DROGURILE, „PRIETENI” PE VIATA

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, Sănătate pe data 10 martie 2013

Diaspora romaneasca_Drogurile, „prieteni” pe viata

Odata intrati in cercurile sociale de la scoala, universitate sau serviciu, romanii afla ca exista numeroase persoane care consuma sau pot furniza droguri interzise si ca britanicii nu se sfiesc sa vorbeasca deschis despre acest subiect. Marea Britanie are o cultura de cateva secole a substantelor interzise, care s-a dezvoltat spre larg consum incepand cu anii ’50 si care s-a extins si mai mult dupa anii ’60.

Britanicii au, la drept vorbind, parinti care au luat aceste droguri in tinerete, parinti cu care acum ei impart aceste experiente relaxati, la o intalnire de familie duminica. Familiaritatea cu care multi vorbesc despre „getting high” sau dependenta dezvaluie ca folosirea drogurilor este ridicata, dar dezvaluie si un soi de maturitate cu care ei privesc problema, o alta intelegere a subiectului.

Dupa cum ne spun cativa tineri romani din Londra, lor nu le-a fost greu sa ajunga in aceasta lume interlopa, dar le-a fost greu sa creada ca, intr-adevar, este vorba despre substante ilegale, avand in vedere cat de deschis se vorbea despre „weed”, „ecstasy”, cocaina, LSD. Si nu numai.

 

 

Canabisul, cel mai popular

 

Tinerii din Marea Britanie sunt atrasi de tentatii care nu sunt intotdeauna morale, sanatoase sau… legale. Cultura drogurilor interzise din aceasta tara este una mult mai dezvoltata decat cea din Romania: aici, jumatate din tinerii intre 16 si 29 de ani spun ca au incercat sa fumeze o tigara cu substanta interzisa canabis, unul din cele mai populare droguri din intreaga lume, in timp ce doua milioane de britanici o fumeaza in mod constant.

Dupa cum arata specialistii de la The Royal College of Psychiatrists, canabisul, de exemplu, este folosit ca mod de relaxare de majoritatea consumatorilor, dar poate cauza probleme persoanelor mai vulnerabile. Un studiu realizat pe 1.600 de copii intre 14 si 15 ani, de-a lungul a sapte ani, a concluzionat ca efectele consumului acestei plante pot include depresie si anxietate. Astfel, acei adolescenti care au fumat zilnic canabis au fost de cinci ori mai expusi unui risc al sanatatii mentale decat cei care nu au folosit substanta.

Consumul de canabis inainte de varsta de 15 ani poate duce la un risc marit in dezvoltarea unei boli psihice, cum ar fi schizofrenia, dupa cum arata acelasi studiu. Cercetatorii au asociat aceste efecte puternice cu faptul ca la varsta adolescentei creierul este inca in formare, dar o cauza exacta nu a fost gasita. Totusi, se precizeaza ca doar unul din 200 de adolescenti va dezvolta o boala psihica ulterior uzului zilnic.

Cercetatorii au incercat sa afle si efectele uzului de canabis in viata sociala. La scoala, desi s-au raportat schimbari de comportament la persoanele care consumau, conexiunea intre consum si afectarea rezultatelor scolare nu a putut fi clar trasata. In ceea ce priveste munca, statisticile arata ca fumatorii plantei originare din Asia Centrala vor petrece procentual mai mult timp din orele de lucru pentru treburi personale sau pentru „a visa cu ochii deschisi”. De asemenea, ei vor pleca fara aprobare de la locul de munca mai des decat non-consumatorii.

 

Incercare vs. uz regulat

In timp ce oamenii de stiinta cerceteaza, omul obisnuit incearca pe pielea lui. „Nu stiu de ce e interzisa aceasta planta. Eu am fumat si nu am simtit mare lucru. Pur si simplu, am putut sa fac tot ce faceam inainte, parca parea mai amuzant intr-un fel, dar nu mi-a afectat cunostinta, simturile sau gandurile”, ne spune Ioana G., care a incercat de curand un „joint”cu canabis.

Insa cand vine vorba de un consum regulat, influenta substantelor active este altfel perceputa si inteleasa. „Fumez cam de cinci ani, destul de des, adica de mai multe ori pe saptamana, de cele mai multe ori in fiecare zi. Cateodata trec, sa zic, o zi-doua in care nu fumez, dar nu mai mult. De cateva ori in anii astia am facut pauze mai mari, de cateva saptamani. Mai mult a fost pentru ca ori nu aveam bani la vremea respectiva, ori nu aveam de unde sa cumpar. Pentru mine, o tigara cu canabis poate fi cel mai linistitor lucru, cel mai calmant si cel mai pozitiv”, ne povesteste Alin D., care a inceput sa fumeze „iarba” in Romania.

„Eram la liceu in clasa a unsprezecea, intr-o excursie cu scoala. Un coleg a adus niste frunze verzi si bucatele de planta primite de la cineva din cartierul lui. Seara, dupa ce profesorul si majoritatea s-au dus la culcare, colegul a scos punguta ce mirosea ciudat. Impreuna cu alti trei colegi si colege, am incercat sa facem tigari cu frunzele acelea. Probabil a durat sa facem tigarile, probabil timpul a zburat sub efectul lor, dar stiu ca ne-am tot uitat la stele pana ce s-a facut dimineata. Ne-a ramas amintirea acelei nopti si eu am crezut ca-i foarte bine sa fumezi iarba”, ne spune Alin, care a continuat sa fumeze ocazional in urmatorul an.

——————————————

„Fumez iarba cam de cinci ani, destul de des, adica de mai multe ori pe saptamana, de cele mai multe ori in fiecare zi. Cateodata trec sa zic, o zi-doua in care nu fumez, dar nu mai mult. De cateva ori in anii astia, am facut pauze mai mari, de cateva saptamani. Mai mult a fost pentru ca ori nu aveam bani la vremea respectiva, ori nu aveam de unde sa cumpar. Pentru mine o tigara cu canabis poate fi cel mai linistitor lucru, cel mai calmant si cel mai pozitiv. Dar trebuie sa ajungi sa cunosti bine cum aceasta planta poate interactiona cu tine. Am vazut si reactii nasoale, unde omul credea ca-i controlat de altii, din imaginatia lui.”

Consumator canabis

——————————————

 

Cand consumul devine dependenta

Apoi Alin a venit sa faca facultatea in Londra, unde relatia lui cu fumatul s-a schimbat: „Din primele saptamani, am auzit tineri din salile de clasa sau pe coridoare vorbind despre asta. Sau ma plimbam pe langa scoala si simteam mirosul in aer, cineva fuma aproape. M-am imprietenit cu un britanic, cu el am fumat prima data aici. Dar odata ce am intrat in «circuit» si am inceput sa cunosc mai multi care aveau acelasi obicei, greu a fost sa mai treaca o zi fara sa fumez. La inceput, nu imi trebuia mie sa am, fumam cand ma intalneam cu altii, britanici si alte natii. La un moment dat insa, am inceput sa cumpar.”

Intrebat daca acesta este punctul cand a devenit dependent de substanta, Alin spune ca dependenta a intervenit foarte subtil, la mai mult timp dupa aceea. „Cand imi doresc sa fumez nu e pentru ca corpul mi-o cere, e starea aceea de relaxare, de placere, de uitare a grijilor, care te convinge ca vrei sa o ai din nou. Mi-am dat seama ca sunt dependent atunci cand am vazut ca voi incerca tot posibilul sa-mi fac rost inainte de a mi se termina de tot ceea ce aveam. Dar e o dependenta usoara, nu fac rau la nimeni daca nu pot sa o obtin, sunt poate doar un pic mai agitat”, ne dezvaluie tanarul.

 

Un cerc vicios

Din punct de vedere psihologic, dependenta genereaza mecanisme complexe de autosustinere si un cerc vicios greu de rupt. „Sentimentele resimtite de persoana dependenta pot proveni din incapacitatea individului de a-si recapata controlul de sine sau a limita consumul de droguri. Vina si rusinea sunt generate de constientizarea comportamentelor ce contravin normelor si valorilor personale/familiale. Alte sentimente vin chiar din constientizarea efectelor devastatoare ale consumului de droguri care ii afecteaza in mare parte viata. Calea cea mai scurta de a evada acestor sentimente este din nou consumul de droguri. Cercul vicios instaurat continua sa isi intareasca forta, devenind tot mai greu de rupt. Printre problemele psihologice cel mai des asociate cu consumul de droguri se numara depresia, anxietatea, stima de sine scazuta, furia”, ne-a explicat Andreea Stoica, psiholog.

Alin nu considera canabisul un drog de risc si spune ca va continua sa fumeze in scop recreational, chiar daca asta inseamna ca in fiecare zi el inhaleaza fumul cu substanta activa THC. Acum, el incearca sa-si mentina consumul la un nivel legat de bani: nu mai mult de 20-30 de lire pe saptamana, si astfel sa tina in frau si dependenta. „O punga de 20 de lire o fac sa-mi ajunga aproape o saptamana. Am vazut la altii, insa, cum se duce in cateva ore. Dar mi se pare ireal sa dai sute de lire pe luna pe viciul asta”, spune Alin D.

——————————————

„Singurul lucru de care imi pare rau e faptul ca dau atatia bani pe ea [marijuana]. Mi-am facut un calcul si cam de cand am venit in UK am dat peste 5.000 de lire pana acum, in patru ani si jumatate. Nu mi se pare ca m-a afectat negativ la scoala, am absolvit cu note bune si acum trei luni m-am angajat pe un post conform studiilor, unde ma descurc. Dar de bani mi-e ciuda!”

Consumator canabis

——————————————

 

LSD in parc

Paleta de droguri ilegale se extinde in mai multe arii ale efectelor asupra creierului uman. Ele pot inhiba sau stimula activitatea creierului, pot crea senzatii, pot provoca halucinatii sau pot modifica complet, in ochii consumatorului, realitatea. Cu cat efectele sunt mai puternice, cu atat exista riscul ca persoana respectiva sa experimenteze dependenta sau sa nu mai faca diferenta dintre real si ireal.

Un tanar englez ne povesteste cum, la 15 ani, a incercat unul din cele mai puternice droguri existente: LSD, cu efect psihedelic. „Aveam un grup de prieteni mai aparte, si toti erau mai mari decat mine. Intr-o zi, mi-au dat si mie, desi nu au vrut o vreme sa ma lase sa incerc. Tot ce tin minte e ca in acea zi am fost intr-atat de fericit incat nu mai puteam vorbi. Am avut un fel de al saselea simt parca. De atunci am incercat sa mai fac rost. Acum inteleg si halucinatiile care mai apar, simt ca e vorba de un fel de uniune, intre noi oamenii si intre noi si natura. De fiecare data merg in parc cand iau. Am fost in uriasul Richmond Park, de m-am pierdut cu orele pe acolo”, povesteste Jamie P., care acum are 21 de ani. Intrebat daca a gasit motivul pentru care este atras de acest drog, Jamie ne spune: „Și atunci cand ar trebui sa fiu fericit, cand toate merg bine, eu nu sunt. E o lipsa, o neimplinire. Unii ar zice ca e din cauza situatiei familiale, mama mea a murit cand aveam 14 ani. Nu stiu. Dar cand iau LSD, nu mai simt aceasta lipsa, ma simt parte din ceva mult mai mare, nu mai dau importanta problemelor din cap.”

 

Heroina, lunea la lucru

Experienta drogurilor ii poate extazia pe utilizatori, dar le poate provoca pierderi celor din jurul lor. Și cum folosirea substantelor interzise este un fapt ce in Marea Britanie se petrece chiar si in mediul de lucru, pericolul de a lucra cu o persoana sub influenta nu este deloc de neglijat. Un roman aflat la lucru pe santier a suferit un accident la mana din cauza unui coleg preocupat nu de munca, ci de heroina.

„Trebuia intr-o zi sa mutam multe piese de mobila in aripa de psihiatrie a unui spital din vestul Londrei. Mobila pentru astfel de spitale este foarte-foarte grea, pentru ca pacientii sa nu poata sa o miste. La un dulap, cate patru oameni erau necesari. Unul din colegi, baiat bun de altfel, venise in ziua aceea complet obosit la lucru. Asa am crezut la inceput, pana ne-a marturisit ca luase heroina. Ca tot weekendul luase si ca dimineata, era luni, a trebuit sa mai ia ca sa se poata trezi… La una din mutarile de dulapuri, i-a scapat mana, oricum parca avea maini de plastilina atunci, si dulapul mi-a cazut mie pe mana. Ceilalti doi care tineau au reusit sa prinda repede dulapul, astfel incat sa nu-mi rup mana”, ne relateaza Razvan T., care nu a raportat evenimentul pentru ca colegul englez „era de treaba” si pentru ca accidentul nu a fost „atat de grav”.

——————————————

Sprijin pentru dependenti

 

„Dependenta de droguri odata instalata, necesita un efort colectiv pentru depasirea ei. Individul dependent are nevoie de sprijinul familiei, prietenilor apropiati si de ajutor specializat. Sustinerea dependentului in continuarea demersului intreprins in vederea depasirii dependentei este cruciala. Contactarea medicului de familie (GP) poate fi primul pas spre a fi ghidat catre ajutor specializat. Dintre ONG-urile menite sa ofere suport amintesc: Club Drug Clinic, Drugscope, Turning Point. Bariera lingvistica poate crea probleme in accesarea acestor institutii. Exista si surse romanesti de informare si suport: Asociatia Crucea Albastra din Romania sau Centrul de Resurse si Consiliere Antidrog. Exista de asemenea psihologi romani chiar si in UK care pot oferi suport.”

Psiholog Andreea Stoica

——————————————

 

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autori articol: Anamaria Sandra, Oana Padureanu

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!