Dupa douazeci de ani

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 21 decembrie 2009

O mare diversitate de manifestari marcheaza doua decenii din decembrie 1989, de la ceea ce unii numesc „revoluţie”, alţii, mai prudenţi, „evenimente”. S-a impamantenit termenul de „evenimente” aproape peste tot acolo unde nu s-a intamplat mai nimic, mai rezista cel de „revoluţie” acolo unde au murit oameni, impuscaţi pentru opoziţia lor faţa de regimul comunist. Greu poţi spune „evenimente” la Timisoara sau Sibiu. Greu poţi spune „revoluţie” la Calarasi sau Vintu de Jos. Nu e nimeni de vina. Asa a fost istoria si mai ramane inca mult de cercetat pana vom inţelege ce s-a intamplat. Si apoi, mai este un aer de nebunoasa in insasi precizarea datei care ar trebui aniversata. Spunem, sintetic, „decembrie”. Dar cat? Pentru timisoreni, 16 decembrie a fost ziua inceputului si 17 decembrie ziua macelului. Pentru resiţeni si aradeni, 20 decembrie e ziua in care a inceput solidarizarea cu Timisoara. Pentru bucuresteni, 21 decembrie e ziua inceputului si 22 cea a sfarsitului, pentru ca din 22 decembrie sa inceapa etapa a doua a schimbarii de regim, denumita „atacul terorist”. Suntem, deci, imparţiţi in a sarbatori ceva si nedumeriţi in a decide ce anume sarbatorim. A gasi un numitor comun acestei aniversari inseamna a cunoaste adevarurile fundamentale. Dar, cum acestea ne scapa, ne mulţumim cu sarbatori fragmentate, fatalmente incomplete, reducand anvergura aniversarii la experienţe personale. Multe din discursurile ţinute cu aceasta ocazie incep cu „Eu, in ziua aceea, ma aflam…”. Nimeni nu stie unde se aflau ceilalţi. Nici macar unde se afla, sufleteste, acum. Dupa douazeci de ani. Nimeni nu e sigur decat de el insusi si nici aceasta nu este o siguranţa totala. Poate ca, atunci, am sovait. Poate n-am crezut ca e cu putinţa. O suma de indoieli ne tulbura, mereu, mijlocul lui decembrie.

Dar toate aceste inexactitaţi nu intuneca, totusi, sensul sarbatorii. E o sarbatoare a libertaţii, indiferent de detalii. Pentru romanii aflaţi in afara graniţelor ţarii, libertatea este, intai, una de a te afla acolo unde doresti – si reusesti – sa te afli. Un vis de neatins pentru generaţiile precedente. Un salt al existenţei care ne duce direct in aventura marilor cautari. In decembrie 2009, aproape ca nu mai inţelegem nimic din decembrie 1989. Legatura care ţine de trairea unei anume epoci s-a pierdut, pentru generaţiile mai tinere. Riscurile, ca si sansele, sunt acum altele. Nu ne mai luptam cu trecutul. Dar avem, faţa de viitorul imediat, uriasa raspundere de a ramane noi insine si de a ne impune, ca oameni si ca romani.


Etichete: , , ,

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!