DOUĂ JOB-URI. PENTRU CÂT TIMP?

Articol publicat in sectiunea Muncă, Reportajul săptămânii pe data 22 iunie 2015

 

Bani mai mulți, timp liber mai puțin

 

Viața la Londra este costisitoare chiar și pentru cei care au un serviciu stabil și relativ bine plătit. Mulți dintre locuitorii metropolei se plâng de costurile ridicate ale vieții și iau în calcul alternativa găsirii unui al doilea loc de muncă…

Posibilitatea ca o persoană să dețină două sau chiar mai multe locuri de muncă în paralel nu este percepută ca neobișnuită în Marea Britanie. Dimpotrivă, aceasta este acceptată adeseori ca o necesitate, mai ales în condițiile costurilor ridicate ale vieții de zi cu zi din capitala Regatului Unit. Așa se face că numeroși români ajunși pe aceste meleaguri se interesează cum pot să muncească suplimentar pentru a-și crește nivelul veniturilor personale.

 

„Jobul m-a găsit pe mine”

„Eu nu am căutat un al doilea job. Aș putea spune că m-a găsit el pe mine”, își începe destăinuirea un român care are în prezent două locuri de muncă, deși nu și-a dorit de la început acest lucru.

Vlad D. a terminat la Londra studii postuniversitare și și-a găsit un loc de muncă permanent într-o agenție de publicitate. Apoi i s-a oferit posibilitatea unui al doilea loc de muncă, după un program foarte flexibil. „În timp ce aveam deja un loc de muncă stabil full-time, am stat de vorbă cu un avocat care avea nevoie de un translator. Era un avocat englez. Nu eram într-o situație financiară prea strălucită. Mi-am dat seama că îmi era de mare ajutor un loc de muncă part-time, cu program flexibil, mai ales în condițiile în care nu mă încurca deloc la primul loc de muncă”, mărturisește Vlad.

Obținerea „postului” de translator nu i s-a părut prea dificilă. „Am trimis CV-ul pe care avocatul respectiv mi l-a solicitat. Ne-am întâlnit la o cafea și am avut o discuție scurtă în care mi-a testat cunoașterea limbii engleze și cât de bine înțeleg sistemul juridic britanic. A durat cam o jumătate de oră. M-a ajutat mult că vorbesc foarte bine engleza. Aceasta a fost partea cea mai importantă a interviului”, subliniază tânărul originar din România. Apoi, el și avocatul englez „au bătut palma”. „A fost convenabil pentru amândoi, în sensul că nici el nu avea nevoie de un angajat în regim permanent și nici eu nu puteam să răspund unei asemenea solicitări. După acea discuție de jumătate de oră, mi-a spus că dorește să colaborăm. Am stabilit că mă va contacta de câte ori are clienți români și are nevoie de traduceri”, mai adaugă Vlad.

————————————–

„Pentru oamenii care vor să muncească și se descurcă cu limba engleză se găsește de lucru în țara asta. Oricine își poate găsi un al doilea job part-time. Dar trebuie găsit un echilibru cu viața personală. Altfel riști să fii sufocat de programul de muncă, iar viața privată poate avea de suferit.”

Vlad D.

————————————–

 

Al doilea job, din plăcere…

Al doilea job, acela de translator, nu i s-a părut deloc dificil, la început, tânărului Vlad  D. „Inițial, solicitările avocatului britanic care mi-a propus să îl ajut contra cost cu traduceri, de câte ori avea clienți români, erau rare. Dar, după 2-3 luni, am început să lucrez tot mai des pentru el. Eram chemat de mai multe ori pe săptămână și am realizat că, încet-încet, acest al doilea job îmi consumă tot timpul meu liber. Financiar, însă, mă ajuta foarte mult. În plus, procesul traducerilor mi-a devenit tot mai plăcut. Îmi plăcea tot ce făceam”, ne-a povestit Vlad. El spune că i s-a părut atractiv faptul că nu mai trebuia să lucreze tot timpul în fața calculatorului. „Partea cea mai interesantă a acestui job este că, dincolo de slujba principală, care presupune ore întregi de stat la birou în fața calculatorului, în al doilea job trebuie să traduc în spitale, clinici private, pentru psihologi și psihiatrii, diverși medici, dar și judecători. Toate acestea oferă o diversitate binevenită vieții mele profesionale”, insistă românul.

 

Marea problemă…

Absența timpului liber este principalul inconvenient atunci când ai două locuri de muncă, în opinia lui Vlad D., un român care lucrează opt ore pe zi într-o agenție de publicitate, pentru ca apoi să își ofere serviciile ca translator pentru un avocat britanic. „De aproximativ patru ani lucrez în jur de 10 ore pe săptămână pentru al doilea job. Sunt angajat cu acte la jobul principal și self-employed pentru locul de muncă part-time. Asta înseamnă că, la sfârșitul fiecărui an financiar, trebuie să plătesc taxe suplimentare către stat pentru veniturile pe care le realizez din traduceri”, precizează Vlad când vine vorba de legalitatea statutului său de „angajat-dublu”. „Am făcut cu avocatul pentru care traduc un contract scris în care erau prevăzute responsabilitățile pe care le am. Se preciza acolo inclusiv faptul că am dreptul să refuz anumite sarcini, atunci când nu pot din cauza serviciului permanent pe care îl am”, adaugă tânărul venit din România.

„Problema cea mai mare este că rămân cu foarte puțin timp liber. Mai cheltui și bani pe transport și cu telefoanele… Vorbesc uneori cu clienții pentru care traduc chiar și în toiul nopții. Lucrez mult sâmbăta și duminica”, atrage atenția Vlad. „Veniturile din al doilea job mă ajută pentru că îmi acoperă o parte din cheltuielile lunare cu care mă descurcam mai greu. Altfel nu știu ce aș fi făcut, pentru că am de plătit lunar rată pentru «mortgage» (credit ipotecar – n.r.) ”, ține să mai specifice acesta.

„În concluzie, cred că un al doilea job este binevenit doar dacă ai mare nevoie de venituri suplimentare. Un loc de muncă bine plătit, cu program clar, ar fi mai convenabil”, este de părere Vlad D., un român care, în ultimii patru ani, a avut în paralel două locuri de muncă.

————————————–

„Când am obținut al doilea loc de muncă aveam cheltuieli mai mici și nu îmi era foarte necesar. Ulterior însă, veniturile pe care le-am obținut au devenit indispensabile, pentru că, între timp, mi-am cumpărat o casă prin credit ipotecar. Acum nu știu ce m-aș face fără al doilea job…”

Vlad D.

————————————–

 

 

Modelul maghiar:

Trei ani de muncă non-stop

 

Alternativa unui al doilea job, adoptată și de unii români ajunși în Marea Britanie, nu este o „descoperire” a acestora. Oameni de naționalități diferite, imigranți, dar și britanici, își împart timpul între un loc de muncă „full-time” și încă unul „part-time”…

 

Job de weekend

Marianna este o unguroaică în vârstă de 31 de ani, care a avut două locuri de muncă timp de trei ani. Ea s-a stabilit în Marea Britanie în 2006 și a avut nevoie de 18 luni pentru a-și găsi un post relativ stabil, conform cu pregătirea ei profesională. Dar, după ce a reușit să își găsească un astfel de plasament pe piața muncii, și-a dat seama că acesta nu îi asigură confortul la care visase.

„Aveam cheltuieli mari cu chiria”, spune tânăra cu cetățenie maghiară când vine vorba de principalul motiv pentru care s-a hotărât să lucreze în paralel „în două locuri”. Aceasta a adăugat că prefera să stea în chirie singură în  apartamente cu o cameră, iar această pretenție îi scotea mulți bani din buzunar. A încercat mai întâi să stea în afara Londrei, unde piața imobiliară este mai relaxată, dar călătoritul zilnic presupunea costuri mari de transport. Apoi s-a mutat în nord-vestul capitalei britanice, în apropierea locului de muncă. Marianna avea un serviciu stabil ca administrator al unei baze de date electronice, într-o companie britanică din domeniul auto, când a început să se intereseze de un „job de weekend”.

„Am căutat de lucru pe internet, apelând la website-urile agențiilor specializate în recrutare de personal. Și am găsit destul de repede un post ca dispecer la o companie de taxi în Hemel Hempstead (orășel din vecinătatea nord-vestică a Londrei – n.r.). Am dat interviu și m-au acceptat. Trebuia să lucrez 10 ore sâmbăta și 10 ore duminica. Era un program solicitant, mai ales că trebuia să vorbesc tot timpul la telefon”, precizează unguroaica.

 

Avantaje și dezavantaje…

Noul loc de muncă a mulțumit-o din punct de vedere financiar, dar a presupus sacrificii prea mari, crede Marianna, un cetățean maghiar stabilit la Londra care a muncit trei ani, zilnic, de dimineața până seara, inclusiv în weekenduri.

„Mi-am dorit să câștig mai mulți bani, mai ales că eu trimit lunar o sumă mamei mele care trăiește în Ungaria și are probleme de sănătate. Lucram de luni până vineri ca administrator de baze de date, de la ora 09.00 până la 18.00, iar sâmbăta și duminica eram «telefonistă» la un dispecerat de taxi.”

Trei ani a muncit tânăra din Ungaria în acest ritm. Apoi a simțit că nu mai rezistă din punct de vedere fizic, susține aceasta.

În plus, ea a mai avut o mare nemulțumire. „Am fost șocată când am calculat cât de multe taxe am plătit statului în tot acest timp. Aproximativ 800 de lire pe lună au ajuns la bugetul de stat datorită muncii mele”, insistă unguroaica.

Marianna a renunțat la cel de-al doilea job al ei, cel de weekend, la începutul acestui an. Acum preferă să câștige mai puțin și să se bucure de timpul liber de la sfârșitul fiecărei săptămâni.

————————————–

„Cât timp am lucrat în două locuri de muncă am reușit să economisesc bani, dar nu mai aveam timp să îi cheltui. Nu aveam, practic, nici măcar o după-masă liberă din cele șapte zile ale unei săptămâni. Munceam tot timpul. Mergeam acasă doar ca să mănânc și să dorm.”

Marianna, 31 ani, cetățean maghiar stabilit la Londra

————————————–

 

 

10 ani fără weekend

 

Luca este un britanic de origine italiană care a muncit în paralel la două locuri de muncă aproape zece ani. În timpul săptămânii, el lucra într-o fabrică, iar la sfârșitul săptămânii, aranja marfa pe rafturi într-un supermarket.

Italianul Luca, născut în Marea Britanie din părinți imigranți, și-a sacrificat weekendurile timp de un deceniu pentru băiatul său, acum în vârstă de 14 ani. „Am început să lucrez în zilele de weekend ca să pot plăti ipoteca și să îi pot oferi un viitor mai bun copilului meu. Eram căsătorit cu o irlandeză și ne descurcam greu cu banii”, ne-a dezvăluit Luca. Evenimentele ulterioare din viața italianului au făcut ca „al doilea job” să devină indispensabil. „Apoi am divorțat. Trebuia să plătesc chirie pentru mine, plus pensie alimentară pentru băiatul meu”, mai povestește Luca.

Britanicul cu origini italiene își amintește cum aranja marfa pe rafturi într-un magazin din nordul Londrei, în fiecare zi de sâmbătă și duminică, începând din anul 2005 și până la sfârșitul anului 2014. „Era un job sub pregătirea mea, dar nu m-am gândit niciodată la acest lucru. Puteam să îi fac cadouri băiatului meu, în puținul timp liber pe care puteam să îl petrec alături de el”, se destăinuie Luca.

El a renunțat la al doilea job doar după terminarea procesului de divorț și a celui de partajare a bunurilor prin care a trecut el și fosta sa soție. „Anul trecut am reușit, în sfârșit, să vindem casa în care am locuit împreună cu fosta mea soție pe vremea în care eram căsătoriți. Din acei bani mi-am cumpărat un apartament și am rămas și cu ceva economii. Așa că am renunțat la al doilea loc de muncă. Acum îmi petrec weekendurile cu băiatul meu…”, își încheie Luca mărturisirea.

————————————–

„Salariul mediu obținut de la un loc de muncă este insuficient atunci când ai o situație mai dificilă, probleme în familie sau cheltuieli foarte mari. Și atunci, al doilea job poate fi o soluție…”

Luca, 46 de ani

————————————–

 

Pagina 2 din 2:Pagina precedentă

Autori articol: Marcel Istrate, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!