DUPA 20 DE ANI

Articol publicat in sectiunea Reportajul săptămânii, UK, despre români pe data 21 decembrie 2009

Acum 20 de ani, in decembrie 1989, Romania tocmai devenea vedeta internationala a momentului. O Romanie uitata pana atunci la marginea Europei facea istorie… Era o tara insangerata care traversa victorioasa evenimentele violente care au dus la prabusirea celui mai sever regim dictatorial comunist din estul continentului european.

Valuri de simpatie mondiala au asaltat un teritoriu romanesc interzis pana atunci opiniei publice internationale. Romani plecati pe mapamond, dar si straini din toate colturile lumii au venit sa ne descopere si sa ne sustina. Din pacate au urmat curand evenimente confuze, cu mineri si dispute aspre in plan social si politic. Acestea au speriat lumea si au stirbit din aura imaginii Romaniei eliberatoare…

Dupa doua decenii, tara dintre Carpati, Dunare si Marea Neagra inca se zbate intre doua extreme. Nu am aflat inca daca Romania reala este aceea cuceritoare, care se remarca prin frumusete si contraste, sau aceea care ii dezamageste constant pe romani si europeni deopotriva?

Cum se vede toata aceasta evolutie de departe? Si cum a fost oare perceputa tranzitia romaneasca in Marea Britanie, tara locuita de o comunitate tot mai numeroasa de romani?

 

 

Romania seducatoare

 

In urma cu 20 de ani, in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, despre Romania nu se stia mai nimic. Pentru cei mai multi britanici, ea era doar o tara indepartata, ascunsa in negura comunismului. Totusi au existat si aici oameni carora tara noastra natala le trezea curiozitati si semne de intrebare… Si odata cu prabusirea regimului ceausist, taramul romanesc a devenit pentru acestia o tara neexplorata si deci, cu atat mai atractiva.

Randurile care urmeaza spun povestea a doi britanici care s-au indragostit de Romania. Fiecare in felul lui a descoperit-o la inceputul anilor ’90 si i-a ramas fidel pana astazi. Amandoi au continuat in tot acest timp sa traiasca in Romania fara sa fie bulversati de efervescenta schimbarilor care ne domina tara. Ei ne-au invatat limba si ne iubesc modul de trai si traditiile. Iar Romania continua si azi sa fie pe placul inimii lor, fara rezerve…

 

Fascinata de singurii latini dintre tarile slave

Alisson Mutler este o britanica fascinata de Romania.„Ce este povestea mea? O fascinatie din adolescenta pentru niste cuvinte care s-au prelungit in viata mea, pana cand au devenit viata mea”, spune Alison Mutler. Ea a venit din Anglia la inceputul anilor ’90 devenind jurnalist si corespondent in Romania al Associated Press. Alisson s-a stabilit in Romania, unde traieste impreuna cu sotul ei roman si alaturi de copiii lor.

Alisson Mutler provine dintr-o familie de clasa mijlocie din Kent, regiune din vecinatatea Londrei. La scoala ea a studiat germana, latina si franceza, dupa cum marturiseste ea intr-un interviu acordat revistei Ioana. „… Dar ma simteam mai atrasa de limbile romanice. Limba romana, mai ales dupa ce am studiat-o la facultate, mi s-a parut un amestec foarte interesant. Sunt atatea influente, imprumuturi si sonoritati, latine, slave, turcesti, maghiare, germane, grecesti, albaneze…

Mama a fost singura persoana care a intuit ce semnificatie are pentru mine alegerea aceasta, care altora li se parea o excentricitate, a simtit cat ma intereseaza si cat ma schimba, deja. Era, pe de alta parte, ingrijorata, ca si ceilalti, caci realizau toti ca nu voi putea calatori sau locui unde se vorbeste romaneste, cel putin in contextul de atunci, cand tara era dincolo de Cortina de Fier”, isi aminteste Alisson Mutler despre atractia sa fata de ceea ce inseamna Romania.

„Cum poate un popor de langa Marea Neagra sa vorbeasca o limba latina? Trebuie sa fie o tara foarte speciala, asa, inconjurata de slavi”, gandea tanara despre necunoscuta Romanie. Ea a fost una dintre cele doua studente care a studiat istoria si limba romana la o universitate londoneza, cu un profesor universitar venit de la Iasi, pe vremea lui Ceausescu. La 19 ani, Alisson a vizitat prima data tara care o fascina; a ajuns la Sighisoara. A fost de trei ori in Romania, inainte de ’89. „Ce ma uimea era felul in care se uitau oamenii la mine, de parca eram venita de pe alta planeta. Imi aduc aminte si de contraste, la unele hoteluri se putea manca laba de urs, la altele preparatele erau saracacioase. Asta sarea in ochi: lipseau comertul, varietatea, prosperitatea cu care eram obisnuiti in Vest”, rememoreaza Alisson Mutler.

 

„Plecata la revolutie”

In 1989, de Craciun, tanara britanica a ales sa plece in Romania. Si a facut-o, alaturi de cativa jurnalisti care porneau spre aceeasi destinatie pentru a relata despre evenimentele de dupa caderea lui Nicolae Ceausescu. Pe atunci, Alisson Mutler avea in Anglia un mic spatiu comercial. „Vecinii ma considerau «o pata de culoare», cumsecade, dar un pic excentrica. Am scris pe un bilet «Gone to a revolution» («Plecata la revolutie») si l-am lipit pe geamul micului meu magazin de lenjerie din Anglia”, relateaza actuala corespondenta Associated Press in volumul „Plecata la revolutie. Cronicile anglo-americane ale tranzitiei”.

Alisson Mutler traieste si in prezent in Romania. Fetitele ei vorbesc mai bine limba romana decat cea engleza. Ele invata la o scoala romaneasca si sunt mandre ca sunt romance. Si vorbesc engleza doar cand isi viziteaza bunica materna din Anglia, de sarbatori…

„Daca m-ar intreba cineva ce m-a marcat profesional in acesti ani petrecuti in Romania, cu suisuri si coborasuri, as spune ca… nimic. Singurul lucru care ma fascineaza este satul romanesc. Ma regasesc in acest loc constant, ferit, neglijat, profund, necajit, vesel, saracit si crud, caci tot ce inseamna suflet de om se regaseste in acest sat”, scria ziarista engleza Alisson Mutler in volumul „Plecata la revolutie. Cronicile anglo-americane ale tranzitiei”, pe care l-a scris si publicat in Romania.

 

 

Englezul care si-a dorit

sa devina taran roman

 

Sase luni pe an, William Blacker este scriitor englez si jurnalist freelancer, care scrie articole pentru cotidiene britanice renumite ca Times, Daily Telegraph sau The Ecologist. In celelalte sase luni ale anului, el traieste intr-o comunitate de tarani transilvaneni, intr-un sat din vecinatatea Sighisoarei.

 

Indragostit de satele Maramuresului

„Am calcat pentru prima data pe pamant romanesc la doar cateva zile dupa Revolutia voastra din decembrie 1989. Plecasem din Anglia cu gandul sa vizitez Berlinul, pe 30 decembrie 1989, pentru ca cineva imi spusese ca este o ocazie deosebita, tocmai ce cazuse Zidul”, spunea William Blacker in iulie 2009 intr-un interviu acordat cotidianului Romania Libera.

Pana atunci englezul vazuse doar la televizor stiri despre evenimentele din Romania si mai citise cate ceva despre manastirile din nordul Moldovei. Intamplarea a facut ca traseul sau in estul Europei sa treaca prin Ungaria si mai departe pana la Carpati. „De la primele vorbe schimbate cu romanii de la granita mi-a placut tara asta. Am ras cu ei, mi-au spus de ce sa ma feresc”, isi aminteste William. S-a cazat in prima noapte intr-un hotel din Baia Mare in care curentul electric era intrerupt si singura sursa de lumina era o lumanare aflata la receptia hotelului. Dimineata, la lumina zilei, l-a uimit privelistea pe care a putut-o vedea de la geamul camerei in care dormise. „Erau cai si carute in piata centrala a orasului. Mi s-a parut minunat. M-am gandit ca asa trebuie sa arate lumea, nu plina de camioane oribile. Nu mai vazusem asa ceva in Europa.” Ca ziarist, William Blacker mai cutreierase prin India si America de Sud, dar Romania ii parea deosebita. „Citisem romanele lui Thomas Hardy si ale lui Tolstoi si cand am ajuns in Romania mi-am zis: «Oau, pot vedea toate acestea cu ochii mei, pot sa miros, pot sa ascult muzica, pot vedea oamenii traind asa.» Mi s-a parut ceva extraordinar. Initial, am tot revenit pentru scurte perioade in fiecare an, plimbandu-ma prin satele din Maramures si din Transilvania”, mai adauga britanicul.

 

Gentlemenii din satele Romaniei

In 1996, jurnalistul britanic s-a mutat in gazda la o familie de tarani maramureseni. Batranul familiei l-a ajutat pe englez sa inteleaga modul de viata al taranului roman. „Era un gentleman, ca majoritatea batranilor pe care i-am cunoscut in satele romanesti. N-am vazut nicaieri in lumea asta oameni mai ospitalieri decat cei din Maramures, gata sa-ti dea de mancare si sa te gazduiasca in casa lor”, mai sustine William.

In Maramures el a invatat sa coseasca si sa lucreze pamantul, s-a veselit cu satenii la sarbatorile romanilor si a participat la nunti, inmormantari sau taierea porcilor. „N-am vazut nicaieri in lumea asta oameni mai ospitalieri decat cei din Maramures, gata sa-ti dea de mancare si sa te gazduiasca in casa lor. Intotdeauna am considerat ca taranii din Maramures si din alte zone ale Romaniei traiesc cu adevarat”, concluzioneaza englezul.

 

Romania „Pe drumul fermecat”

La 12 noiembrie 2009, la Canning House, a avut loc lansarea cartii „Pe drumul fermecat” (Along the Enchanted Way) semnata de scriitorul britanic William Blacker. Din partea Ambasadei Romaniei la Londra a participat la eveniment doamna Carmen Podgorean, adjunctul sefului de misiune, care, in interventia sa, a evidentiat contributia autorului in „a face Romania mai bine cunoscuta, mai bine inteleasa si mai indragita de publicul britanic si chiar de un public mai larg vorbitor de limba engleza”.

Prin implicarea sa afectiva in viata comunitatilor romanesti din Maramures si sudul Transilvaniei alaturi de care a trait, William Blacker a putut oferi, odata cu aparitia cartii „Pe drumul fermecat”, nu doar o pretioasa marturie privind un mod de viata care este pe cale de disolutie sub impactul schimbarilor politice, sociale si economice declansate dupa evenimentele din 1989, ci si o lectie privind mecanismele convietuirii armonioase intre diferite grupuri etnice, precum si un model de actiune pentru mobilizarea comunitatilor locale in efortul de protejare si conservare a patrimoniului arhitectural si a traditiilor culturale, conform unui comunicat al biroului atasatului de presa al Ambasadei Romaniei la Londra.

Pagina 1 din 2:Pagina următoare

Autor articol: Marcel Istrate
Etichete: , , , , , , , , , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!