E rândul nostru

Articol publicat in sectiunea Editorialul săptămânii pe data 16 septembrie 2013

Termenul ridicării restricțiilor se apropie. Este greu, aproape imposibil, ca el să mai fie prelungit. Chiar dacă vor mai fi cereri în acest sens, ele vor aparține registrului retoric electoral, iar o derogare de la regulile UE ar păta onoarea Marii Britanii. A sosit momentul, așadar, să vedem cum au trecut prin acest moment predecesorii noștri din Europa Centrală, cei care au aderat la UE în 2004. Și vedem că acum, la distanță de atâția ani, nici lor nu le-a fost cu mult mai ușor. Spun „cu mult” fiindcă, în ciuda asemănărilor, situațiile diferă. Nu le-a fost cu mult mai ușor, fiindcă au trecut prin etapele muncii la negru, ale căutării unui rost, obținerii unor acte, integrării treptate în viața socială britanică. Și la ei, ca și la noi, unii au reușit, alții nu. Unii au reușit și deja s-au întors în Polonia, Cehia, Ungaria etc., alții au reușit, dar mai stau până își realizează planurile. Alții nu se mai întorc sau au plecat deja în altă imigrație. Și totuși, le-a fost un pic, doar un pic, mai ușor.

În 2004, viața era cu totul altfel. Europa era un vis mai puternic, deschiderea Vestului față de Est era mai mare, criza economică nu se înfiripa încă la orizont. Imaginea țărilor care tocmai intrau în UE era bună, dacă nu chiar vitejească. Se opuseseră, fiecare în felul ei, regimului comunist. Fuseseră mai deschise spre Occident decât România. Pe scurt, aveau o imagine mai bună. Noi, în ciuda sângeroasei Revoluții din decembrie 89, pierdusem mult din imaginea inițială. Oscilam, ne bâlbâiam, luăm jumătăți de măsuri, eram o grădină paradisiacă a corupției. Ne descurcam românește, nu europenește. Această imagine a continuat să se degradeze, cu ajutorul campaniilor mediatice desfășurate în special în UK, Franța și Italia. Și, acum, iată-ne. Mult mai avansați pe drumul democrației, mult mai lucizi în fața corupției, mult mai încrezători în valorile europene, pe care le și reprezentăm deja. Și, cu toate acestea, partenerii noștri au ezitări.

Nu mai e ca în 2004 și nici România nu e Polonia. Numai că aceste comparații nu ajută pe nimeni. România nu are nevoie să fie nimic altceva decât este deja, fiindcă drumul ei european continuă în ciuda oscilațiilor de imagine. Iar 2014 nu reprezintă decât o întârziere regretabilă în ritmul integrării noastre depline în comunitatea europeană.

Fără îndoială, UK va respecta regulile jocului. Dar la fel va trebui să facem noi. Ridicarea restricțiilor ne face răspunzători de tot ce întreprindem. Vom avea ce ne-am dorit. Dar va trebui și să arătăm că o merităm demult.  

Autor articol: Radu Ciobotea

Comentarii

Spune-ti si tu parerea!