am ajuns în Anglia, mi-a fost imposibil să îmi găsesc un job în domeniul meu. Așa că am început de jos: patru zile pe săptămână făceam curățenie pe la case, iar în timpul liber, dădeam anunțuri sau îmi rugam prietenii să își întrebe cunoscuții dacă au nevoie de un masaj. Și așa, din vorbă în vorbă, am reușit în câteva luni să am clientele mele la care merg regulat. 20 de lire pe oră, atât cer.  Masaje și împachetări cu parafină. Am weekenduri în care fac și 120 de lire, dar sunt și perioade în care câștig doar 20 de lire. Depinde de noroc…”

Mirela, 36 de ani

 

„Lucrez ca și contabilă pentru un mare supermarket chinezesc din Londra. Patronul nu a putut să îmi ofere decât șase ore pe zi, timp de patru zile pe săptămână. Însă, după câteva luni după ce a văzut că sunt muncitoare, mi-a oferit alte câte două ore de muncă pe zi, în magazin, să așez marfa la raft, să înlocuiesc ce expiră, să mai fac ordine. De două luni de zile m-a chemat și sâmbăta, să am grijă de cei doi copii ai săi. Soția lui este însărcinată și nu se mai poate ocupa de tot. Și uita așa, am trei joburi la același patron.”

Gina, 32 de ani

————————————–

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!