După 25 de ani

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 22 decembrie 2014

Ultimul număr al ziarului nostru din 2014 este cu totul special. El marchează un final de an incredibil și un început de mai mulți ani plini de noutăți și de încercări. Aproape totul

s-a schimbat în 2014. Am început cu un întâi ianuarie fără restricții, moment istoric marcat de isteria câtorva tabloide britanice care așteptau invazia românilor pe aeroporturi. Am continuat să trăim cât de normal s-a putut, fără să ne așteptăm la cine știe ce miracole. Și iată că a venit noiembrie care a răsturnat multe din cele care păreau nerăsturnabile, iar acum orizontul de așteptare pentru viitoarele schimbări este imens. Mai este, însă, și un decembrie al despărțirii de comunism. Sau așa ar trebui să fie. Un sfert de secol de la decembrie 89, sărbătorit nu cu artificii și petarde, ci cu o întoarcere lucidă asupra timpului care a trecut, luându-ne cu el. „Un arc peste timp”, se spunea înainte de 89. Era plin de arcuri peste timp în acea epocă, se aniversau, comemorau, marcau, celebrau, sărbătoreau toate datele istorice care scoteau în evidență vitejia neamului românesc, uitându-le pe cele care ne aminteau și înfrângerile. Acum nu mai avem nevoie de celebrări duioase sau țanțoșe și ne-am săturat de protocoale cu forme expansive și cu sufletul absent. Cei douăzeci și cinci de ani de la Revoluție plutesc încă în aer, cu toate poveștile lor năucitoare. Cu explozia de bucurie, cu tranziția zgomotoasă, colorată și sărăcăcioasă, cu spectacole politice non-stop, cu foarte bogați și foarte săraci, cu viața grea și cu dreptul la libera circulație, cu datorii acasă și plecat „afară”, cu toată nebunia post-decembristă care nu poate fi surprinsă într-o frază. Un sfert de veac nu mai poate fi un arc peste timp. Fiindcă nu leagă nimic, nu e un pod, ci o prăpastie, nu e o armonie a continuității, ci o rupere de o lume absurdă. Nici măcar nu găsim termenul potrivit, ne întrebăm dacă sărbătorim sau comemorăm, fiindcă ambele sunt valabile, dar nu pot fi exprimate împreună, deodată. Cu această dilemă vom păși în 2015, căci răspunsul nu se află în prezent, ci în viitor. Poate vom ajunge să sărbătorim. Dar, deocamdată, așteptăm ca noiembrie 2014 să se lămurească, să înțelegem mai clar ce s-a întâmplat, să intrăm în noul an nu doar cu întrebări și speranțe, dar și cu câteva certitudini. Un lucru e sigur: intrăm în noul an altfel decât ne așteptam.

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!